„Tinere! Nu te-ai născut ca să munceşti; dar trebuie să munceşti ca să trăieşti”.
(Pitagora. Legile morale şi politice)
„Avem de ales: a munci din greu și a trăi bine, sau a lenevi şi a trăi în sărăcie?!”
(N. Grigorie Lăcriţa)
Rezumat.Dezvoltarea economică și socială a României este grav afectată de lipsa meseriaşilor.Numeroase firme, româneşi străine,au ajuns în situaţia (gravă) de a nu putea efectuare importante investiţii în România din cauza lipsei meseriaşilor, începând de la domeniul construcţiilor civile și industriale și până la tehnologiile de vârf. Dezvoltarea unui învățământ profesional performant (care include şcolile de meserii și liceele tehnologice) va contribui esenţial, chiar decisiv, atât la dezvoltarea țări, cât şi la satisfacerea necesităţilor populaţiei. Un puternic stimulent pentru creşterea interesului tinerilor faţă de învățământ profesional ar avea loc în condiţiile în care în Legea pensiilor s-ar prevedea că durata studiilor din învăţământul profesional este considerată vechime în muncă, problemă abordată în acest articol.
Cuvinte și expresii cheie: dezvoltarea economică; investiţii; meseriaşi; învățământ profesional; licee tehnologice; vechime în muncă; necesităţile populaţiei etc.
Definiţii:
Școlile profesionale: titulatură dată unităţilor de învăţământ în care se pregăteau elevii pentru o anumită meserie, ce necesită un nivel mediu de pregătire, cum ar fi lăcătuş mecanic auto; strungar; frezor;tinichigiu, zidar, zugrav, parchetar, instalator instalaţii sanitare, electrice, microcentrale etc.; reparaţii bunuri casnice de folosinţă îndelungată (frigider, aragaz, televizor etc.).
Învățământul profesional, în sens larg, include şcolile profesionale, inclusiv cele în sistem dual și învățământul profesional și tehnic
Învățământul dual este tipul de învățământ profesional și tehnic care combină învățarea la locul de muncă într-o companie cu educația și formarea profesională într-o unitate de învățământ. Absolvenţii obțin o calificare profesională, concomitent cu continuarea studiilor, și au șanse mult mai mari să obțină un loc de muncă la finalul acestora.
Învățământul profesional tehnic, de „tehnicieni specialişti”, reprezintă totalitatea programelor de formare profesională organizate în cadrul învățământului postliceal/preuniversitar (care precedă universitatea) pentru absolvenții de liceu, cu sau fără promovarea examenului de bacalaureat. Formarea profesională de „tehnicieni specialişti” se realizează în învățământul postliceal/preuniversitar prin:
1) învățământ liceal, filiera tehnologică
Învățământul profesional şi tehnic include (1) învățământul profesional și (2) învățământul profesional tehnic. Învățământul profesional şi tehnicle oferă absolvenților dreptul de a munci pe piață în mod legal. La sfârșitul cursurilor de școlarizare, elevilor li se acordă un certificat sau diplomă (după caz) de absolvire prin care li se confirmă calificarea în meseria pentru care s-au pregătit.
În prezentul articol sintagma de „învățământ profesional” este folosită„în sens larg”, incluzând(1) şcolile profesionale,(2) învăţământul în sistem dual și (3) învățământul profesional tehnic.
*
Este un adevăr bine cunoscut că un învățământ profesional (care include şcolile de meserii și liceele tehnologice) performant contribuie esenţial, chiar decisiv, atât la dezvoltarea fiecărei țări, cât şi la satisfacerea necesităţilor populaţiei.
Avem licenţiaţi, și chiar masteranzi, cu nemiluita, care desfăşoară activităţi necalificate, în ţară și în străinătate, avem puzderie doctori în pseudoştiinţă care încasează lunar „indemnizaţia de doctorat”, ale căror studii, în general, nu contribuie cu (aproape) nimic la dezvoltarea țării și / sau la satisfacerea unor necesităţi ale populaţiei.
În timp ce durata studiilor acestor licenţiaţi, masteranzi şi doctori în pseudoştiinţă este considerată vechime în muncă, durata învățământului profesional nu este considerată vechime în muncă.
Stimularea tinerilor (1) pentru a urma şcolile de meserii și / sau liceele tehnologice, și (2) pentru a desfăşura activitate conform pregătirii obţinute în cadrul acestora este, aşa după cum am mai arătat, decisivă, atât pentru dezvoltarea României, cât şi pentru satisfacerea multiplelor necesităţi ale populaţiei.
Printre aceste stimulente se impune și adoptarea, în Legea pensiilor, a prevederii conform căreia durata învățământului profesional (din şcolile de meserii şi din liceele tehnologice) este considerată vechime în muncă, cu condiţia ca absolventul să desfăşoareo activitate de cel puţin 5 ani în meseria în care s-a pregătit, cu carte de muncă, cu normă întreagă.
Totodată se impune să se prevadă, în Legea pensiilor, și faptul că
1) persoanele care au urmat o formă de învățământ profesional(şcoală profesională de meserii și /sau un liceu tehnologic), și
2) care au desfăşurat activitate de cel puţin 5 ani, cu carte de muncă, cu normă întreagă, în meseria în care s-a pregătit (în cadrul învățământului profesional)
perioada de timp în care au urmat învățământ profesional să fie inclusă, prin recalculare, în stagiul de cotizare luat în calcul în stabilirea pensiei.
Este cunoscut faptul că, în numeroase dintre universităţile private de tip SRL, este suficient să-ţi plăteşti taxele și să te prezinţi (fizic) la examene pentru a obţine „Diplomei de licenţă” şi „Diplomei de masterat”.
Un studiu (serios) făcut ar demonstra fapte deja cunoscute precum că marea majoritate dintre absolvenţii din universităţile private de tip SRL
(1) nu au desfăşurat niciodată activitate în domeniul pentru care au obţinut licenţa,
(2) desfăşoară activităţi necalificate, în ţară sau în străinătate (căpşunari, văcari etc.),
(3) au îmbogăţit aceste SRL-uri care, efectiv și în mod real, au distrus învăţământul românesc adevărat și valoros.
Mass-media a relatat pe larg și despre deprofesionalizarea formei de pregătire prin doctorat, începând de la mulţimea deglorioşi analfabeţi profesional, plagiatori veritabili, doctori în pseudoştiinţă, unii ajunşi chiar „conducători de doctorat”, și terminând cu acordarea pe bandă rulantă de „Diplome de doctor” (în pseudoştiinţă).
Conducătorii de doctorat[1] şi membrii comisiilor care analizează dosarele de doctorat sunt bine plătiţi, atât pentru incompetenţa lor, cât și pentru promovarea incompetenţei clientelei lor (de doctoranzi), iar „doctorii în pseudoştiinţă” încasează lunar „indemnizație pentru titlul științific de doctor” (în pseudoştiinţă).
Asemenea nonvalori generează numeroase și serioase efecte negative pe plan economic și social, precum (1) prin compromiterea învăţământului, (2) prin promovarea incompetenţei, (3) prin înfruptarea serioasă și nemeritată din banii publici (din bugetul de stat) prin indemnizaţiile încasate, (4) prin distrugerea „ierarhiei muncii”, a „ierarhiei meritului” etc.
Eminescu, prin numeroase articole publicate, a căutat să atragă atenţia asupra faptului că munca productivă, creatoare de valoare, rămâne factorul esenţial pentru dezvoltarea unei societăţi, următoarele citate fiind edificatoare în acest sens: „Ierarhia socială n-ar trebui să fie decât o ierarhie a muncii”, și „Secretul vieţii lungi a unui stat este păstrarea ierarhiei meritului”.
Despre actualul învăţământ din România Eminescu ar spune că „Greşelile din învăţământul românesc sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” (Adaptat după „Mihai Eminescu despre politică”).
Am subliniat aceste aspecte pentru a se înţelege faptul că este un act de mare inechitate economică şi socială ca, pentru puzderia de asemenea profitori de licenţiaţi, de masteranzi și de doctori în pseudoştiinţă,durata studiilor să fie considerată vechime în muncă, iar durata învățământului profesional să nu fie considerată vechime în muncă.
Cu politicile economice şi sociale greşite, promovate în România după anul 1989, s-a ajuns, efectiv și în mod real, la „Inaptocraţie”, careeste definită ca fiind„un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă”. (după Jean d’Ormesson: Un nou cuvânt în dicţionarul Larousse al limbii franceze).
Prin „Inaptocraţie” am ajuns în situaţia în care „Muncim puţin, dar încă mai trăim bine prin sporirea datoriei şi vânzarea bogăţiilor. România postdecembristă este într-o continuă petrecere, lăsând calculul notei de plată pentru generaţiile viitoare. Datoriile şi cheltuielile vor reduce nivelul de trai al urmaşilor noştri şi vor face ca firmele româneşti să aibă o influenţă şi o importanţă tot mai mică în afacerile mondiale”. (Prelucrare N.Grigorie.Lăcriţa după Benjamin M. Friedman – Day of Reckoning).
Esenţa educaţiei, și a concepţiei despre muncă și viaţă, a fiecărui cetăţean, și a populaţiei în ansamblul său, ar trebui să se bazeze pe convingerea că „Noi n-avem nici avere şi nici rude şi/sau prieteni care să ne ajute. N-avem decât o singură şansă: să fim cinstiţi, să ne (auto)educăm, să muncim, să ne sporim capacitatea de invenţie a creierilor noştri, care este nelimitată şi care, pe zi ce trece, va deveni bunul cel mai preţios, cel mai creator al fiecărui om,singura în stare să-ţi asigure prosperitate şi siguranţă oriunde în lume”. (N. Grigorie Lăcriţa).
Cicero, încă din anul 55 înainte de Hristos, atrăgea atenţia asupra faptului că „Oamenii trebuie să înveţe din nou să muncească în loc să trăiască pe spinarea statului”, iar Eminescu a spus-o, clar și răspicat, că „[…]cu cât se-nmulţeşte clasa celor ce consumă numai fără a produce cu atât clasa celor ce produc se va da mai tare înapoi, se va hrăni mai rău, va fi supusă la boale mai numeroase, se va stinge chiar.”, iar „[…] când organizarea socială favorizează înmulţirea claselor neproductive, ea favorizează apăsarea și nimicirea celor productive”. (Eminescu, în „Curierul de Iaşi”, X, nr. 93, 28 august , 1877, pg. 3.), concluzia fiind că „[…]un mic sâmbure greşit în organizarea societăţii, în viaţa economică creşte și îngroapă o naţiune”.
Ca urmare, Guvernele, Parlamentele și miniştrii învăţământului, oricare ar fi ele și ei, ar trebui să fie conştienţi de adevărul că „o lege greşită în organizarea învăţământului îngroapă o naţiune”, fapt pentru care trebuie să termine cu „Industria palavrelor și prăvăliile de minciuni”. (Eminescu, Timpul, VI, nr. 184, 24-25 august 1881, pg. 1).
„Ţineţi minte aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire, păcătoşilor.”. (Biblia, Isaia 46:8).
[1]Precizarea se impune: referirea este la numeroşii (1) conducătorii de doctorat, și (2) membrii comisiilor care au analizat dosarele de doctorat, care au acordat „Diplome de doctor” (în pseudoştiinţă), despre care mass-media a relatat frecvent şi la modul cel mai negativ.
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa