default-logo

 La Iași, în Capitala Moldovei. Memorial ,,Doru Dinu Glăvan în Panteonul presei românești”

În organizarea Filialei Iași a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cu sprijinul Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iaşi – Nord-Est, Cercului Militar Iași și al Redacțiilor publicaţiilor ,,Rezervistul”, ,,Eroii Neamului” și ,,Vocea”, parteneri media fiind Radio România Iași, Televiziunea ,,TeleMoldova Plus” şi revista „Nord-Est Cultural”, în ziua de 11 decembrie 2021, la Iași, în Capitala Moldovei, s-a împlinit Memorialul ,,Doru Dinu Glăvan în Panteonul Presei Române”, care a cuprins: Oficierea Sfintei Liturghii a Sf. Evanghelist Ioan Gură de Aur, Panihida în memoria răposatului Doru Dinu Glăvan, Parastasul cu colivă, pâine și vin, Alocuțiunile președinților LSR – Filiala Iaşi – Nord Est (Dan Teodorescu) și Filialei Iași a UZPR (Grigore Radoslavescu), Conferirea post-mortem celui omagiat a Emblemei rezerviștilor și veteranilor din Moldova lui Ștefan cel Mare și Sfânt și Manifestarea artistică de muzică cultică și poezie închinată distinsului ziarist trecut la cele veșnice.

Pomenirea fostului nostru președinte a pornit din grija pe care o are creștinul față de cei răposați prin săvârșirea rugăciunilor și slujbelor orânduite de Biserică pentru pomenirea lor. De aceea creștinii ortodocși pomenesc pururea pe răposați și seroagă pentru dânșii, atât în rugăciunile personale, de fiecare zi, cât și prin slujbele și rânduielile așezate de Biserică pentru aceasta, la soroacele cuvenite.

Pentru buna organizare și desfășurarea a Memorialului, care a avut loc la Biserica Banu – monument istoric al Ortodoxiei, culturii și presei moldave situat în centrul Iașilor – au lucrat în duh și cu mult folos filantropic, alături de președintele Filialei, următorii ostenitori: scriitorul Dan Teodorescu și ziarista Petronela Cotea Mihai – vicepreședinți ai Filialei Iași a UZPR, Benone Tiron – secretar al Filialei, Ionel Pintilii și Jică Aionoaie – membri ai Colegiului Director.

Pentru organizarea Memorialului a fost aleasă Biserica Banu, cu Hramurile Adormirea Maicii Domnului și Duminica Tuturor Sfinților, dată fiind importanța excepțională  a acestui lăcaș de cult de care se leagă oficierea primelor slujbe în limba română, editarea ziarelor ,,Neamul Românesc” și ,,România” în timpul Primului Război Mondial, unicitatea bisericii în spațiul cultural, istoric, publicistic, literar și artistic, slujirea bisericească și filantropică deosebită a acesteia pentru comunitatea ieșeană – fapt cunoscut și apreciat de Doru Dinu Glăvan cu prilejul vizitelor și întâlnirilor din ultimii ani cu breasla jurnaliștilor moldoveni.

Biserica Banu, cunoscută în vechime ca ,,A Mitropolitului” și ,,Biserica Limbii române” iar azi ca ,,Poarta Ortodoxiei ieșene spre Europa creștină” – a fost rectitorită între anii 2010-2012 (complet renovată și pictată în stil neoclasic) sub păstorirea părintelui Dumitru Merticariu (care își doarme somnul de veci în curtea lăcașului), om de aleasă cultură și spiritualitate, prieten bun al ziariștilor ieșeni, luptător neobosit pentru triumful presei libere și al spiritualității moldave și basarabene. Opera sa liturgică, filantropicăși culturală este astăzi continuată de tânărul preot paroh Bogdan Țifrea, ziarist al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, redactor-șef al Studioului de radio ,,Trinitas”.

În cadrul Memorialului, după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de preotul paroh, a urmatPanihida (Slujba de Pomenire)la șase săptămâni a jurnalistului Doru Dinu Glăvan, în amintirea Înălțării la cer a Domnului Hristos la 40 de zile după Înviere, având ca folos înalțarea la cer și  a sufletului răposatului Doru Dinu. Din aceeași dorință, în cadrul Memorialului, a avut loc și Parastasul cu colivă, colaci și vin pentru cinstirea și pomenirea sa, așa cum pomenesc vechile rânduieli bisericești cuprinse în Așezămintele Sfinților Apostoli (Cartea VIII, cap.44) și în alte scrieri vechi creștine: „Noi îi poftim pe săraci și nevoiași la ospăț, pentru ca astfel serbarea noastră să devină pomenire pentru odihna sufletului celui adormit, iar pentru noi, mireasma bine plăcută lui Dumnezeu”.

Aceasta întrucât pomenile (praznicele) sunt mesele care se fac în cinstea și pomenirea morților datând ca rămășițe ale vechilor agape sau mese frățești, cu care era împreunată, în vechime, slujba în amintirea celui trecut la Domnul. Astfel, Coliva, care a închipuit însuși trupul lui Doru Dinu Glăvan,a mărturisit,  totodată, pentru jurnaliștii ieșeni, un semn văzut al credinței acestora în înviere și nemurire, ea fiind făcută din boabe de grâu, pe care Însuși Domnul le-a înfățișat ca purtând în ele icoana sau asemănarea învierii trupurilor. După cum bobul de grâu, ca să încolțească și să aducă roada, trebuie să se îngroape mai întâi în pământ și apoi să putrezească, tot așa și trupul omenesc mai întâi se îngroapă și putrezește, pentru ca să învieze apoi întru nestricăciune (Ioan 12, 24; I Cor. 15, 36 ș.u.). De aceea, la binecuvântarea colivei de către preot, și anume, când s-a cântat „Veșnica pomenire”, ziariștii, scriitorii ieșeni, rezerviștii și veteranii militari prieteni ai lui Doru Dinu Glăvan au ridicat tava cu colivă  legănând-o pe mâini, în semn de comuniune și legătură cu răposatul. Același lucru a închipuit și gustarea din colivă de către cei prezenți, după binecuvântarea ei.

Panihida (panahida) oficiată în biserica Banu, în memoria președintelui Doru Dinu Glăvan (pomenire care, în popor, poartă de obicei numirea de parastas, de la cuvântul grecesc care înseamnă a se ,,înfățișa înaintea cuiva”, ,,a mijloci”) a arătat rugăciunea de mijlocire a celor prezenți pentru răposat, parastasul  – prescurtare a slujbei înmormântării- având caparte de căpetenie rugăciunile de dezlegare și iertare, rostite de preot la sfârșitul slujbei, urmate, ca și la înmormântare, de „Veșnica pomenire” împrejurul mesei cu colivă, pâine și vin.

Următorul moment semnificativ în cadrul ceremonialului religios l-au constituit evocarea personalității jurnalistului Doru Dinu Glăvan prin alocuțiunile cuvântate de scriitorul Dan Teodorescu – Președintele Ligii Scriitorilor Români – Filiala Iaşi-Nord-Est și de col.(r) Grigore Radoslavescu – Președintele Filialei Iași a UZPR. Puternic emoționat, Dan Teodorescu, scriitorul și jurnalistul premiat în vară de către însuși Doru Dinu Glăvan la Gala Premiilor UZPR de la TVR Bucureşti, a spus: ,,Cinstim astăzi, în biserica copilăriei mele, eu locuind mulţi ani pe strada Lăpuşneanu, exact lângă Biserica Banu, memoria celui care a fost un mare om, jurnalist şi patriot, Doru Dinu Glăvan. Ultima mea carte editată în urmă cu puţine zile <<Iaşi – Cultură, Spirit şi Credinţă>> îi este dedicată, în amintirea clipelor petrecute împreună la Iaşi şi Bucureşti, unde am discutat mereu de breasla noastră, cea a jurnaliştilor români de pretutindeni. Pentru mine, Doru Dinu Glăvan rămâne un nume sfânt!”.

În continuare, prin binecuvântarea jurnaliștilor și scriitorilor ieșeni, col.(r) Grigore Radoslavescu, președintele Filialei Iași a UZPR, a evocat personalitatea celui care a fost Doru Dinu Glăvan: ,,Am săvârşit slujba de pomenire a celui care a fost considerat  printre cei mai reprezentativi oameni ai presei noastre din perioada postdecembristă. Şi Sfântul Pavel, graţie scrisorilor semnate, care erau de altfel şi singurele surse de comuni¬care între comunităţi, poate fi numărat – alături de ceilalţi Apostoli, Profeţi, Părinţi şi Scriitori bisericeşti – printre marii jurnalişti ai lumii. Pornind de la această învățătură apostolică, un om cu o astfel de vocaţie este acela care vede şi înţelege mai mult decât văd şi înţeleg alţii şi, cu atât mai mult, ştie cum să spună şi altora ceea ce trebuie să fie ştiut. Cititorul sau telespectatorul vede, aude şi simte ceea ce jurnalistul a văzut, a auzit şi a simţit; dinaceastă cauză, aceste apre-cieri trebuie făcute în duhul adevărului.

Jurnalistul Doru Dinu Glăvan a fost, din această perspectivă,  un profesionist prin exce¬lenţă, un om imparţial, obiectiv şi respectuos, un om care a onorat cu demnitate profesia sa. Trata cu decenţă, discernământ şi bun simţ episoadele pe care intenţiona să le aducă în atenţia opiniei publi¬ce, respectând cu sfinţenie deontologia comunicării informaţiei. Nu distorsiona informaţiile şi nici nu acuza tendenţios. Munca sa, desfăşurată fie prin relatările și comentariile de la evenimente la Radio Reșița, fie în birourile redacţiilor unde a muncit, a fost făcută cu dăruire, entuziasm, pasiune şi profesionalism.

A fost un om de bună credinţă, având în vedere faptul că, prin  informarea ce o oferea publicului, cu risipă de talent, nu a lezat personalitatea nimănui. Sigur, ca jurnalist critica, însă argumentat şi nepătimaş, astfel încât reportajele și scrisul său îndeplineau o misiune cu rol instructiv şi formativ.

Era un profesionist, cu o vastă cultură, pasionat şi răbdător într-ale realizării reportajului audio-video și ale redactării articolelor scrise pentru diferite publicații.

Nu a fost numai un gazetar de un profesionalism pilduitor, ci şi un director de opinie în sensul adevărat al cuvântului, un formator de conştiințe, un lider al presei române preocupat de susţinerea unor valori şi principii, nu numai în interiorul, ci şi în spaţiul larg al comunităţii, al societăţii româneşti în ansamblul ei, al Uniunii Ziariștilor în special, pe colegii de breaslă considerându-i adevărați frați. Am putea spune că a fost un apostol al comunicării, căruia nu i-au fost străine cuvintele Mântuitorului: „Oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 22).

Jurnalistul  Doru Dinu Glăvan a fost un om care a ştiut să evite falimentul spiritual al vieţii sale. Era conştient de faptul că nicio libertate nu se poate exercita făcând abstracţie de libertatea celuilalt. De aceea, şi-a raportat activitatea sa la principii şi nu la sentimente. Întotdeauna a pus veridicitatea faptelor la baza culegerii şi expunerii informaţiilor, respectând libertatea de opinie şi de exprimare a celorlalţi şi respingând cu tărie orice înclinaţie spre discriminare. Prin conduita sa, a promovat cu precădere respectarea codului deontologic în cadrul sistemului jurnalistic ca mijloc de so-luţionare a eventualelor litigii, ridicând prestigiul presei românești  și al asociației  profesionale a ziariștilor – UZPR.

A fost un campion comunicării în mase, bun jurnalist şi reporter de radio. Echilibrat, onest şi loial principiilor presei, a reuşit să impună un stil de jurnalism în care investigaţiile, comentariile şi ştirile acopereau nu numai domeniile vieţii sportive ci și pe cele ale vieții politice, economice, sociale şi culturale contemporane, dovedind marea sa capacitate de sinteză şi intuiţie.

Memorabil ca editorialist, fin detector de nuanţe şi sensuri în complicaţia spectrală a evenimentului extern, a fost un om de a cărui vocaţie nu te puteai îndoi.Și aceasta pentru că harul lui Dumnezeu i-a transfigurat talentul încâtși-a dobândit prestigiul prin calităţile sale profesionale şi nu prin abuz de drept. Doru Dinu Glăvan vizualiza informaţia, o autentifica şi îi conferea credibilitate.

De multe ori s-a pronunţat ca imaginea și mesajul comunicat în eter să nu detroneze cuvântul, ceea ce ar fi dus la o atrofiere culturală prin sărăcirea limbajului şi scăderea capacităţii de cunoaştere. Opoziţia în acest sens i-a fost îndreptăţită, deoarece în excesul de imagine ori de audiție  privirea și auzul  devin pasive, autiste şi neputincioase.Iar prin aplatizarea culturii, educaţia este înlocuită cu abundenţa informaţiei, ceea ce diminuează aptitudinea de discernământ dintre bine şi rău, mai ales la tineri. Mai mult, excesul de mesaje prin imagine, scris ori transmisii radio produce o laxitate a moravurilor, iar sacralizarea consumului prin publicitate ia locul transcendenţei.

Plecând de la aceste riscuri ale excesului de comunicare, cel a cărui viaţă o omagiem astăzi prin ritualul Panihidei, al slujbei de Pomenire, a pledat în mod persuasiv pentru reluarea caracterului sacru, distinct şi benefic al educaţiei prin presă, mai ales a tinerei generații. A pledat pentru a contrapune hipermediatizării experienţa personală, construirea opiniilor şi conceptelor proprii.

Prezenți la Pomenire în această biserică unică în spațiul moldav prin educația religioasă și culturală, ,,poartă a Ortodoxiei ieșene spre Europa creștină”, unde s-a săvârșit prima slujbă în Limba română, se cuvine să evocăm faptul că Doru Dinu Glăvan vorbea şi scria într-o limbă curat românească, limbă ce curgea prin harul să de bănățean ,,de frunce” și de fiu al  Banatului de Munte. Era purtătorul unei culturi universale, profund asimilate. De aici şi profesionalismul, echilibrul, calitatea de a se concentra asupra lucrurilor cu adevărat importante, toate însoţite de o modestie şi un spirit de sacrificiu exemplare.

Era împotriva unei culturi sterpe, lipsită de prezenţa lui Dumnezeu. Avea capacitatea de a sesiza intuitiv şi instantaneu semnificaţiile, precum şi abilitatea de a le regrupa, pentru a oferi

cititorului ansambluri sintetice, ce pot fi descifrate imediat. Refuza orice ingerinţă care i-ar fi putut influenţa şi, de ce nu, compromite relatarea radiofonică  și scrisul, dar și calitățile de lider al UZPR. Cu fiecare ocazie, el a scos în evidenţă, în reportaj şi scrierile sale, în conducerea UZPR, faptul că doar cultura poate lărgi perspectivele vieţii, fiind cel mai eficient antidot împotriva necunoaşterii, nepăsării şi infantilismului şi, nu în ultimul rând, singura capabilă să dea sens veridic vieţii şi morţii.

Astăzi, pacea – pe care el a promovat-o în gândurile şi sentimentele noastre – arată că nu determinismele bilogice dictează soarta omului, ci deschiderile sale spirituale, inteligența emoțională, astfel ca moartea sa nu se plătească cu vina proprie, ci prin conştiinţa ei să avem un reper ce ne maturizează gândirea şi sensibilitatea faţă de ceilalţi. Iată de ce, cel pe care îl pomenim astăzi în Capitala Moldovei, la aproape 1000 de kilometri de locul natal și de Capitala Banatului, unde își doarme somnul de veci, s-a păzit  ca munca sa de redactor și reporter de radio, dar și scrisul său să nu fie dominat doar de sfaturi, aceasta pentru reușita deschiderilor spirituale de folos breslei jurnaliștilor.

A iubit şi promovat adevărul, conştient fiind că „pentru orice cuvânt deșert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății” (Matei 12, 36). Pasiunea sa pentru adevăr i-a îmbogăţit viaţa, mai ales în condiţiile creşterii bunei sale informări pe care i-a adus-o profesiunea de jurnalist și de lider al UZPR. Cuvântul său avea o mare putere, aducea cu el ceva din fiinţa lui. Şi aşa, pre¬cum Cuvântul lui Dumnezeu este Dumnezeu însuşi, şi cuvântul omului este omul însuşi. Aşa se face că, dacă vrei să ştii ce este în inima omului, ia aminte la cele ce spun buzele lui. La cuvintele şi la înţelesul vorbelor lui.

Jurnalistul Doru dinu Glăvan va rămâne fără îndoială în istoria presei un nume care şi peste ani se va impune a fi observat, conspectat şi înţeles; într-un cuvânt, el va rămâne o pildă şi o ştachetă de referinţă.

Presa română a pierdut un gazetar de ţinută, care a contribuit mult la formarea noilor generaţii de jurnalişti. Un om care şi-a dedicat întreaga existenţă promovării comunităţii în care a trăit, un profesionist care şi-a subordonat întreaga viaţă crezului său de jurnalist.

Acesta va fi portretul ce va rămâne în memoria tutror ziariștilor.

Fie ca pilda vieţii lui şi pasiunea pentru adevăr pe care a difuzat-o prin emisiunile și prin scrierile sale, precum și prin profesionalismul cu care a condus UZPR, să fie preluate, de către discipolii pe care i-a format, drept un model de abnegaţie pentru un autentic şi echilibrat jurnalist, pentru un lider cu inteligență emoțională şi să stimuleze dorinţa permanentă de adevăr celor ce i-au primit informaţia!

Acum 40 de zile vocea jurnalistului  Doru Dinu Glăvan a tăcut pentru noi spre a se alătura cetei  îngerilor, purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu!

Referitor la Manifestarea religioasă din finalul Memorialului, aceasta a cuprins: evocări artistice susţinute de Silvia Aboaice, Valeriu Rudolf, Tudor Andrei Ostafie, Adi Gegiuc, Emil Coșeru – maestrul scenei ieșene de teatru și recitalul poetic din propria creație literară, adecvat Ceremonialului, susținut de  Dan Teodorescu.

Memorialul s-a încheiat cu angajamentele celor prezenți de a păstra vie amintirea lui Doru Dinu Glăvan, atât prin cultul particular, cât și prin cel obșesc, la împlinirea soroacelor la 3, 6, 9 luni și 1 an și apoi în fiecare an, până la șapte ani.

Colegiul Director al Filialei Iaşi a UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.