FLORIILE, BIRUINȚA LUI HRISTOS ASUPRA MORȚII ȘI A ÎNVIERII

Duminica Floriilor este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc. A fost menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim. Sărbătoarea este strâns legată de învierea lui Lazăr din Betania și îi pregătește pe credincioşi pentru bucuria de a aduce biruinţa lui Hristos asupra morții din duminica Învierii.

Din punct de vedere liturgic, din această zi începe Săptămâna Patimilor, iar în biserici se oficiază în fiecare seară Deniile, slujbe prin care credincioşii îl petrec pe Hristos pe drumul Crucii, până la moarte și Înviere.

Floriile subt precedate de sâmbăta lui Lazăr, ziua în care Hristos și-a arătat puterea și minunile, înviindu-l pe Lazăr, la patru zile de la moarte. De Florii se fac procesiuni care reamintesc intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim, după minunea pe care a făcut-o.

Oamenii erau convinşi că a venit vremea regelui prevestit de profeţi. Oamenii au așezat pe drum hainele lor, purtau în mâini ramuri de finic, iar pruncii strigau Osana. Iisus a intrat în cetate călare pe mânzul asinei.

Venirea lui Iisus cu o săptămâna înainte de patimile Sale și de Înviere au fost profeţite cu patru secole înainte, de către sfântul proroc Zaharia.

La început, Floriile au fost o sărbătoare locală. Mai târziu, s-a extins în toate lumea creştină. În secolul al V-lea, Floriile au fost sărbătorite la Constantinopol. Credincioşii purtau ramuri de finic, măslini și liliac. Pe tot parcursul ceremoniei, credincioşii cântau imnuri religioase.

Intrarea lui Iisus în Ierusalim a fost relatată de cei patru evanghelişti, Ioan, Luca, Matei și Marcu. La ortodocşi, sunt sfinţite ramuri de sălcie, deoarece este cunoscut ca ea are o mare putere de regenerare.

Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusa peste cea a zeiţei române a florilor, Flora. Romanii au păstrat anumite obiceiuri și tradiții de sorginte păgână. Prin diverse procedee, fetele își află ursitul. Exista și obiceiul ca după ce s-au întors de la biserică, părinții să-și lovească copiii cu nuieluşa de salcie ca să crească sănătoşi și înţelepţi.

Salcia, simbol

Sunt mai multe legende privind salcia și utilizarea ei în procesiunea de Florii. Una dintre legende povestește cum Maica Domnului, grăbindu-se spre locul unde era răstignit Iisus, a ajuns la malul unei ape vijelioase.

Ea s-a rugat la plantele din jur să o ajute să treacă apa, însă nici una nu s-a îndurat de lacrimile ei, cu excepția salciei care și-a aplecat o creangă și a ajutat-o să treacă pe malul celălalt. În semn de mulțumire, Maica Domnului a hotărât ca ramurile de salcie să fie duse la biserică, în ziua de Florii.

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.