…Aievea/ Creația și creativitatea

Nota autorului

„Mi-am pus inima să cercetez și să adâncesc în înțelepcine tot ce se întâmplă sub ceruri. Iată o îndeletnicire plină de trudă la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor” (Eclesiastul 1:13).

Această carte “aievea”, s-a născut după o lungă perioadă de timp, aproximativ 10 ani, o perioadă în care cred că lucrurile învățate s-au maturizat. Cochetând din tinerețe cu tot ceea ce nu poate fi văzut ușor, am baleat în treștiință și religie, am încercat să pătrund sensurile cu ajutorul simbolurilor și prin teosofie am căutate xplicații ale unor termeni religioși și …din toate acestea am învățat, am ajuns la niște concluzii, idei și note pe care doresc să le ofer cititorilor mei.

Am constatat că astăzi, lumea care ne înconjoară este o lume a valorilor relative. Ceea ce vedem, ceea ce auzim și ceea ce percepem cu cele cinci simțuri ale noastre poartă amprenta deșertăciunii. Ceea ce ieri am considerat a fi de valoare, astăzi vedem cum este aruncat la coșul de gunoi al istoriei. Ceea ce astăzi considerăm că va dăinui veșnic, mâine va trebui să constatăm că este trecător. Ceea ce prețuim aici, în alte părți ale pământului este disprețuit. Și ceea ce risipim astăzi, va deveni probabil o valoare pentru cei de mâine.

Am speranța că mulți dintre tinerii de astăzi, la fel ca mine, după studiu îndelungat și dorința de a afla mai multe, vor ajunge la aceeași concluzie. O particularitate a omului actual este comoditatea. Adevărul este ceva simplu doar pentru acela care a reuşit mai întâi să răzbată prin hăţişurile şi varietatea lumii. El esteprecum un fir pe care sunt înşirate multe, aș putea să le spun perle, mai mult sau mai putin șlefuite. Însă, am constatat în timp că religia este precum rada liniştită a unui port unde se adăpostesc navele în vreme de furtună și că oferă omului posibilitatea şi şansa de a se proiecta într-un orizont ce transce de orice dat factual, întrucât  experienţa religioasă  este cosubstanţială fiinţei noastre.

Prin urmare, numai  ştiinţa unită cu religia şi cu arta vor însemna libertate şi nemurire. Albert Einstein spunea că „religia fără știință este schiloadă și neconvingătoare, iar știința fără religie este oarbă”. Iisus Hristos ne-a vorbit în simplitatea limbajului nostru, pentru ca și cei mai umili dintre noi să-i putem înțelege mesajul. El ne-a vorbit însă și prin simboluri. Până și cuvintele au o perioadă de viață scurtă, îmbătrânesc și pier. Limbajul omenesc, asemenea corpului suferă de procesul alterării odată cu trecerea timpului. Simbolurile însă rămân, șiprinele, Dumnezeu ne-a transmis unele din cele mai prețioase adevăruri din lumea valorilor absolute. La acestea m-am gândit, am cercetat și vi le ofer acum. Vă invit să le descoperiți în această carte care îmbină idei despre limitele creației umane,cunoașterea înțelepciunii divine prin intermediul teosofiei, simboluri  care m-au ajutat să înțeleg mai bine Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ.

Dacă în urma citirii acestei cărți vom deveni mai solidari și toleranți unii cu alții, dacă măcar voi reuși să liniștesc cât de cât frământările voastre interioare am să mă declar mulțumit pe deplin, că o mică parte din studiile mele v-au făcut să vă gândiți la adevăratele valori spirituale.

NiculaeVăleanu

Postfaţă

Domnul Niculae Văleanu, prin lucrarea sa, intitulată „…Aievea Creaţia şi Creativitatea”  ne face o provocare deschisă spre un studiu al unei probleme legate de cosmologie, dar care este raportată la creaţia umană, la acea emulaţie a spiritului uman, care este în căutarea modelului divin. Abordează într-un mod franc acest studiu, încercând să dezvăluie, legăturile existente între cele două concepte.

Autorul ne împărtăşeşte experienţa sa culturală, acele momente de căutare a unor răspunsuri la întrebări universale. Finalitatea acestui demers este un progres spiritual, pe care l-a realizat şi care s-a concretizat în această lucrare. Ea este o sinteză a acestui parcurs, care nu răpeşte cititorilor, din acest veac, acea clipă, care a devenit atât de fragmentată. Chiar dimpotrivă, având forma unui tratat, oferă tot ceea ce e nevoie pentru a uşura înţelegerea temei propuse. Lucrarea devine utilă pentru înţelegerea conceptelor care sunt familiare Istoriei Religiilor, Psihologiei religioase, Filozofiei şi Sociologiei religioase. Ea are darul de a conduce pe cititor pe un drum iniţiatic, într-un labirint spiritual. Acest fapt este drumul parcurs de Niculae Văleanu, în procesul său de cunoaştere şi înţelegere a anumitor realităţi.

Lucrarea de faţă tratează un subiect ce se înscrie în studiul Istoriei Religiilor. Autorul o face actuală şi de interes pentru că se foloseşte în demersul său de un instrument specific, şi anume fenomenologia. Fără să epateze cu acest lucru, reuşeşte să scoată din context temele „creaţiei” şi a „creativităţii”, le explică din mai multe puncte de vedere, pentru ca apoi să tragă nişte concluzii, care îl ajută la rezolvarea interogaţiilor emise. Faptul că tratează subiectul din perspectiva teologică, filozofică şi teosofică dezvăluie aspecte diverse, care ajută la înţelegerea lucrurilor. Omul care doreşte un progres spiritual, va găsi în acestă carte răspunsuri, temeinic argumentate, în legătură cu Dumnezeu, tainele naturii, adevăruri universale, precum şi lucruri constatate despre raportul dintre religie şi ştiinţă.

Cei care dau curs lecturii vor constata, că este o carte care te apropie de studiul ei, pentru că nu are un model didacticist, pentru că autorul are grijă să-l facă într-o formă uşor de asimilat, fără să stopeze interesul cititorului sau să-l îndepărteze. Elementele de Istoria Religiilor, de Teologie, de Psihologie etc. impuneau precizarea terminologiei şi a limbajului. Nicolae Văleanu reuşeşte să facă această parte plăcută, ca un fel de completare, pentru cei care doresc să se instruiască sau chiar o verificare a cunoştinţelor, pentru cei mai erudiţi.

Autorul citează o serie de teologi ortodocşi precum Dumitru Stăniloaie, Nicolae Berdiaev, Ioan Bria, Coanstantin Galeriu, Vladimir Lossky, Vasile Răducă, fapt care ajută la înţelegerea anumitor lucruri esenţiale ele Creştinismului. După cum tratează anumite subiecte din Vechiul şi Noul Testament, denotă faptul, că a înţeles problemele complexe legate de Biblie, de scrierea ei, de punerea în cadrul istoric al lumii din Orientul Mijlociu, Asia Mică şi bazinul mediteranean.

Alături de bibliografia ortodoxă se foloseşte de lucrări venite din spaţiul catolic. Lecturarea textului îţi descoperă un echilibru între învăţătura Bisericii Ortodoxe şi cea Catolică. Ele nu vin în contradicţie, ci se completează foarte frumos, urmărind explicarea temei dezbătute. Apar câteva citate din Conciliul Ecumenic, Vatican II, care a venit cu anumite clarificări în legătură cu realităţiile şi provocările lumii actuale. Nu sunt foarte cunoscute, între ortodocşi, aceste hotărâri conciliare. Doar un număr mic, constituit din teologi şi intelectuali (care le traduc, le comentează şi apoi le publică), sunt interesaţi de modul în care Biserica Catolică se mobilizează să facă ceva în legătură cu provocările veacului actual. Din această cauză, este o referire binevenită, care susţine scopul acestui demers.

O surpiză plăcută a fost modul în care a înţeles simbolul (în capitolul „Simbolurile – o cale posbilă pentru descoperirea adevărului biblic”), cum l-a transfigurat prin propria persoană şi l-a redat pentru cititori.  Acesta este un subiect amplu, însă a reuşit o sinteză uşor de înţeles, într-un text redus. Acest aspect ne relevă un scriitor, care a înţeles subiectul, şi care vine cu o exprimare proprie, diferită lucrărilor bibliografice folosite.

Nicolae Văleanu se foloseşte de comentariile Sfântului Grigore de Nyssa când abordează teme dedicate creaţiei lumii, a omului, problema sufletului şi a trupului. Pentru cei care nu au citit nimic din Sfântul Grigorie va fi o surpriză, pentru că vor întâlni un filozof de mare clasă, care şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Religiei Creştine.

Pr. Vasile Muntean

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.