Spun cu mâna pe inimă că încă din copilărie am avut atracţie, dacă pot să spun spirituală pentru această biserică . Biserica este unică prin stilul şi pictura ce îi împodobeşte interiorul. O biserică mică, îngrijită atât pe dinăuntru cât şi pe afară, cu o curte mică , eu aşa mi-o amintesc, îngustată de construcţia celor două blocuri de locuinţe, care sunt amplasate mult prea aproape de zidurile bisericii.
Pereţii exteriori vopsiţi în alb, fără a fi înzorzonaţi. O arhitectură simplă. Am fost atrasă din primul moment când am călcat pentru prima dată în interiorul bisericii , în copilărie şi chiar in anii adolescenţei, de picturile frumoase şi care îi conferea o lumină specială interiorului biserici. Mult timp nu am avut cunoştinţă despre cel ce le pictase cu atâta dăruire sufletească. Ceva mai târziu eram elevă în clasa a XI –a şi îmi amintesc că într-o zi am păşit pragul bisericii Greceşti hotărâtă să aflu cât mai multe informaţii. Am fost întâmpinată de preotul paroh Decu, îmi amintesc că era un preot bătrân cu barba , dar cu o vorbă blândă şi caldă, m-a întrebat cu ce treburi pe la biserică, iar eu i-am răspuns că am o mare curiozitate să aflu cine a pictat biserica.
Părintele Decu Eremia mi-a arătat picturile făcute de renumitul pictor Gheorghe Tăttărescu, adevărate capodopere şi tot de la el am aflat că pictorul Tăttărescu a mai pictat şi biserica de la Arsache – Vedea ,biserică ce are hramul Sfântul Pantilimon. Aceasta a fost construită de către Apostol Arsache de origine greacă în memoria fiului său care s-a sinucis la Viena ,unde era student.
În continuare să vedem ce spune Ioan Boldescu şi Scarlat Stăncescu în monografiile întocmite de ei, despre colonia de greci care se stabilise în oraşul Giurgiu şi despre înălţarea sfintei biserici.
Ioan Boldescu în „Monografia Oraşului Giurgiu” care a fost scrisă în anul 1912 ne face următoarea descriere:
„ Colonia gracă din Giurgiu, are o biserică cu hramul Buna-Vestire care a fost înfiinţată la anul 1864 şi sfinţită tot în acelaşi an ,în ziua de Sfântul Spiridon.
Această sfântă biserică a fost înfiinţată prin străduinţa unui comitet , compus din cei mai de seamă Greci din Giurgiu: Pnait Dumitriu, Emanoil Ligearapolu, Bumitru Pulopolu, Dumitru Carantina, I.D. Malcoci, Hristache Varnali şi Toma Ştefan.
Prinţul Alexandru Ipsilante a donat 500 galbeni, pentru clădirea bisericei greceşti din Giurgiu, Negroponte 200 galbeni ; iar ceilalţi fruntaşi Greci , a dat fiecare de la 50 până la 100 galbeni.
Biserica este bună şi prea bine întreţinută. Are două propietăţi :
o pereche de case cu două apartamente în strada Scoalei, donate de Emanoil Ligearopolu şi altă pereche de case cu două prăvălii, în strada Oinacu, donate de Petre Chiru argintaru.
La această biserică slujeşte un singur preot, doi cântăreţi şi un paracliser. Seviciul în biserică se face în limba Elină.
Enoria bisericei este de 118 familii. La înfiinţarea bisericei, numărul familiilor care ţinea de biserica grecească din Giurgiu, trecea de 220.
Biserica se întreţinea din venitul celor două propietăţi din oraşul Giurgiu, din contribuţia credincioşilor, cari ţin de această biserică şi din alte mici venituri bisericeşti.
Până la anul 1864, Grecii din Giurgiu mergeau la biserica Adormirea, pentru că la această biserică se făcea slujba bisericească în limba greacă şi română. În strana dreaptă se cânta greceşte şi în strana stângă româneşte.
Vodă-Cuza, la anul 1864, a dat afară pe Greci şi limba lor din toate bisericile româneşti, aşa că numai în urma acestei măsuri a lui Vodă-Cuza, Grecii au înfiinţat biserica lor din Giurgiu.”
Biserica Grecească sau „Buna Vestire” din Giurgiu a fost a cincea biserică construită aici după biserica Adormirea Maicii Domnului, biserica Sfântul Nicolae, biserica Sfânta Treime sau biserica „Smârda” şi biserica Sfântul Gheorghe. Aceste biserici au deservit populaţia oraşului care era împărţită în cartiere şi pe culori.
Biserica „Buna Vestire” sau biserica Grecească a fost construită prin dorinţa etnicilor greci din Giurgiu care erau destul de numeroşi la acea vreme.
„Monografia bisericii „Buna Vestire Grecească din Giurgiu” scrisă de preotul Lucian Manicatide, fost preot paroh al bisericii şi care a preluat în anul 1980 parohia de la preotul Decu . Preotul Lucian Manicatide este în prezent pensionar şi si-a dedicat timpul liber artei de a scrie despre biserica în care a slujit aproape patru decenii şi despre Giurgiu .
„ În luna martie a anului 1863, comunitatea etnicilor greci din oraşul Giurgiu care număra peste 220 de familii, a adresat o cerere Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice, pentru autorizarea ,construirii unei biserici proprii. Cu adresa nr. 14834/ 17 mai 1863 Ministerul a înştiinţat comunitatea grecească că: „ Domnitorul Alexandru Joan Cuza a aprobat cererea comunităţii prin
- apostila nr.14577 în încheierea Consiliului de Miniştri cuprinsă în jurnalul din 29 apr.1863 şi referatul 2765, să-şi zidească biserica pe terenul şi pe cheltuiala lor şi în acelaşi timp aprobă ca serviciile religioase să fie oficiate în limba greacă de către preoţi aduşi din Grecia.
Având în vedere aprobarea Domnitorului şi autorizaţia Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii publice nr.1517/28 iul 1863, Municipalitatea Giurgiu încuvinţează începerea lucrărilor cu documentul nr. 2083.”
După cum am aflat din cartea preotului Lucian Manicatide, biserica a început a fi zidită în ziua de 6 august 1863 în ziua „Schimbării la faţă”. În această sfântă zi s-a pus piatra de bază. Biserica a fost terminată în ziua de Sfţntul Spiridon în ziua de 12 decembrie 1865 şi a fost sfinţită cu hramul Buna Vestire şi Sfântul Spiridon.
Biserica a fost pictată de pictorul Gheorghe Tăttărescu şi a fost terminată de pictat în anul 1867.
Biserica Buna Vestire sau biserica Grecească poartă amprenta renumitului pictor Gheorghe Tăttărescu. Un citat dintr-o descriere pe care am găsit-o pe internet:
„ O tâmplă (catapetasmă) de lemn, care are 64 de icoane, dispuse pe patru niveluri pictate în întregime de Gheorghe Tăttărescu, desparte naosul de altar. Pe primul nivel se află icoanele împărăteşti, icoana Mântuitorului şi a Fecioarei Maria. Icoana Mântuitorului îl înfăţişează pe Iisus Hristos binecuvântând.
Chipul său este aureolat de o lumină nepământească. Artistul a ştiut să redea bine măreţia lui dumnezeiască,atât de înfricosătoare ochiului omenesc, dar tot odată , să nuanţeze blâdeţea, bunătatea şi duioşia Lui, realizând o adevărată capodoperă, din păcare puţin cunoscută. Icoana Maicii Sfinte, purtând Pruncul în braţe, o înfăţişează pe Fecioara Maria ca o mamă fericită. Pruncul Iisus din braţele ei priveşte undeva în depărtare, parcă încercănd să cuprindă cu privirea Lui dumnezeiască întreaga omenire coruptă de păcat. Icoana hramului bisericii înfăţişează bine cunoscuta scenă când Arhanghelul Gavril vesteşte feciorei hotărârea lui Dumnezeu cu privire la destinul ei şi al nostru . Din icoană, iradiază o lumină şi o căldură nepământeană, dătătoare de linişte şi siguranţă. Artistul a ştiut şi aici cu mult meşteşug să apropie imaginea de sufletul credinciosului atât de mult, încât acesta să participe la misterul evenimentului cu o intensitate şi înţelegere deosebită. Întreaga icoană pare atât de sfântă şi familiară. Pe nivelul al doilea, deasupra uşilor împărăteşti , se află icoana „ Cinei celei de Taină”. Momentul când Mântuitorul descoperă vânzarea lui Iuda, ucenicilor Săi, este zugrăvit emoţionant , de o manieră care să ne facă să ne gândim la marii voievozi români, care le descopereau căpitanilor că vor muri trădaţi de unul din oamenii lor de încredere. Tot pe nivelul al doilea se găsesc cele douăsprezece icoane care înfăţişează cele douăsprezece praznice împărăteşti. Pe nivelul al treilea se află o suită de şase icoane înfăţişând pe cei doisprezece apostoli, acestia fiind grupaţi doi câte doi.
Nivelul al patrulea este rezervat celor doisprezece proroci ai Vechiului Testament. Pe plafonul pronausului este zugrăvită Sfânta Treime, formată din cele trei persoane dumnezeieşti: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar pe cel al naosului se găseşte imaginea ce reprezintă pe Iisus Pantocrator, pe Mântuitorul în slava Sa. De o frumuseţe deosebită sunt şi celelalte icoane care împreună cu cele descrise mai înainte se îmbină într-o armonie desăvârşită.
Prin bunăvoinţa Preafericitului Părinte Episcop Ambrozie, biserica Buna Vestire , are în patrimoniul de valori, părticele din Moaştele Sfintei Muceniţe Ecaterina şi Veşmântul Cuvioasei Paraschiva.
Gigica Peptănaru / UZPR