◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Personalități notorii ale neamului Românesc!

Alexandru Grecu la ceas aniversar!
Teatrul îi este viața!

Din a cui iubire vii
Ştiu strămoşii, dar nu-s vii,
Eu constat, când ne întreci:
Grecu vine de la… greci.

Pe timpuri, ca să fie aprobat un text sau o melodie, autorul lor trebuia să obţină un şir de aprobări birocratice: consiliul artistic al Filarmonicii de Stat sau cel al Comitetului de Stat pentru Radioteleviziune şi, evident, coordonat şi cu Ministerul Culturii, secţiile ideologice de partid şi sovietice, alte comisii oficiale şi din umbră, ca mai apoi şi alţi ideologi, cenzori fără auz muzical să le asculte „pe viu”, să se dea şi ei cu părerea. Iar până era editată vreo carte, nici nu mai face să ne amintim prin ce filtre trecea sărmanul manuscris şi de câţi ochi vigilenţi era vânat. Ca să constitui vreun ansamblu artistic, nici n-avea rostul să te gândeşti, căci după baricadele din RSSM urmau Ministerul unional al Culturii, „Gosplanul” sovietic de la Moscova, CC al PCUS, Consiliul de Miniştri şi Sovietul Suprem al URSS. Legendarul nostru Nicolae Sulac până şi-a văzut avizul necesar cu privire la fondarea Ansamblului de cântece populare „Lăutarii” mai că nu şi-a pierdut vocea. Acum, imaginaţi-vă, dragi cititori, că-n plină activitate de partid şi sovietică în republicuţa noastră apare un tânăr actor şi regizor, căruia-i trăsneşte prin cap să-njghebe un teatru de satiră şi umor. Şefilor de sus nu le mai ardeau de râs, căci orişice iniţiativă, oricât de genială ar fi fost, le dădea bătăi de cap. Unii colegi de-ai năstruşnicului şi şotiosului iniţiator au luat drept glumă pofta confratelui lor de scenă. Dar inimosul şi îndrăzneţul nostru actor şi regizor ştia ce vrea şi cum să convingă autorităţile, ca, imediat după stagiul său la vestitul Teatru Satiricon din Moscova, sub conducerea marelui actor Konstantin Raikin în 1990 să fondeze primul teatru satiric din republica noastră, ca astăzi s-avem pe bune Teatrul Naţional Satiricus – „Ion Luca Caragiale” în frunte cu distinsul om de cultură Alexandru Grecu. Astăzi, dar ce-a fost ieri şi prin ce-a trecut teatrul, ştie unul directorul său artistic şi prim-regizor Alexandru Grecu. La dispoziţia fondatorului teatrului erau puse doar spaţii improvizate în incinta Casei de Cultură din sectorul Botanica, apoi a Casei Armatei şi în fostul cinematograf Biruinţa, ca Alexandru Grecu să-şi manifeste nu numai calităţile sale profesioniste de regizor şi actor, dar şi de şef de şantier, ca să reconstruiască şi să amenajeze după propriul său proiect şi conform cerinţelor respective adevărate şi confortabile săli de teatru. Mai mult, actorii din prima generaţie a teatrului i-au fost şi au rămas fideli conducătorului lor artistic, însoţindu-l şi susţinându-l la mari încercări. În pofida tuturor greutăţilor apărute, Alexandru Grecu a ştiut cu mare profesionism să monteze piese atât din palmaresul clasic, cât şi din cel autohton, încurajând dramaturgii noştri la noi creaţii. Neobositul director artistic, regizor şi actor Alexandru Grecu a fondat nu un simplu teatru, ci a educat şi a format o pleiadă întreagă de actori, care ar face faţă oricărei scene teatrale din ţară şi de peste hotarele ei. Putem afirma cu certitudine că Teatrul Satiricus este o familie consolidată, unită, iar Alexandru Grecu le este tuturor şi tată, şi frate, şi prieten devotat. Domnia Sa a aşezat în capul mesei spectatorul, apoi actorul, lucrătorii profesionişti şi cei de rând, ca să le vină rândul şi celor administrativi, cu alte cuvinte, şefilor. Pe parcursul anilor am avut ocazia şi onoarea să fiu invitat şi să merg la Satiricus, ca să privesc practic toate spectacolele montate, mai mult, să discut şi cu actorii lui şi cu directorul artistic şi să mă conving de atmosfera din colectiv, de atitudinea grijulie şi cu adevărat părintească a lui Alexandru Grecu faţă de angajaţii teatrului şi de familiile lor. Dumnealui ştie ce vrea, ştie să ceară de la autorul piesei, de la redactor, scenograf, maestru de balet, pictor, croitor, costumier, iluminator, regizor de sunete, recuzitor, uşier, administrator etc., dar şi să dea. A avut şi şi-a bătut capul ca oamenii să aibă un salariu decent, casă şi pe masă. Alexandru Grecu ţine bine minte ziua de naştere nu numai a angajaţilor teatrului, dar şi a membrilor familiilor, ca să le spună un cuvânt de bine şi să le dea un buchet de flori. Nu l-am văzut pe Alexandru Grecu nici pe o clipă ca să umble cu nasul pe sus, să dea dovadă de aroganţă, să-şi ridice vocea şi să-şi demonstreze puterea de şef în faţa subalternilor. Şi actorii, întreaga familie teatrală i-au răspuns şi-i răspund cu aceeaşi monedă; stima, dragostea şi respectul, cu toţii fiind antrenaţi în cele mai grele şi prestigioase spectacole din lume, care se cer a fi enumerate: “Ce e viaţa omului?” de A. Arkanov, “Moţoc” de V. Alecsandri, C. Negruzzi, “Hecule” de F. Dürrenmatt, “Ho, Ţară!” de I. Diviza, S. Grecu, “Unde mergem, domnilor?” de I.L. Caragiale, V. Alecsandri, “Triunghiul păcatului” de T. Muşatescu, “Le Mariage Force ” de Moliere (spectacol în limba franceză), “Beethoven cântă din pistol” de M.M. “Ciuleandra” de L. Rebreanu, “Comediantul” de M. Bulgakov, “Satirisus SHOW” de S. Grecu “Urutau” de A.G. Deevalle “Future New International” Stockholm, Suedia “Metamorfozele” de Ovidiu (spectacol în limba latină), „SRL Moldovanul” de Nicolae Esinencu, “Maestrul şi Margarita” de M. Bulgakov, „Carmen” (spectacol în limba spaniolă), de P. Mérimée, „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, „Jertfe patriotice” de Ion Luca Caragiale, Vasile Alecsandri, „D’ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, „Năpasta” de Ion Luca Caragiale, „Salvaţi America!” de Dumitru Crudu, „Ispitirile lui Iuda” de Andrei Burac, „O noapte furtunoasă” de Ion Luca Caragiale, „Golanii revoluţiei moldave” de Constantin Cheianu, „Maimuţa în baie” de Irina Nechit, „Vânătoarea de şobolani” de Peter Turrini, „Dictatorul” de Andrei Strâmbeanu „Caligula” de Jozef Toman, „Made in Moldova!” de Constantin Cheianu. ; Ţara asta a uitat de noi… de Constantin Cheianu ; „Cu bunelul ce facem?…” de Constantin Cheianu; „EU pentru cine votez?” de Val Butnaru ;”7 Aprilie 2009″ de Constantin Cheianu;”Cerere în căsătorie” de Anton P.Cehov; „Minte-mă, minte-mă…” de Nicolae Negru ; „Moliere” de Mihail Bulgacov ; „Oameni şi şoareci” de John Steinbeck;”Înainte şi după fugă” de Dumitru Crudu ; „Hai să ne jucăm!” de Iulian Filip ş.a.
Cred că n-o să greşesc dacă-am să afirm că nici un teatru din republicuţa noastră nu s-a bucurat de atâtea turnee peste hotarele ei câte le-a avut Teatrul Naţional Satiricus – Ion Luca Caragiale. Faimosul Alexandru Grecu a izbutit să fie înţeles şi să cucerească inimile spectatorului pretenţios din Franţa, SUA, Ungaria, Suedia, Irak, România, Bulgaria Spania, Germania, Grecia. Şi peste tot unde a evoluat Satiricusul nostru, a urcat şi pe podiumul de onoare, învrednicindu-se de premii şi onoruri la cele mai prestigioase festivaluri internaţionale, mondiale şi, bineînţeles, la cele locale, autohtone. Teatrul Naţional Satiricus – Ion Luca Caragiale este unicul teatru din Ţară care a montat toate piesele lui Ion Luca Caragiale. Preşedinţii de ţară şi de parlament, prim-miniştrii, deputaţii, primarii, personalităţi marcante ale republicii socot drept onoare invitaţia maestrului Alexandru Grecu să fie prezenţi la vreo premieră a teatrului, la alte manifestări culturale organizate de distinsul manager, regizor şi actor. Am fost şi eu onorat de către Măria Sa Alexandru Grecu atunci când mi-a încredinţat să moderez chiar în incinta Teatrului Satiricus lansarea cărţii de poezii a fiicei sale Lucreţia şi a unui CD cu cântece de muzică uşoară compuse de feciorul său, Alexandru Grecu junior. A fost o lansare de zile mari, dar şi deosebit de emotivă, căci Alexandru Grecu junior a doua zi trebuia să plece în America, unde face cu succes regie moştenită pe bune de la tatăl său, Alexandru Grecu senior. Şi iubita sa soţie, artista emerită Irina Rusu, este o actriţă de excepţie a Teatrului Satiricus. Fiind solicitat de mai mulţi regizori de cinema, Alexandru Grecu a reuşit să se producă şi într-un şir de filme artistice: Clarinetistul – „Cine arvoneşte, acela plăteşte” de Gh. Urschi; Agronomul –, , Codrii” de V. Pascaru; Mirele – „Nunta” de M. Chistruga; Salvamarul – „Iarba-dracului” de T. Tătaru; Agent de securitate – „Poloboc” de T. Tătaru; Aprovizionator cu chimicale – „Întoarcerea blândului demon” de T. Tătaru şi altele, care la fel i-au adus actorului şi o mare popularitate în rândul spectatorilor. Şi în genere se creează impresia că, acolo unde „pune mâna”, Alexandru Grecu neapărat se produc lucruri magice. Dar distinsul manager, regizor şi actor recunoaşte cu mâna pe inimă că multe din cele făurite se datorează şi sprijinului frăţesc al scriitorului Ion Diviza, secretarul literar al teatrului, care a fost alături de dânsul chiar de la începuturi, împărţind egal şi amarul, şi bucuria. Puţini cunosc faptul că Ion Diviza, după ce priveşte spectacolul şi petrece spectatorii şi actorii acasă, se retrage în biroul său de la etajul doi al teatrului, ca să muncească la calculator şi cu peniţa în mână dincolo de miezul nopţii şi să creeze cele solicitate de bunul său şef şi prieten Sandu Grecu şi, fără doar şi poate, să-i pună pe masa lui şi ceva inedit, care ar prinde bine artei teatrale. Graţie iniţiativei, susţinerii, insistenţei şi oblăduirii lui Alexandru Grecu în colecţia Satiricus au fost editate un şir de cărţi de profil, dedicate actorilor şi teatrului în ansamblu. Pe Alexandru Grecu poţi uşor să-l depistezi, dacă nu-l cunoşti personal: cu părul bogat şi vâlvoi peste cap, geanta grea peste umăr şi cheile de la maşină în mână, grăbindu-se fie la Ministerul Culturii, fie la Primărie, fie spre studiourile diferitelor posturi de televiziune şi, evident, la Uniunea Teatrală, pe care cu onoare o conduce de vreo câţiva ani. Alexandru Grecu ştie nu numai să se învrednicească de premii şi trofee, dar să şi organizeze manifestări culturale teatrale, unde înmânează cu dragoste distincţiile meritate şi oamenilor de cultură, şi celor care-şi aduc aportul la dezvoltarea ei. Crengian, dacă nu şi Caragilian este destinul de actor al lui Alexandru Grecu. Măicuţa lui dragă, Eudochia, tare-şi dorea ca odoraşul său să capete o specialitate de care să se mândrească-ntreg satul Colibaşi, Cahul şi să prindă bine şi la vatra părintească. Şi chiar s-a bucurat când a aflat că fecioraşul ei învaţă de …revizor. Sărmana, a confundat regizor cu revizor, dar cu timpul s-a deprins cu năzbâtiile fiului ca să se mândrească de băiatul născut, crescut şi educat de dumneaei.
Distinsul regizor și actor, Sandu Grecu, omul culturii care a depistat, ajutat și valorificat mai multe talente teatrale fără doar și poate că a observat aceste calități și la fiica sa Alexandrina, ca să-i fie cu mult mai ușor în a le explora pe viitor. Primele lecții de actorie tânăra Alexandrina le-a însușit cu brio chiar de la repetițiile spectacolelor pe scena Teatrului Național Satiricus „Ion Luca Caragiale”, ca la o vârstă fragedă de 7 ! ani să fie angajată și să de vină actriță cu acte în regulă a Teatrului. În scurt timp actrița Alexandrina Grecu reușește să se impună în rolurile Valera din spectacolul Cu bunelul ce facem?… de Constantin Cheianu , Dansatoarea din Ciuleandra de Liviu Rebreanu, Puştoaica din Puștoaica de la etajul 13 sau dragă societate de Mircea M. Ionescu și altele, care au marcat-o ca pe o artistă de perspectivă. Și turneele de peste hotarele țării au bucurat-o pe tânăra artistă cu aplauze și flori . Rolurile interpretate de Alexandrina Grecu pe scenele teatrelor din Londra(Anglia), Paris(Franța),
Bruxelles(Belgia),Amsterdam(Olanda), Târgoviște, București și Sibiu(România), Venezzia și Roma(Italia). După absolvirea Liceului de Creativitate şi Inventică „Prometeu-Prim”, artista Teatrului Național Satiricus „Ion Luca Caragiale”Alexandrina Grecu devine studentă a Universității Lucian Blaga din Sibiu unde studiază Artele spectacolului-Actorie la Facultatea de Litere și Arte , fiind angajată paralel și în trupa actoricească a Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu.
Astăzi, de artistul poporului, profesorul Alexandru Grecu, director artistic şi prim-regizor al Teatrului Naţional Satiricus – Ion Luca Caragiale, preşedintele Uniunii Teatrale din R. Moldova, se mândreşte nu numai satul lui de baştină Colibaşi, dar o ţară-ntreagă, căci Domnia Sa ştie ce vrea şi cum să făurească în numele culturii noastre naţionale. Şi toate acestea se datorează dragostei lui Alexandru Grecu faţă de Om.

Ion Cuzuioc / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *