În secolul al XIX-lea, puterile coloniale europene cucereau stat african după stat african și,odată ce luau puterea, implementau legi care să le asigure dominația, în primul rând punitive, care vizau reducerea la tăcere. Africa a parcurs un drum lung de atunci, dar legile amintite sunt la locul lor, iar acest aspect a început să revolte tot mai mulți susținători ai libertății de exprimare de pe „continentul negru”.
Reglementări depășite
În octombrie 2018, în Republica Democratică Congo a fost acuzată și aruncată în temniță jurnalista Sylvanie Kiaku, pentru articole împotriva… unei bănci. Demn de menționat este faptul că jurnalista a fost pusă sub acuzare în baza prevederilor unei legi vechi din 1940, de pe vremea când țara încă era colonie belgiană! În 2016, cinci jurnalișt de radio din Zambia au fost arestați pentru că ar fi spus despre un oficial că este „inutil”. Și ei au fost acuzați în baza Codului Penal în vigoare din era colonială, de când țara era sub stăpânire britanică. De altfel, și Botswana are un caz similar: Outsa Mokone, editor la „Sunday Standard”, a dat publicității un document care demonstra implicarea unui fost președinte al țării într-un incident rutier. Cum episodul nu era nici pe departe destinat informării publicului, jurnalistul a fot învinuit tot după reglementări ale unor legi „străvechi”, evident depășite de evoluțiile din statele africane. „Ironia este aceea că lumea privește spre această țară ca spre un bastion al deocrației în Africa, în timp ce aceste legi străvechi încă guvernează”, explică Angela Quintal, coordonator de proiecte pentru Africa al Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor.
Libertatea mass-media, o promisiune uitată
Care este, totuși, explicația pentru aceste rămâneri în urmă? În anii 1950, când a început decolonizarea, prioritară a fost asigurarea independenței, nu a libertății presei. „La început, noii lideri ai Africii au vorbit despre libertatea presei, dar, după obținerea independenței, s-au schimbat. Unii chiar au decis să folosească strategiile colonialiștior ca să-și asigure puterea și în context au început, la rândul lor, să perceapă presa ca pe un element de opoziție”, este de părere Vuyisile Hlatshwayo, director al Media Institute pentru Africa de Sud. În pus, în această țară au rămas destule foste reminiscențe ale apertheidului, cei 25 de ani de democrație care vor fi marcați în curând neînregistrând vreun progres notabil pe direcția libertății de exprimare sau a protecției acordate jurnaliștilor. Congresul Național African a avut câteva tentative de a actualiza legislația care protejează informațiile de stat, dar legea nouă a rămas pe masa președintelui timp mai mulți ani și încă așteaptă să fie promulgată. „Sprăm ca în curând oamenii să înțeleagă că nu se poate vorbi despre democrație într-o țară care aplică legi ale apartheidului pentru a subjuga cetățenii”, adaugă Quintal.
Roxana Istudor / UZPR