Românii care trăiesc în „Palma lui Dumnezeu”. Aşa au numit Fundătura Ponorului, colţul de rai ascuns în munţi 7

Ultimii 15 kilometri ai drumului spre Fundătura Ponorului pornesc din comuna Pui, o poartă de intrare în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina.

Parcul întins pe aproape 38.000 de hectare în masivul Şureanu este locul „fundăturii”, dar şi al faimoaselor cetăţi dacice din Munţii Orăştiei şi a unora dintre cele mai spectaculoase peşteri din România.

De la marginea satului Pui, turiştii care vor să vadă locul numit şi „Palma lui Dumnezeu” părăsesc Drumul Naţional 66 Haţeg – Petroşani şi se îndreaptă spre Federi, un cătun de munte cu mai puţin de 300 de localnici, de unde drumul asfaltat se termină o dată cu semnalul de telefonie mobilă.

Un indicator agăţat la capătul şoselei îi îndrumă pe călători pe un drum de piatră săpat în munte, care urcă abrupt prin pădure, spre Dealul Pleşului.

De pe noul traseu, extrem de accidentat, se dezvăluie în depărtare, din când în când, câte o bucată din zona rurală a Ţării Haţegului, cu satele Ohaba Ponor şi Federi, având în fundal munţii Retezatului.

Ultimii 15 kilometri ai drumului spre Fundătura Ponorului pornesc din comuna Pui, o poartă de intrare în Parcul Natural Grădiştea Muncelului Cioclovina.

Parcul întins pe aproape 38.000 de hectare în masivul Şureanu este locul „fundăturii”, dar şi al faimoaselor cetăţi dacice din Munţii Orăştiei şi a unora dintre cele mai spectaculoase peşteri din România.

De la marginea satului Pui, turiştii care vor să vadă locul numit şi „Palma lui Dumnezeu” părăsesc Drumul Naţional 66 Haţeg – Petroşani şi se îndreaptă spre Federi, un cătun de munte cu mai puţin de 300 de localnici, de unde drumul asfaltat se termină o dată cu semnalul de telefonie mobilă.

Un indicator agăţat la capătul şoselei îi îndrumă pe călători pe un drum de piatră săpat în munte, care urcă abrupt prin pădure, spre Dealul Pleşului.

De pe noul traseu, extrem de accidentat, se dezvăluie în depărtare, din când în când, câte o bucată din zona rurală a Ţării Haţegului, cu satele Ohaba Ponor şi Federi, având în fundal munţii Retezatului.

Drumul spre Fundătură
Drumul este mărginit de păduri şi stâncărie, versantul fiind scobit din loc în loc pentru extragerea pietrei.

După câţiva kilometri de urcuş, în faţa turiştilor se întinde o fostă carieră de bauxită, distinsă prin culoarea roşiatică, iar dincolo de cariera cu o scurtă istorie industrială, drumul se îngustează definitiv, devenind din ce în ce mai puţin practicabil. Străbate câteva dealuri, ocupate de câte o casă veche, înconjurată de garduri din lemn şi de livezi de pruni.

De la Scărişoara, drumul spre fundătură continuă mai anevoios, trecând printr-un alt cătun de munte, Comarnic. Numele lui nu apare pe hărţi, dar casele sale pustii, ridicate pe coamele dealurilor, oferă privelişti pitoreşti. Un nou urcuş printr-o pădure de conifere marchează apropierea de Poiana Omului. Un drum secundar, marcat cu un indicator prin care turişti sunt înştiinţaţi trebuie să urmeze traseul pe jos coboară prin desişul pădurii spre Poiana Omului.

Continuare

m.adevarul.ro

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.