◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Aniversare pe scenă / 14 octombrie 2020

Veteran veșnic tânăr și ferice al muzicii noastre ușoare (după știința mea este al doilea artist în activitate, ca vârstă, după Marina Voica, 84), Sergiu Cioiu n-a ținut seama de nici o pandemie și a venit din Canada, unde locuiește, să-și serbeze aniversarea a opt decenii de viață în fața publicului de acasă.

Pentru că este publicul care l-a ridicat la rangul de artist important al muzicii noastre ușoare, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, înainte de a pleca din țară.

A fost, atunci, o perioadă fastă, cu premiile de la Mamaia (atît ca interpret, cît și cu melodiile unor compozitori, în special Alexandru Mandy) sau cu spectacolele atît de originale de la Teatrul Foarte Mic, alături de compozitorul Dan Stoian.

Actor ca formație, Sergiu Cioiu impusese acea îngemănare impresionantă între muzică și poezie, alegînd inspirat din versurile unor poeți importanți.

Sălile erau arhipline cu spectatori tineri, de aceea îndrăznesc să cred că dacă el revenea pe scenele din țară imediat după 1990 ar fi fost așteptat și primit cu brațele deschise de publicul SĂU, pe care-l modelase și-l educase să asculte și să înțeleagă muzica valoroasă și poezia de calitate.

Așa însă, au trecut mai bine de trei decenii, unii nu mai sînt, legătura s-a pierdut, nemaivorbind că, datorită programelor radio, TV și spectacolelor, care promovează doar afoni, siliconate, botoxate și vulgaritate cît cuprinde, deprinderea de a degusta melodie și poezie s-a pierdut, mai ales că nici n-ai unde, să dai cu tunul, asculta așa ceva.

Muzica noastră ușoară n-a dus lipsă de interpreți dăruiți cu har și sensibilitate, venindu-mi acum în minte Mihaela Mihai sau Dorin Anastasiu, la rîndu-le colaboratori apropiați ai lui Alexandru Mandy.

Dar anii au trecut și ei au renunțat să mai lupte cu morile de vînt, lăsînd teren liber tuturor neaveniților inculți, agresivi și tupeiști, pentru că e tot mai dificil să practici profesiunea de artist de valoare în această lume tot mai strîmbă, dominată de programatori radio, producători TV și organizatori de spectacole care cu siguranță au avut probleme la bacalaureat.

Ceea ce face acum Sergiu Cioiu, de patru ani încoace, venind de două ori pe an în țară pentru concerte, lansări de cărți și discuri, este un adevărat apostolat, reamintindu-ne că avem cea mai frumoasă limbă din lume, compozitori cum nu sînt mulți și poeți excepționali. Artistul este ca un dascăl la catedră, cîntînd melodii românești în limba română – probabil cei de la posturile TV comerciale se întreabă ce naiba mai e și asta și cine e interpretul care încalcă nepăsător legile globalismului!

Culmea e că un muzician român care locuiește în Canada vine să ne reapropie, aici, în România, de tradițiile cîntecului poetic autohton, atrăgîndu-ne atenția cît de dăunător este acest globalism, chiar dacă și el, la o adică (a făcut-o și acum) poate da viață unor piese lansate de Charles Aznavour sau Gilbert Becaud.

Comparativ cu acesta din urmă, urmărind recitalul lui Sergiu Cioiu – dezlănțuit, frenetic și temperamental, nemaivorbind de talentul actoricesc – am spune că dacă se lansa în Franța i s-ar fi spus ”Domnul 1 milion de volți”!

Pe cînd eram un foarte tînăr jurnalist imberb (așa sînt și acum, într-o epocă în care dacă n-ai barbă aproape că n-ai nici o șansă să apari pe micul ecran, de parcă am veni din altă cultură…), publicînd în ”Scînteia tineretului”, mă împrietenisem cu Sergiu Cioiu, nu ratam nici un spectacol al lui și-l vizitam adesea în apartamentul de pe bd. Republicii, unde mă primea cu ospitalitate împreună cu soția sa, balerina Maria ”Pusy” Mitrache.

A propos, sînt sigur că sîntem unica țară din lume care nu este monarhie unde în Capitală nu există un bulevard important, dar nici măcar o stradă, o alee, o intrare care să poarte numele Republicii! În pandemie, avînd nedorit de mult timp liber, am făcut ceva ordine prin  articole și am descoperit cîteva rubrici ”Muzica ușoară” pe care i le-am consacrat în întregime în prestigiosul săptămînal ”Contemporanul”. Nemaivorbind de concursul de frumusețe pe care l-am girat în revista ”Femeia”, unde l-am invitat în juriu, ca pe un reputat cunoscător de…frumos.

Continuarea pe ultima-ora.ro

Octavian Ursulescu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *