De mult vreau să scriu în Observatorul despre aceşti doi artişti care au contribuit la strălucirea artei coregrafice româneşti şi a celei internaţionale, care au colaborat cu alţi mari balerini, coregrafi şi ansambluri de balet din toată lumea.
S-au stabilit în Canada de mulţi ani. Amatto de 38, iar Sergiu de 49 de ani.
De fiecare dată, însă, m-am oprit în faţa hârtiei întrebându-mă “oare voi reuşi să evidenţiez pe deplin calităţile acestor artişti? “
Multitudinea preocupărilor lui Amatto sau intensa activitate scenică a lui Sergiu?
În cele din urmă m-am hotărât, şi la insistenţele domnului Puiu Popescu… voi scrie despre amândoi,…
Îi cunosc de mulţi ani pentru că am colaborat în emisiuni şi filme de televiziune.
Nu pot uita ce tineri şi frumoşi erau.!.. Cât talent aveau…
Să vorbim însă despre intrarea lor pe marea poartă a artei.
Amatto – Reginald Checiulescu este născut la Piatra Neamţ într-o familie de mari iubitori ai artelor, în mod special ai muzicii. Bunica sa canta la pian iar bunicul, de origine germană, canta la chitară. Tatăl şi mama cântau la vioară. Fratele său cântă la pian dar şi la contrabas.
A făcut parte din Orchestră Radio şi a colaborat şi cu orchestra inginerilor până când a plecat în Germania. Sora sa a iubit întotdeauna canto-ul.
Părinţii au vrut să fie pianist însă destinul i-a hotărât alt drum. Fiind la şcoala de muzică, pentru un examen la pian a fost văzut de celebrul balerin şi coregraf Trixy Checais care apreciindu-I fizicul de băieţel frumos a convins-o pe mama lui să-l înscrie la şcoala de coregrafie.
Avea 11 ani când a început să lucreze cu coregraful – profesor Anton Romanovski şi apoi cu Gelu Matei. Paralel cu baletul, părinţii, care-şi doreau un băiat cultivat, l-au înscris la liceul Sf. Sava iar după absolvire, la Politehnica [timp de 3 ani]Era student în 1952 când a câştigat concursul pentru a fi angajat în ansamblul de balet al Operei bucureştene. În 1954 a fost promovat ca solist debutând alături de Cristina Hammel în” Fantana din Bacciserai´pe muzica lui Boris Asafiev. A lucrat cu toţi coregrafii Operei: Oleg Danovski, Gelu Matei, Vasile Marcu, Tilde Urseanu şi a avut ca partenere pe: Ileana Iliescu, Alexa Mezincescu, Simona Ştefănescu, însă partenera sa de mare succes a fost Magdalena Popa – soţia sa (care am prezentat-o într-un număr trecut al Observatorului). Alături de ea a apărut pe toate marile scene din lume.
În 1967 au fost invitaţi de celebra Alicia Alonso la Havana. [Cuba a avut întotdeauna ansambluri de balet de nivel excepţional].
Dintre multele articole apărute atunci în ziare am reţinut un fragment din cel apărut în” El Mundo “sub semnătură lui J.M.Valdes Rodrigues…” Magdalena Popa este o frumuseţe meridională, cu ochii negri, în timp ce Amatto pare să fie nordic. Are părul blond şi ochii de culoare deschisă. Doi mari balerini, două mari personalităţi.Au şcoală, au sentime, amabilitate şi gentileţe. Miile de spectatori pot s-o dovedească”…
Împreună au colaborat ca prim solişti, în afară de ansamblul bucureştean, cu multe alte ansambluri dar mai ales cu Ansamblul de balet Contemporan al Franţei cu care au întreprins turnee în afară de Franţa, în Elveţia, Germania, Anglia, Italia şi altele.
Efortul în dans este inimaginabil de mare fiind nevoie de multă documentare şi mai ales exerciţiu pentru a obţine o creaţie satisfăcătoare atât pentru creator cât şi pentru spectator mai ales când este realizatorul coregrafiei. Amatto Checiulescu a devenit coregraf [oficial] în 1972 când a debutat cu baletul inspirat de muzica lui George Enescu –Suita a III-a pe care l- a intitulat “Devenire”. Dintre articolele scrise atunci voi cita un fragment din cel scris de Dumitru Avachian [Scânteia, iulie 1973]”. Este îmbucurător să descoperim în persoana apreciatului balerin Amatto Checiulescu pe maestrul coregraf dotat cu o rară capacitate de a medita atât de sensibil prin intermediul dansului şi al muzicii..” De mare succes s-au bucurat şi baletele: “După amiaza unui faun” pe muzica de Claude Debussy şi apoi “Daphnis şi Chloe” pe muzica lui Maurice Ravel, ambele apreciate de spectatori şi în egală măsură de specialist.
După imigrarea în Canada şi stabilirea în Toronto împreună cu familia, activitatea sa a fost centrată mai mult spre cea de profesor de balet.
Celebra Betty Oliphant i-a oferit post la şcoală să şi câţiva ani mai târziu a predat la York University.
A fost director artistic la Columbus Center şi a înfiinţat trupă de teatru româno-canadiană “Ars Nova “cu care a prezentat piese de I.L.Caragiale şi Victor Ioan Popă. Foarte important este că a fost invitat să colaboreze în calitate de regizor cu ansambluri de balet din China unde a realizat spectacole cu baletele: “Lacul Lebedelor “de P.I.Ceaicovski,” Romeo şi Julietta” de S.Procofiev precum şi “Giselle” de A.Adam.
Pentru că este un perfecţionist din naştere a obţinut şi Diploma Institutului Inkiser Design, devenind astfel şi un creator de decor şi costume pentru toate genurile de spectacole.
Cum să nu fim mândri cu asemenea artişti!..
Balerinul – coregraf şi profesor: Sergiu Stefanski
Sergiu Stefanski s-a bucurat chiar de la primele apariţii de aprecieri elogioase ale specialiştilor dar şi ale publicului. Era în Franţa în 1971 când a primit ofertă pentru postul de prim balerin al Companiei Naţionale de Balet din Toronto. Aşa a ajuns în Canada, unde se află de 49 de ani.
Într-un articol de ziar, pentru că nu este spaţiu suficient şi nici cititorii nu au răbdare pentru detalii, dai mai mult informaţii despre o personalitate, nu amănunte.. Acesta este motivul pentru care mă voi referi doar la datele esenţiale.
Avea 9 ani în 1950 când părinţii l-au înscris la şcoala de coregrafie din Bucureşti. În 1954, celebra balerină Olga Lepesinskaia venită în turneu a vizitat şcoala de coregrafie şi împreună cu directoarea şi alţi profesori au hotărât care sunt cei mai talentaţi copii pentru burse la Academia Vaganova din Leningrad [St. Petersburg] Din acel grup a făcut parte şi Sergiu Stefanski. La St. Petersburg a studiat cu unul dintre cei mai talentaţi pedagogi Pushkin, de la care a deprins elegantul stil şi solida tehnică care i-au permis să exprime prin mişcare esenţa ideilor din dans. Şi-a făcut debutul alături de mari dansatori ruşi precum Natalia Dudinskaia, Irina Kolpakova şi Constantin Sergeyev.
În 1960, s-a întors la Bucureşti cu Diploma de artist balerin şi a fost angajat la Operă. Chiar în toamna anului respectiv a avut loc la Bucureşti un Concurs Naţional de balet la care a obţinut Premiul I, iar în 1961 a urmat un curs de balet organizat la Dresda – Germania, care avea participare internaţională. Debutul ca prim solist s-a petrecut în timpul turneului întreprins de Baletul bucureştean în Italia interpretând rolul prinţului Siegfried din” Lacul Lebedelor” de Ceaicovski. În 1962 a fost invitat la Belgrad pentru a dansa în “Lacul” şi” Giselle” alături de fosta sa colegă de la St. Petersburg Natalia Macarova. La Belgrad a realizat prima sa creaţie în domeniul coregrafiei: Chopiniana muzica de Fr. Chopin. Primul premiu la un concurs Internaţional a avut loc în 1964 la Varna. Atunci Bulgaria a organizat atunci primul sau Concurs Internaţional de dans.
Sergiu Stefanski împreună cu partenera sa Magdalena Popa au ocupat locul 2, Medalia de argint. A avut multe partenere printre care: Elena Dacian şi Alexa Mezincescu însă cu Magdalena Popa a dansat timp de 10 ani. Alături de ea în 1965 a întreprins un lung turneu pentru a colabora cu ansamblurile de balet din: Tibilisi, Baku, Erevan, Taşkent Moscova şi St. Petersburg. Tot împreună au participat în acelas an la al III-lea Concurs şi Festival Internaţional de balet de la Paris, când Magdalena a fost declarată cea mai bună Giselle a generaţiei sale. În 1966 timp de 2 luni au dansat în principalele oraşe din Spania şi Portugalia împreună cu ansamblul de balet bucureştean.
În 1967 fiind la Paris cu o bursă de studii a fost invitat să danseze cu Compania “Jeunesse Musical de France” având partenere pe Jeanine Charat şi românca Cristina Hammel. A întreprins apoi un turneu la Roma şi Monte Carlo împreună cu ans. Companiei “Theatre Francaise de la Dânse” având-o parteneră pe Claire Sombrer. Cunoscutul coregraf Serge Lifar l-a solicitat în 1969 să interpreteze rolul principal din baletul “Daphne şi Chloe” de Cl. Debussy pe scena Teatrulului La Fenice din Veneţia. Decorurile şi costumele erau create de Mark Chagal. Parteneră i-a fost Tessa Beamont. S-a bucurat de elogiile criticilor.
Venind în Canada în 1971 şi-a putut continua cariera de prim balerin participând alături de ansamblul Companiei Naţionale de balet din Toronto în toate turneele din Canada, America şi multe ţări europene ca: Anglia, Franţa, Germania, Elveţia şi altele. A fost ajutat în acomodarea în noua ţară de către Betty Oliphant şi Alexander Grant. Pentru că fosta sa colegă Natalia Macarova era în America au continuat colaborarea împărţind cu Rudolf Nureev rolurile principale din repertoriul creat de coregraful John Neumeier la Metropolitan N.York
În această perioadă a avut partenere pe: Karin Kain [actuala directoare a Companiei Naţionale] Natalia Macarova la N.York, Vanessa Haart, Veronica Keher, Claire Sambrer.. În 1978 împreună cu compania lui Elliot Fold a întreprins turnee atât în America cât şi în Mexic, Venezuele, Brazilia, Chile, Peru şi Argentina..
După 10 ani de la venirea pe continentul de peste Atlantic a devenit profesor. Sunt 31 de ani de când pregăteşte tinerele talente atât în Canada cât şi în multe centre din ţări europene.
Sergiu Stefanski a creat coregrafia pentru baletele: Giselle şi Paquita la Compania Baletului Universal din Seul [Coreea] cu care a întreprins turnee în Japonia, Singapore, Malaezia şi bineînţeles în toată Coreea de Sud. În România, ţara sa de origine, a predat la şcoala de coregrafie din Bucureşti în 2004 şi a participat la festivalul organizat de teatrul de operetă “Ion Dacian” în 2008.
Aţi putut afla câteva informaţii despre doi artişti români, acum, cetăţeni canadieni.
Să ne bucurăm de stimă cu care sunt înconjuraţi.
Pt Observatorul/Florica Gheorghescu