Data de 3 mai reprezintă, în calendarul zilelor internaționale recunoscute sau hotărâte de ONU, Ziua Mondială a Libertății Presei. Există, de altfel, o copleșitoare inflație a Zilelor Mondiale, unele serioase, altele hilare, unele firești, altele absurde, altele stupefiante, unele inutile, altele redundante. O simplă enumerare a lor scoate la iveală o grabă frenetică, demnă de o cauză mai bună, pentru ocuparea zilelor anului cu dedicații care mai de care mai mondiale sau mai internaționale: Ziua Mondială a Scriitorilor, Ziua Mondială a Radioului, Ziua Mondială a Sănătății, Ziua Mondială a Bolnavului, Ziua Internațională a Copilului Bolnav de Cancer, Ziua Mondială a Sindromului Down, Ziua Mondială de Luptă împotriva Tuberculozei, Ziua Internațională a Comemorării Victimelor Sclaviei și Comerțului Transatlantic cu Sclavi, Ziua Internațională de Toleranță Zero față de Mutilarea Genitală a Femeilor, Ziua Mondială a Zonelor Umede, Ziua Internațională a Vizibilității Persoanelor Transgen, Ziua Star Wars, Ziua Internațională a Moașelor (a Moaștelor încă nu), Ziua Prosopului, Ziua Mondială a Vântului, Ziua Internațională a Somnului, Ziua Mondială a Vrabiei, Ziua Internațională a Pisicii, Ziua Mândriei Autiste, Ziua Internațională a Văduvelor, Ziua Internațională a Stângacilor etc., în total peste 300. Presa este onorată, în acest inventar festivist, cu două zile mondiale/internaționale: Ziua Internaţională a presei libere (20 aprilie) și Ziua Mondială a Libertăţii Presei (3 mai).
S-ar zice că profesia de ziarist beneficiază, conform acestor „dedicații”, de un respect special. Din păcate, în România este doar un respect formal, un decor în spatele căruia se ascunde, de fapt, libertatea de a îngrădi libertatea presei, folosind instituțiile democrației.
Ziua Mondială a Libertăţii Presei constituie pentru noi un prilej de reflecții complexe și grave. Așa cum se știe, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România încearcă, de mai bine de 4 ani să impună, la nivel legislativ, o Zi a Ziaristului Român, iar acea zi să fie 28 iunie. Motivul: 28 Iunie 1883 a fost ziua „arestării” libertății presei, ziua în care Eminescu a fost scos cu forța din viața publică și băgat în cămașa de forță. Propunerea UZPR a avut și are un sens profund, de reflecție și apărare a libertății de exprimare, nu o zi de petrecere cu mici și bere. Îndârjirea cu care Parlamentul României respinge legiferarea unei asemenea zile simbolice denunță realitatea faptului că așa-zisa libertate a presei este, în România, un concept fără conținut, o farsă mediatică împotriva mass-media. Principalii exponenți ai „rezistenței” parlamentare împotriva acestei zile au fost/sunt Georgică Severin și Gigel Știrbu (fostul, respectiv actualul președinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaților). Iar ceea ce trezește noi semne de întrebare este faptul că după ce, în repetate rânduri, Parlamentul a fost pe punctul de a vota legea inițiată de UZPR în acest sens, ea a fost respinsă la intervenția unei structuri mediatice (sau declarat mediatice), având în spate un ONG și un partid politic. Organizația media este Centrul de Jurnalism Independent, ONG-ul este ActiveWatch („organizaţie de drepturile omului care militează pentru comunicarea liberă în interes public”) iar partidul este USR.
Faptele vorbesc de la sine: în România, libertatea presei este asediată din exterior, de instituțiile care ar trebui să o apere (Parlamentul și Guvernul), și subminată din interior, de (pseudo)jurnaliști care servesc „libertățile” domnului George Sörös. Pentru că, altfel, cine poate răspunde coerent la următoarea întrebare: în condițiile în care calendarul celebrărilor internaționale e invadat de zile care de care mai excentrice (Ziua Vrabiei, Ziua Văduvelor, Ziua Zonelor Umede etc.) iar libertatea presei are consacrate două zile mondiale, de ce nu e posibilă și Ziua Ziaristului Român? Sunt incompatibile? Ziaristul român n-are consistență identitară? N-are drepturi? Sau reperul care fundamentează personalitatea presei românești în concertul presei europene și mondiale – jurnalistul MIHAI EMINESCU – este persona non grata? Iarăși?…
La 3 mai, este celebrată, așadar, Ziua Mondială a Libertăţii Presei, hotărâtă de Adunarea Generală a ONU, la 23 decembrie 1993, la Windhoek, în Africa de Sud. Un bun prilej de reflecție pe tema libertății și a represiunii.
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Departamentul de Comunicare