◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro19.04.2024

MEMENTO. În memoria cărturarului bănățean Nicolae Danciu-Petniceanu (11 aprilie 1936 – 8 septembrie 2020)

La un an și jumătate de la trecerea în eternitate readucem în actualitate pe cel care a fost cărturar și mentor spiritual pentru câteva generații de publiciști bănățeni. Andrei Gorșcovoz, autorul cărții „Nicolae Danciu-Petniceanu – Un cărturar al zilelor noastre”, Editura Eurobit, Timișoara, 2020, 170 pagini și 45 fotografii, profund întristat de plecarea la ceruri, după o lungă suferință a col.(rtr.) prof. Nicolae Danciu-Petniceanu (1936-2020), a scris această carte pentru a nu fi uitat valorosul și prețuitul scriitor care „și-a dedicat o mare parte a activității literare cercetării și cunoașterii vieții și operei lui Mihai Eminescu (1850-1889), „luceafărului poeziei românești”. Cartea este dedicată locuitorilor din Banat și nu numai, unde a trăit și lăsat „ceva în urma sa” Nicolae Danciu-Petniceanu.
„Coperta 1” reprezintă un peisaj de iarnă din Munții Cernei (CS) (cartea a fost scrisă în iarna 2020 în plină pandemie cauzată de virusul ucigaș SARSCOV-2), în vecinătatea satului Petnic (CS) și a satului Mehadia (CS), unde a rămas după pensionare. Pe copertă este și fotografia lui Nicolae Danciu Petniceanu cu Maria-Mia Rogobete din Lugoj (TM), împătimită admiratoare a lui Mihai Eminescu, la lansarea revistei de cultură „Eminescu – Luceafărul Românilor de Pretutindeni” în anul 2019, la Mehadia.
Coperta 4 a volumului reprezintă același peisaj din Munții Cernei și fotografia cu pământeasca „Sfânta familie Nicolae Danciu-Petniceanu” la Sărbătoarea Nașterii Domnului (Crăciunul) în anul 1977 la Mehadia împreună cu soția Ana și copiii Caius-Nicolae (stânga) și Mircea-Nicolae. Acest al IX-lea volum al autorului Andrei Gorșcovoz (6 titluri cu 9 volume, 2.220 pagini și 640 fotografii) are 9 capitole cu 9 motto-uri și 3 o „Postfață” scrisă pe foaie semivelină cu caractere mai mari, ușor de citit. I.
„Introducere” – în care sunt prezentate împrejurările în care s-a cunoscut autorul cu Nicolae Danciu-Petniceanu, sau N.D.P., cum se semna de multe ori, N.D. Petniceanu, N. Danciu-Petniceanu, anunțurile decesului în cotidianul regional „Renașterea Bănățeană” din 10 și 11 septembrie 2020, pasiunea autorului și a lui Nicolae Danciu-Petniceanu de a scrie mărturii din trecut și prezent pentru viitor, aprecieri pentru marele poet național Mihai Eminescu dar și pentru O. Goga, G. Coșbuc, I. Slavici, M. Sadoveanu, A. Păunescu, C. Vadim Tudor etc. II. „Dor de Eminescu” – un brand național, recunoașerea internațională de către importanți scriitori și oameni de cultură, și UNESCO prin: cărți, monumente, basoreliefuri, conferințe anuale ș.a. Despre românii de pretutindeni care văd în poemul „Luceafărul” pe Mihai Eminescu ca pe un „sfânt al neamului românesc”.
Notă biografică – cu o scurtă prezentare a bunicilor, părinților, familiei (soția și cei doi copii) și a studiilor civile și militare ale lui Nicolae Danciu Petniceanu. 4 IV. Activitatea profesională – a fost militar de profesie, carieră, ofițer tehnic cu probleme de transport în industria minieră, ofițer la granița româno-iugoslavă, ofițer la serviciul pașapoarte și ofițer de frontieră la Aeroportul Internațional din Timișoara. Șapte ani a fost profesor de limba și literatura română la Liceul de Construcții din Timișoara. V. Activitate extraprofesională: a colaborat cu presa și cu radioul; a participat la concursuri literare; „a publicat 37 cărți (39 volume) de mare valoare și mult apreciate”; a fost redactor și redactor șef – a publicat în peste 50 de ziare și reviste; a condus cenacluri literare; a participat la comemorări și la lansări de cărți; a confecționat, montat și „dezvelit 4 plăci de comemorare” și 37 plăci „în memoriam”, efigii de marcare „a locurilor vizitate de Mihai Eminescu în Banat” (1867-1868); 5 monumente funerare închinate unor personalități culturale; „5 monumente literare înălțate, patru pentru Mihai Eminescu și unul pentru Ioan Slavici”; a deschis 3 librării și o bibliotecă; a organizat 16 concursuri, șezători, simpozioane și întâlniri literare; a contribuit la editarea a 18 reviste și cărți; a inițiat o înfrățire între Societățile literar-artistice „Tibiscus” din Uzdin Serbia, 10 dovezi de fidelitate etc. Pentru aceste 5 activități a fost premiat la nivel național și internațional, are lucrări apreciate de Biblioteca Academiei Române și de Academia din Sicilia, Italia, a fost apreciat de mulți oameni de cultură pentru întreaga sa activitate, „oameni dedicați sufletului românesc…”
Aprecieri despre viața și activitatea regretatului cărturar – amintesc numai câteva din cele multe (la câteva zile, după deces, 8 septembrie 2020), Anca-Bica Bădălău de la Radio România Reșița: „«Scribul de Banat» Nicolae Danciu Petniceanu a urcat la ceruri …”; actrița Maria-Mia Rogobete de la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj: „… autor complex din Craina bănățeană…”; prof. Caius-Nicolae Danciu (fiul lui Nicolae Danciu-Petniceanu): „… a fost unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții culturale din vestul țării…”; Societatea literar artistică „Sorin Titel” din Banat: „… principalul fondator al acestei societăți…”; Cenaclul Literar „Seniorii” din Timișoara: „… valoros om de cultură…”; Gabriel Șerban de la „Bocșa culturală”, Bocșa (CS): „… făcător de icoane, adică de reviste și tipărituri…”; ing. Vasile Creangă fost primar al Bocșei: „… Iubitor de Eminescu și un mare patriot, un mare iubitor de 6 limbă, neam și țară”, Dumitru Buțoi, Constanța Sylvia Hârceagă, Ion Medoia, Ioan Olărescu, Ioan I. Ionescu, Gavril Balog, Ioan Atnagea, Livius Lombrea, Ioan Ciama etc. VII. Comentarii și referiri – din timpul vieții, sunt de la: publicistul ing. Nicolae Iosub din Botoșani (BT) la ultima carte a lui Nicolae Danciu-Petniceanu „«Nașul lui Eminescu» – carte dedicată împlinirii a 170 de ani de la nașterea «Luceafărului poeziei românești»”, în opt capitole „tratează o ipoteză a lui Nicolae Danciu-Petniceanu privitoare la debutul literar al poetului Mihai Eminescu în Revista «Familia» din Pesta”, a lui Iosif Vulcan. Nicolae Danciu-Petniceanu susține cu argumente că cel ce i-a schimbat numele a fost redactorul șef al revistei „Familia”, poetul și publicistul Iulian Grozescu (25.06.1839-21.05.1872), născut și înmormântat în Comloșul Mare, Banat (TM), cel ce primea corespondența, este primul care a citit poezia „De-aș avea” care a marcat debutul literar a lui Mihai Eminescu și îi propune lui Iosif Vulcan schimbarea numelui autorului. Redactorul își permise o mică schimbare. Numele de Eminovici nu-i suna bine, căci avea o terminație slavă, „romanizară dară numele, modificând terminațiunea… și astfel 7 poeziile acelea apărură în foaia noastră sub numele de Eminescu…!”, adică în revista „Familia”, numărul 6 din 25 februarie 1966, debutează Mihai Eminescu cu poezia „De-aș avea”… și a ajuns revista la Iași, București, Craiova, Cernăuți, Galați, Constanța, Sibiu, Cluj, Băile Herculane, Orșova, Lipova, Caransebeș, etc. În paginile revistei „Familia” sunt publicate 19 poezii ale lui Mihai Eminescu, prima „De-aș avea” și ultima „Din noaptea…”, anul XII, nr. 7 din 12.02.1884. Nicolae Danciu-Petniceanu spunea: „Mihai Eminescu este Biblia neamului românesc, atâta vreme cât soarele răsare pe cerimea de la Ipotești”. Încă în viață Nicolae Danciu-Petniceanu înaintea îmbarcării în luntrea lui Charon, a editat, revista „Eminescu”, în 2020 și-a luat rămas bun și a mulțumit colegilor și colaboratorilor pentru sprijinul acordat în activitatea sa cultural-patriotică. VIII. Mehadia și satul natal Petnic – autorul a fost de mai multe ori prin frumoasa comună Mehadia încărcată de istorie și monumente ale naturii (Sfinxul Bănățean, etc), așezată pe mirifica vale a râului Bela Reca cu afluenți între Munții Semenicului și Munții Cernei cu Parcul Național Domoglet-Valea Cernei. Andrei Gorșcovoz a trecut și prin Petnic, comuna 8 Iablanița (CS), satul natal și al copilăriei lui Nicolae Danciu-Petniceanu situat în hotar cu comuna Mehadia și cu satele Mehadia, Globurău, Plugova, Bolvașnița. Nicolae Danciu-Petniceanu s-a mutat în Mehadia după pensionare, iar matur fiind și-a completat numele mamei Danciu și cu Petniceanu, iar pronumele Nicolae este cel al bunicului Danciu din Petnic, pentru a lăsa ceva în urma sa spre neuitare, aducere aminte generațiilor ce vin.
Opera cărturarului Nicolae Danciu Petniceanu – a fost prezentată la întâlnirea săptămânală de la sediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Valeriu Braniște” Timișoara, unde autorul cărții a prezentat cele 37 cărți (39 volume) cu toate datele de identificare ale neobositului scriitor Nicolae Danciu Petniceanu dintre care 5 scrise despre opera și viața lui Mihai Eminescu. Rodul întregii sale activități literare (pe lângă alte multe premii și diplome) este Diploma pe care putem citi: „«Împreună scriem istoria clipei!» U.Z.P.R. 101 ani 1919-2020, Premiul «Eminescu Ziaristul» se acordă lui Nicolae Danciu-Petniceanu, Caraș-Severin, pentru consecvența, abnegația și pasiunea de care dă dovadă în eternizarea genului românesc Mihai Eminescu” cu o medalie jubiliară. 9 Premiul „Eminescu Ziaristul”, Ediția a VIII-a 2020, constă într-o lucrare artistică executată în lemn de artistul plastic Doru Vasiuți, cu titlul „Izvorul” – izvorul Geniului Eminescian pe care Nicolae DanciuPetniceanu l-a descoperit și cercetat, de la a cărui apă vie s-a inspirat și de unde și-a potolit setea de învățătură și cultură. A primit în dar și un Breloc „U.Z.P.R. 101 ani” – putem spune metaforic pentru a-l atașa la cheile cu care scriitorul a deschis Universul Eminescian, să-i descifreze tainele. Andrei Gorșcovoz are cartea „Nașul lui Eminescu”, Nicolae Danciu-Petniceanu, Editura Legart, Timișoara, 2020, dedicată „Comloșenilor Ioan Olărescu și Traian Galetaru, ambii de la redacția gazetei „Suflet Nou” Românesc, generoși cu memoria scriitorilor Iulian Grozescu și Mihai Eminescu. Închinare veșnică, Nicolae Danciu-Petniceanu, scrib de Banat, Mehadia, Sânmedru, 2019. Această carte s-a solicitat și livrat în 25 exemplare locuitorilor comunei Comloșu Mare. Un exemplu demn de urmat pentru generațiile actuale. Așa români mai zic și eu, continuatori ai tradițiilor moștenite. Postfață – „Evocare literară: scriitorul Nicolae Danciu-Petniceanu” scrisă de subsemnatul pentru omul, publicistul și scriitorul Nicolae Danciu-Petniceanu, cunoaște în literatura română un tratament nefiresc, reprezintă altceva decât memorialistica propriu-zisă. Publicistul ing. Andrei Gorșcovoz în volumul de față a fost preocupat de relatarea întâmplărilor trăite de Nicolae Danciu-Petniceanu cu evidențierea trăsăturilor psihice și fizice, în dorința creării, spre a fi transmise posterităţii, a unui portret cât mai sugestiv și viu îndrăgit și venerat de autor și nu numai. Autorul a avut norocul de a-l cunoaște pe Nicolae DanciuPetniceanu pentru a înțelege adevărul psihologic al evocării. Autorul este ultimul nepot al plt. Andrei Șerban, 1880-1972, care în anul 1914 a salvat viața memorandistului dr. Vasile Lucaciu, 1852-1922, „Leul de la Șișești”, Maramureș, numit de autor „Eroul de la Satu Mare”, SM. Această carte a fost scrisă în lunile octombrie-decembrie 2020 în timpul pandemiei cauzată de virusul ucigaș SARS-CoV-2 care a bulversat întreg mapamondul și a creat mari dificultăți în documentarea autorului din lipsa mai multor informații. A folosit ca surse telefonul mobil, Google, Wikipedia și WhatsApp, reviste de cultură și volume din biblioteca personală.
Cu toate aceste greutăți cartea a produs un impact pozitiv în rândul cititorilor solicitată fiind în număr de 65 de exemplare de către cititori din țară (Timișoara, Lugoj, Caransebeș, Reșița, Dej, Satu Mare, Mehadia, Medieșul Aurit, Dalboșeț, Jebel etc) și din Canada (Oakville și Bolton). „Cartea se recomandă pentru toate vârstele”, fiind ușor de citit, conține curiozități cultural-patriotice și poate fi completată într-o nouă ediție și nu trebuie să lipsească din biblioteca iubitorilor de Eminescu. Suntem datori să nu-l uităm, din neam în neam, pe cel care a fost col. (rtr.) Nicolae Danciu-Petniceanu pentru marele dar ce l-a făcut localităților Petnic și Mehadia, Banatului și poporului român prin dragostea mare pentru Mihai Eminescu, pentru Credința, Glia și Neamul românesc, pentru cărțile scrise și premiate în țară și străinătate și pentru tot ce a lăsat în urma sa – ca moștenire a culturii românești și universale. Dumnezeu să îți odihnească în pace sufletul tău bun!

8 martie 2022, Timișoara

Ing. Andrei Gorșcovoz
Pr. ic. stav. Horia Țâru

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *