◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

SCRIITORUL – JURNALIST MIGRÂND PRINTRE CUVINTE (Voichița Pălăcean-Vereș)

Cel mai recent volum al jurnalistei și directorului de editură „Napoca Nova”, Voichița Vereș-Pălăcean, „Migrând printre cuvinte”– note de lectură (2018, Editura UZPR, București, coperta Peter Vereș, pag. 431), este publicat la un deceniu de la apariția primului său roman „Ciocolată amăruie”. Într-un livresc despre 65 de autori, aduce un „prea-plin” al unui studiu de receptare literară, de substanță didactic-specializată; reverberații precise la confluența dintre critică și jurnalism de notație, aceasta este substanța volumului. Este interesant de observat că autoarea pornește, în discursul liric, de la publicațiile în speță și, printr-o reușită contragere, reușește un fel de re-denumire prin subtitluri; putem considera o tehnică aparte, și mai puțin întâlnită, care-i permite, Voichiței Pălăcean-Vereș, să contureze „profilul” scriitorului sau al poetului, supus atenției, în tușă prozaică. Volumul se compartimentează în „Printre prieteni Printre cuvinte”, „Din cronici”, „Aniversaria”. E un proces de „recuperare”, am putea spune, atâta vreme cât Voichița Pălăcean-Vereș reușește să re-aducă, printr-un exercițiu abil, nume prestigioase ale literaturii neomoderniste, și nu numai, semnatare de materiale care au cunoscut privilegiul editării, și demn de luat în seamă că harul scriitoarei, fără ai cunoaște personal, pe unii dintre aceștia (cum însuși mărturisește – „i-am întâlnit doar în paginile de literatură semnate de ei”), i-a „împrietenit și s-au împrietenit” „printre cuvinte”. Sub un fel de oblăduire, „vers la scène”, autorii primesc viscerele notorietății scriiturii.
Printre prieteni Printre cuvinte. Ar fi suficient doar să reiterăm nume și titluri de articole publicate și am înțelege relevanța edificiului prozaic al autoarei. Registrul eseurilor începe cu anul 2008 și-l privește pe Aurel Cleja, Încarnările succesive ale unui diavol călugărit, articol care în volumul de față, re-primește titlul de „Creația narativă ca ritual de exorcizare”, și foarte inspirată alegerea, atâta vreme cât Aurel Cleja își canalizează „eforturile în direcția editării și tipăririi manuscriselor sale, ascunse, ani de zile, la rubedeniile din Ardeal, de teama represiunii comuniste.” (pp. 10-11). Anul 2011 are privilegiul întâlnirii cu un nume reprezentativ, precum Titina Nica Țene, Viața ca o punte, în viziunea autoarei, „Exerciții de recuperare a inocenței”, și asta, dacă avem în vedere „frumosul” poematic al Titinei Nica, observat și observabil în caligrafierile filozofiei de viață, o „istorie subiectivă”, a unei „ființe fericite fiindcă s-a născut fericită” (p. 15). Protagoniștii anului 2012 sunt Vasile Dorin Ghilencea – La marginea dimineții, în contragere, „Din iubire, pentru iubire”, pentru că „nemurirea în Patria Cuvântului” (p. 19) are tot acest drept; Al Florin Țene – Geamul din oglindă, respectiv „Ficțiunea – Modalitate de autoreflectare obiectivă”, mai mult decât sugestiv, bunăoară „oglinda”, în simbolistica ei, surprinde „autobiografia intimă a unui om de cultură (…), un individ polivalent, capabil să creeze sublimul (…)„ și-i oferă „(…) calea de a privi în sine pentru clarificări necesare.” (pp. 31-35); Toader T. Ungureanu – Din prea multă dragoste – „Seniorul gherlean într-o ipostază inedită, tinerească”, acesta „nu se dezice de propriul eu artistic, scrisul (…)” (p. 37); Sinefta Vasile – O panoramă a lumii prin care am trecut – „panorama unei suferințe acute (cu evidente tendințe de cronicizare) provocată de realitatea crudă de azi: tinerii nu mai citesc, le lipsesc modelele, iar societatea românească, nemaiavând fundamentele morale solide pe care să se rezeme, decade de la o zi la alta.” (p. 46). Nu mai puțin de 16 nume ale literaturii anului 2013 sunt aduse la lumină. Fiecare dintre autori subliniază (nu neaparat ca înclinație spre un devoțional), în linia sacrului livresc, atitudini, temeri și temeiuri cu numitor comun – Divinul: Carmen Alexandrina – „Despre căutarea fericirii prin iubire”; Nicolae Breban – Războiul omului cu zeii; Ioan Cărășel, Lazăr Morcan – „Duet cameral … executat cu tocul și penelul”; Ion Constantinescu, Fiecare cu Golgota sa (Proza umoristică); Nicolae Cosmescu, Cornel Tit – „Pe patru roți”; Stefania Kory Calomfirescu, Spre piscul științei și culturii românești; Alexandrescu Maier – „Parcă … Debut”; Liubomera Marusciac – „Memoriile ca formă de întoarcere în sine”; Ion Vaile Mircea, Poposiri sporadice; Gavril Moisa, Zâmbetul clepsidrei; Mircea Pavel Morariu – „Alegoria ca modalitate de realizare a unei autobiografii poetice”; Vasile Gh. Pascal, Experimentul cu băieți răi; Nicolae Nic Petrescu – „Epigramiștii clujeni antologați de un piteștean”; Alexandru Petria – „Reconfigurarea sinelui prin poemul – drog”; Pușa Lia Popan, Versuri dăruite dulci-amare; Al. Florin Țene, Inelul de iarbă, altfel interpretat „Înțelepciunea este Dumnezeu, iar iubirea idealul”. Figurativul cărturăresc al autoarei volumului aduce anul 2014 într-o estetică reflexivă, configurat prin prisma publicațiilor a 15 autori, începând cu Elena Angheluța Buzatu, Cu gust de infinit; Vasile B. Gădălin – „Revenirea poetului la matcă”; Iagan Ameih (Mihai Ganea) – „Viața ca o cursă pe un câmp minat”; G. G. Neamțu, Studii și articole gramaticale; Mihai Matei Nistor – „Zbuciumul bine ascuns sub coaja de calmitate”; Cornel Nistorescu – „Reportaje interviuri, editoriale din ,,EXPRES” (1990 – 1995); Gheorghe Oneț – „Debut la crepuscul”; Alexandru Petria – „Danieluc și aceeași tăietură nervoasă (…) care te subjugă și te provoacă să gândești”; Cornel Petruș -„Promisiunea Mariei Lucia Rebrean”; Bogdana-Elena Simionescu – „Incursiune în universul Bogdanei”; Titina Nica Țene, Drumul spre suflet (Memorii); Sinefta Vasile – „Cu dragoste de la magistru la discipol și de la elev la profesor”; Onufrie Vințeler, Cu toată dragostea; Iustinian Gr. Zegreanu, Confesiuni din culise. Sentimentalismul ca emanații ale Sinelui către sine, anul 2015, reprezintă reflexiile în „oglindă”, surprinse de Voichița Pălăcean-Vereș cu deja binecunoscuta-i acuitate scriitoricească, de altfel atúul cu care-și convinge lectorul. 8 scriitori se „confesează”, începând cu Elena Buică – „Reflecții în oglinda de nestemate a memoriei afective”; Ioan Ghiolțean – „Nonagenar la ora debutului”; Sorin Grecu – „Despre infern și amânare”; Sorin Grecu – „Limita suportabilă a nefericirii unui proscris”; „Considerații despre suferința edificatoare a proscrisului”; Ioan Hentea – „Împovărătoarea tristețe a iernii”; Adrian Mitroi – „Despre viața noastră cu dragoste”; Onufrie Vințeler – „Magistrul față în față cu discipolii săi”. Cei 12 scriitori din pelicula anului 2016, înaintează fără echivoc, exprimând dorința unui „dincolo-de-vedere” al culturii – limba română, un cumul de idei și sentimente pe care scriitoarea volumului, le inserează într-o peisagistică de vibrații și trăiri autohtone, amintind pe Ioan Benche – „La poarta sufletului arde iubirea”; Florina Bereschi, Moștenirea; Ioana Hentea – „Balanța…la ceasul bilanțurilor”; Maria Ioniță, Cu noaptea de mână; Darul muntelui; Nana; Mircea Dorin Istrate – „Un trubadur al clipei plenar trăite”; Ștefana Kory Calomfirescu – „Promoția Iuliu Hațeganu”; Ștefania Kory Calomfirescu și cartea promoției 61` UMF”; Teofil Mândruțiu – „Prefață”; Adrian Mitroi – „Cel ce nu se teme să se dăruiască”; Sofia Pavel – Încheiere; Al. Florin Țene – „Între realitate și poveste”, Visând la Andromeda; Sinefta Vasile – „Cartea corolar a unui dascăl de limba și literatura română”; Radu Ulmeanu, Chermeza sinucigașilor. Anul 2017 și 6 nume de referință literară, fără excepție, plasticieni ai lexicului limbii, mesageri ai dragostei față de graiul românesc și nu numai. Spectaculos și inspirat, autoarea volumului găsește subtitluri care marchează/ afișează sensibilitatea autohtonă: Eugen Albu – „Buzunarul cu hohote”; Aliona Bivolaru – „Despre lexicul limbii ucrainiene de astăzi”; Dorel Mihai Graftoneanu – „Impresii după o simplă lectură fugară”; Dorian Marcoci – „Cu norii în palme și sufletul pe tavă”; Iulian Patca – „Starea de grație a sufletului îndrăgostit”; Titina Nica Țene – „Rădăcinile fericirii”. Portrete în tușa realității lingvistice, anul 2018, după cum observă și alege să-i promoveze, prin sensibilitatea cuvintelor, în însăși esența corporalului, cei 8 scriitori, evocați, armonizează imagistic, puternicul potențial al manifestării de expresie: Eugen Albu, Vasile Checheriță, Aurel Chira; Ion Constantinescu; Eugen Coța; Vasile B. Gădălin; Niculae Suciu; Emil Iulian Sude.
Din cronici. În partea a doua a volumului, jurnalista Voichița Pălăcean-Vereș răspunde așteptărilor lectorului de bună-credință, indubitabil, și cu o oarecare „cochetărie” a didacticismului consecvent, astfel încât să asistăm la reportaje identitare și, în același timp, să identificăm oameni, timpuri și evenimente, să le petrecem într-un inedit ludic al „dat”-ului surprins: Sărbătoarea poeziei la Geoagiu (23-25 august 2013); Lansare de carte la filiala Cluj Uniunii Scriitorilor; Zilele Revistei Tribuna, Ediția a II-a (Cluj-Napoca, 10-13 octombrie 2014); Lansare de carte la Cercul Militar Cluj; Mihai Eminescu, Poetul nepereche, sărbătorit la „Vatra Românească”; La „Casa Artelor”, poezia stă sub semnul lui Brâncuși și-al dragostei; „Satiriconul”, la bal; Eugen Albu – 75 – La ora rodnicului bilanț.
Aniversaria. Ultima parte, din magistrala livrescă a Vochiței Pălăcean-Vereș, înseamnă un „La mulți ani” limbii române, un „La mulți ani” personalităților ei marcante, fără de care spiritualitatea românească și-ar pierde concretețea „frumosului zâmbet al Dumnezeirii” (Nichifor Crinic), pecetluit în slovă de „deus absconditus” ori de „deus ottiosus”. Eminenți oameni ai literaturii și culturii românești, într-o listă lăsată „deschisă”, sunt nominalizați: Antonio Bodea – 70; Academicianul Emil Burzo a împlinit 80 de ani; Eugen Coța – 70; Teodor Tanco – O viață „acasă” – În slujba cărților; Mihai Teognoste – 75; Onufrie Vințeler – 85.
Voichița Pălăcean-Vereș, într-un specific aparte a lui „homo religiosus”, unul poate „apriori”, a demonstrat o împreună lucrare a poeticului cu proza, a tradiționalismului cu modernismul, amprentate de reflexe inedite ale „sacrului în profan”, într-o grandioasă tematică, între spiritual și filozofic.

CRISTINA SAVA/ UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *