În contextul mediatic al actualei pandemii politice, demersurile pastorale explicative ale maeștrilor păpușari, cu privire la protocoalele electiv-terapeutice ale asanării clasei politice sunt caracterizate de comentatori în registrul anecdotic cu accente fie de naivitate, fie de superioritate ale peiorativului operaționalizat simbolic, caragialesc în dansul latino_dâmbovițian a lui Big Brother.
Circul politic potențat de agresivitatea demersurilor jurnalistice clientelare și ignorarea contraindicațiilor și efectelor adverse pentru fiecare mijloc terapeutic propus, au culminat cu distanțarea și excluderea socială a onestității politice limitându-i turmei autonomia managementului electoral, de a evalua corect raportul beneficiu/risc, de a pregăti mijloacele de înlăturare a accidentelor și incidentelor penibile… ajungându-se și la alte simbolisme închipuite, la reţetele băbeşti ale proletcultismului creând motive de dispută şi chiar de dezbinare atât între lideri, cât şi între simpli colegi, butoniada căpătând valențele post-decembriste a unor păcănele cu iz mafiot.
Toate aceste alunecări subminează unitatea liturgică a discursului politic, strecurând învăţături eretice, care pot fi evitate prin catehizarea specifică a spectrului politic, prin educarea unui discernământ minimal, care să le permită oamenilor observarea şi evitarea abuzurilor precum şi a exagerărilor „evlavioase” manipulatorii ale imparțialului suveran teutonul Big Brother.
Interesul agresiv, vădit antidemocratic al mediatizărilor pseudo-electorale încearcă să anuleze, să eludeze adevărul istoric, verificabil prin exercițiul personal al practicanților, al utilității unui sistem axiologic necesar culturii politice autentice.
Sinteza principalelor concluzii mediatizate asupra coordonatelor politice, ideologice și a semnificațiilor istorice dezbătute în societatea contemporană sugerează importanța unor analize sociologice asupra modalităților de evitare ale perturbației spirituale mai ales în contextul condițiilor limitative ale insolvabilității întregii clase politice.
Perturbația mediatică duplicitară, eficientă și dăunătoare se face în scopul de a manevra sau de a controla anumite semnificații din punctul de vedere al veracității actului de decizie și utilizare_valorizare în sensul dorit, cu mare încărcătură ideologică și eludare spirituală, împotriva valorilor fundamentale ale adevărului istoric prin ofensiva obscenității politice.
În perioada pe care o parcurgem, agravarea unor probleme sociale este cauzată în primul rând de haosul axiologic în care ne aflăm datorită manipulării mediatice, a violenței verbale, a exacerbării inconsistenței politice, a ficțiunii utopice sau a contestării generice fără obiect, a libertății prost înțelese, a unei noi mitologii subtile ce distrage atenția indivizilor de la problemele majore ale vieții lor, ale drepturilor omului în genere… .
Promovarea sistematică a non valorilor, livrate politic dictatorial, fără tăgadă, prin cultivarea falsului, extrem de dăunătoare, acționând asupra reflecției interioare și având o puternică tentă persuasivă, inoculează în mentalitatea publică convingerea unor prezumtive concordanțe, inexistente sau iluzorii în raport cu realitatea, determină acceptarea tacită a falsului, trunchierea, hidoșirea adevărului, evident în limitele perisabilului cotidian.
Reverberațiile aserțiunilor justificabile ideologic cu calitatea competenței, la un sistem semiotic vădit partinic, prin repetarea sistematică a falsului deși, neacceptate validează inițiativa manipulatorie în limbajul obișnuit și în mentalul colectiv, având ca scop formarea unor mentalități și atitudini specifice.
Existența circumstanțială a non valorilor promovate necondiționat, cu obstinație manipulatorie, se manifestă cu maximă intoleranță față de cei reflexivi, cu exces de luciditate și lipsiți de prudență împotriva curentului, pentru că aceștia i-ar putea critica mecanismul detestabil și în plus nici nu caută avantajele accesibile și mai ales lipsite de orice risc ale clasei conducătoare.
Mutația axiologică asupra situațiilor disfuncționale, la nivelul sistemului social global, a mentalității receptoare se realizează specific acelor situații care convin din punctul de vedere al unor interese, indiferent de ce natură ar fi ele, prin ascundere, neglijare sau evitare, dar mai ales prin cea a persuasiunii realizate în domeniul umanist politic, pentru că omul și societatea sunt veșnic contradictorii.
Entropia acțiunii manipulatoare generează haosul axiologic și apoi în funcție de interesul urmărit, manifestări subculturale sau patologice, uneori chiar antisociale, anumite situații disfuncționale la nivelul sistemului social global.
După evenimentele din decembrie ’89 se produce o discordanță majoră între vorbă și faptă, o perioadă îndelungată de convulsii sociale, de îndoctrinare a unui comportament mercantil pentru reușita financiară. Spațiului social i-au fost forţat ocultate sau eludate orice alte forme de spiritualitate. Această logică socială prin persuadarea unor „mentalităţi comunitare” mediatizând autoritatea inconsistenței influențează valorile specifice socializate excesiv.
Acelui joc manipulatoriu, aplicat nu pentru prima oară în cultură i-au fost revendicate rădăcinile de castă conducătoare în așa-zisa democrație, clasei noastre politice aceeași de pe vremea lui Eminescu (elita negativă) continuând să vorbească fără noimă, să mintă, să fure și să distrugă…talk-show-urile abundă de discursuri retorice, sforăitoare, dar lipsite de inspirație spirituală și de un model civic la care să ne raportăm.
Este dificil ca omul să poată fiinţa fără repere morale, etice și spirituale. Pentru realizarea unei educaţii în spațiul nostru cultural-politic, în spiritul valorilor creştine, trebuie să ne racordăm la evenimente ale trecutului neamului nostru. Cultura româneasca veche s-a clădit și s-a centrat, pe spiritualitatea ortodoxă. Contactul cu lumea politică înrăită și clientelară unor interes obscure, străine, alogene, răstoarnă buna rânduială a sistemului axiologic comunitar, adâncind criza de ordin moral!
Mentalul colectiv suferă transformări specifice sistemului axiologic, ale moralității și ale activităților liderilor politici iar, imaginaţia colectivă ia forme dintre cele mai neaşteptate prezentate cu un umor nedisimulat pe rețelele de socializare. Folclorul de specialitate se îmbogăţeşte astfel, cu o abordare pe cât de utilă, pe atât de interesantă prin comicul de situație caragialesc, revendicat de comunitatea reflexivă a unei instanțe populare de control social și priveghere spirituală.
Demnitatea socio-profesională trebuie investigată, valorizată, redescoperită sub toate aspectele, cu pasiune aşa cum credem că Marele Anonim reuşeşte să o valideze, prin dorinţa de suflet de a pune la îndemâna marelui public un instrument documentar pentru înţelegerea provocărilor contemporane ale societății, ale moralității clasei politice și a intelectualilor, ale onestității jurnalistice atât de aproape… şi totuşi atât de departe…
Pentru consolidarea spirituală a tinerei generații, formarea personalităţii, trebuie coroborată cu ființialitatea socio-cultural-politică. Tânărul, ca entitate psihoindividuală, trebuie orientat axiologic de către persoane specializate, în fața provocărilor sociale, politice, medicale, a pervetirilor existente în societatea actuală, îndeosebi a atacurilor fără precedent împotriva drepturilor omului, a autodeterminării persoanei, a eticii medicale, împotriva normelor morale, împotriva culturii politice și a cutumelor constituționale ale statului de drept.
Criza de ordin moral a întregului corpus social reclamă și obligă realizarea unei colaborări a instanţelor mai mult sau mai puțin specializate, în direcţia revitalizării moral-spirituale a poporului nostru, mai ales acum, în contextual pandemic al distanțării sociale… cu un puternic impact educațional asupra comunităților locale urbane și rurale, asupra obiceiurilor satului, a demnității raportată deseori la tradiția bunului simț, după care se orânduia toată suflarea… .
Insistența asupra distanțării sociale, insidios promovată prin toate canalele mass-media în locul distanțării fizice reflectă inconsistența pregătirii profesionale a celor îndrituiți, a unei culpabilități duplicitare dar și a unei veracități mizantropice.
P.S. Dragi cititori evenimentele recente la care am asistat siderați și următoarele care se prefigurează certifică fără echivoc falimentul clasei politice în întregul ei. Am fost interpelat adesea de către cunoscuți care este părerea mea ca specialist și care sunt soluțiile pentru problemele cu care se confruntă în viața personală. Fără îndoială implementarea unor politici sociale coerente aparține în egală măsură eșalonului politic și Societății Civile, din păcate însă implicarea specialiștilor este extrem de redusă inclusiv în mass media, aceasta ar putea arbitra identificarea dezirabilului instituțional și soluționarea armoniei și bunăstării sociale.
Consider că este important să mă implic în acest demers și să încercăm împreună să ne răspundem provocărilor existențiale, adaptarea la noile condiții de viață îndeosebi, situațiilor de criză cu care ne confruntăm. Un efect terapeutic semnificativ poate avea împărtășirea acestor preocupări sociale indiferent de specificul lor spiritual, emoțional, medical, educațional, al orientării vocaționale, al dezvoltării personale sau profesionale, al managementului carierei sau a marketingului personal…
Dacă vă preocupă aceste probleme și doriți să ni le împărtășiți, să aflăm împreună cu ceilalți cititori soluții, să identificăm și alte perspective de abordare trimiteți-ne un mesaj la numarul 0736070810 sau pe WhatsApp.
Mironică Corici / UZPR