◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

,,Ce-o zis!? Cine-o zis !?”

Iată două expresii foarte des utilizate în diverse medii ale existenței noastre de zi cu zi. Pentru a scoate mai bine în evidență fațetele acestora, m-am gândit să personificăm cele două expresii. Pe dl. „Ce-o zis!?”, îl întâlnim în politică, dar și pe teritoriul decidenților din sistemul de stat sau privat. De obicei, „ciripitorii” prezintă în fața conducătorilor pe maestrul „Ce-o zis!?”…care se identifică cu anumite personaje existente în locuri de muncă diferite sau din lumea politicii românești. De nenumărate ori, relatările acestor „informatori” sunt deformate, părtinitoare și rău intenționate. Cei care  primesc aceste informații false, de obicei nu „se obosesc” să le verifice și prin intermediul altor surse specifice comunicării. Informațiile false aduc după ele concluzii „de toată rușinea”. Judecățile de valoare se fundamentează pe aceste informații deformate, trunchiate și îmbunătățite, alteori confecționate,  de „cârcotașii” aserviți conducătorilor cuprinși de câteva picături de fanatism . 

Nici nu vă vine să credeți câte conflicte și drame se nasc în urma rezultatelor „răsărite” din aceste analize eronate. „Conducătorii” sau liderii politici sunt induși în eroare, iar alteori subiectivismul și „nepotismele”, cum se spune, îndepărtează decidenții de concluziile obiective, realiste în urma cărora pot fi etichetați sau caracterizați unii oameni. „Ce-o zis!?” devine „oaia neagră” a unui sistem de muncă, oricare ar fi el, iar ulterior urmează refrenul potrivit căruia: „Vinovații fără vină cer să se facă Lumină…”. Există cazuri în care aceste acuzații nedrepte se finalizeză cu răzbunări și scandaluri publice, iar distinșii „Conducători” se miră de ce au devenit victimele unui „neica nimeni” ( om neînsemnat – n.a.). În repetate rânduri, „Ce-o zis!?” nici măcar nu este auzit pe deplin, iar ideile lui generoase sunt aruncate la „coșul de gunoi” al: ignoranței, urii și răutății, de multe ori fără nicio explicație. „Ciripitorii”( persoanele care-i informează pe șefi – n.a.) deformează mesajul bine intenționat al ideilor, iar „Conducătorii” judecă anumiți oameni după vorbele lor, nu după consistența și profunzimea mesajului lansat în urma unei analize profunde plină de profesionalism. Nu contează „ce-o zis X”, mai ales în politică, numai și numai pentru că face parte din alt partid, iar în alte medii din „grupul de protejați ai Conducătorului”, fie ei răi sau buni . ,,Ce-o zis!?” este terfelit, „aruncat în stradă”, iar unii chiar au fost condamnați pe nedrept pentru „Ce-o zis!?

Al doilea „martir” al societății noastre democratice, plină de „inteligență, respect și înțelepciune”, este „Cine-o zis!? Aceste personaj celebru a fost îndelung cercetat atât în regimul trecut, dar și în zilele noastre „profund democratice”… Trebuie să recunoaștem că există încă o mare prietenie între cele două personalității: „Cine-o zis!?” și „Ce-o zis!? Când un profesionist bine intenționat încearcă să prevină anumite greșeli strategice, „Concurența care nu doarme, nu tace și nu iartă”, întreabă: „Cine-o zis!?”. Nu are importanță „Ce-o zis!? cine-o zis! Pe unii îi deranjează adevărul din spațiul public și repede-repede cercetează pe nevinovatul „Cine-o zis!?” pentru a-l putea „scoate din schemă”, pentru „a-i închide gura” prin intermediul gratiilor sau al amenințărilor adresate indirect familiei și celor dragi.  În concluzie, unii prieteni, chiar și soțiile, îi spun bietului „Cine-o zis!?”, că ar fi mai bine „să tacă din gură” sau este invocată expresia: „Dacă tăceai filozof rămâneai!”.

În politică, „Cine-o zis!?” este monitorizat la sânge, iar afirmațiile acestuia sunt răstălmăcite, ba mai mult, concurenții speculează și cele mai mici greșeli sau ezitări din viața profesională, familială sau politică. Biografia este „puricată”, iar „comanda” Decidenților, Șefilor, este nemiloasă și radicală: „Gâsiți-i ceva !” să scăpăm de „Cine-o zis!?”. Încet-încet se instalează depersonalizarea lui „Cine-o zis!?”, iar ideile bune lansate de acesta se pierd printre mediocritățile diletanților ahtiați după profituri necinstite și „supremația Puterii”. În mod firesc, „lupta de idei” ar trebui să primeze, iar cele mai bune soluții să fie implementate prin crearea sau îmbunătățirea unei legislații adecvate. De multe ori, „Cine-o zis!?” este atât de altruist și dezinteresat încât lansează ideile sale constructuvie în spațiul public, politic sau social și nicidecum nu se gândește ,,la scaunul cuiva, care ține cu dinții de el”, foarte bine plătit, de altfel… „Sulițele” otrăvitoare ale prejudecăților, intereselor meschine și răutăților sunt înfipte mereu în trupul nevinovatului „Cine-o zis!?”, câteodată, numai și numai pentru „Ce-o zis!?”. Avertisment: ,, Când mantaua domnească este de piei de oaie/ Atunci judecătorii fiți siguri că despoaie”- (fragment din fabula scrisă de Grigore Alexandrescu)…iar cele două personaje ale noastre devin ,,mute” ca niște ,,lebede negre!”. 

 

Dumitru Țimerman / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *