Vizita Papei Francisc în România: o preluare de ștafetă de la Papa Ioan Paul al II-lea

O ipoteză surprinzătoare

Am primit spre publicare, de la generalul Marian Ureche, un studiu amplu, absolut șocant, privind scopul și detaliile vizitei Suveranului Pontif în România. Fiind exceciv de amplu, nu l-am putut publica integral, căci ar fi dezechilibrat structura revistei. Poate fi citit însă în varianta online a publicației.

Dar de ce șocant? Pentru că, deși subliniază importanța crucială a acestei vizite pentru destinul României, o face exact în sensul invers al îngrijorărilor noastre profunde și legitime, îngrijorări pe care eu însumi le-am expus. Adică Papa – susține Marian Ureche – nu va face, nici voluntar, nici involuntar, jocul guvernului de la Budapesta, nici pe cel al „manipulatorului-șef” Vladimir Putin. Dimpotrivă, va deturna toate scenariile urzite în cancelariile de la Budapesta și Moscova! Papa Francisc – rezultă din analiza lui Marian Ureche – este, pur și simplu, purtătorul de ștafetă al demersurilor Papei Ioan Paul al II-lea privind România.

Am îndoieli mari în privința realismului acestei abordări. Dar ar fi incorect să nu expun un punct de vedere care contrazice percepția generală privind dedesubturile acestei vizite, percepție care poate fi, la rându-i, rezultatul unei manipulări atent dirijate. Mai ales că „scenariul” lui Marian Ureche ar constitui deturnarea, favorabilă pentru România, a blestematului proiect „Trianon 100” de dizlocare a Transilvaniei din corpul țării.

Și mai este ceva care mă determină să creditez, într-o oarecare măsură, ipoteza dătătoare de speranță a autorului acestui text: generalul Marian Ureche, fost șef al SIPA (Serviciul de Informații al Justiției), are acces la mult mai multe informații în domeniu, decât poate avea un ziarist obișnuit. Cartea sa, recent apărută (și deja vândută), „Serviciul de Informații al Justiției dezvăluit din interior – Corupția la nivel înalt: masa de manevră a Rusiei și Ungariei”, al cărei redactor am fost, o confirmă cu vârf și îndesat… Dar, vorba lui G.B. Shaw, „vom muri și vom vedea”. (Miron Manega)

__________________________

Nu multe din momentele istorice ale acestui popor au fost plăcute. Neindoielnic însă pentru această nație, unul dintre ele l-a constituit vizita Papei Ioan Paul al II-lea în luma mai a anului 1999, reprezentând prima vizită a unui Papă în lumea ortodoxă.

Înaltul prelat nu venea aici într-o vizită obișnuită, ci pentru a vedea o calitate. Mai exact o evoluție post-comunistă și spiritul unui popor ortodox.

Rețin atenția, în mod special, mesajul său în care a subliniat, în mod special, existența în spațiul românesc a unui spirit de toleranță deosebit și referințe de moralitate ale acestei nații, repere care, neîndoielnic, își au rădăcini adânci în credința în Dumnezeu.

Așadar, nu întâmplător, chiar din prima zi în care a sosit aici (7 mai 1999) Papa a sărutat pământul românesc, subliniind această realitate istorică, și faptul că acest lucru conservarea valorilor materiale și spirituale a frumuseții de excepție a mediului ca și a sufletului românesc se datorează relațiilor românilor cu Sfântul Scaun, și că aceste legături ,,au avut o covârșitoare importanță pentru istoria creștinismului în lume”.

,,Sămânța Evangheliei ce a căzut în acest teren fertil – sublinia Sanctitatea Sa –  a produs, pe parcursul a două milenii, roade abundente de sfințenie și de martiriu. Mă gândesc la Sfântul Ioan Casian (n.n. Sfântul părinte al bisericii creștine, atât ortodoxă cât și catolică) și la Dionisie Exiguul (n.n. născut în Dobrogea de astăzi), care au contribuit la transmiterea comorilor spirituale, teologice și canonice ale Orientului grec și Occidentului latin, apoi la Ștefan cel Mare și Sfânt, un adevărat atlet al credinței creștine, cum l-a numit Papa Sixt al IV lea” […].

Rusia în pragul colapsului

Să observăm faptul că astăzi situația din România este tensionată și că manipularea efectuată de 30 de ani de Rusia, sprijinită de Ungaria, a atins cote greu de imaginat iar efectele acesteia, însemnând disoluții, neîncredere, scepticism, antagonizare și defăimarea societății românești, au devenit vizibile. Instituții ale statului care îi asigură securitatea și siguranța, justiția și statul de drept sunt puse în pericol.

De ce această precipitare a autorilor scenariului? Pentru că, peste câțiva ani, Rusia se va confrunta cu o criză fără precedent. Ca urmare, economia sa va intra în colaps, context în care ea nu va mai face față concurenței cu o Europă unită. Șansele supraviețuirii Rusiei vor exista numai dacă economia ei se va confrunta separat, cu fiecare dintre statele Uniunii Europene în parte.

Iată de ce disoluția și subversiunea în fostele state socialiste și preluarea lor sub control politic, devine o necesitate prezentă. Mai mult, din același motiv al iminentei crize a economiei Rusiei, fisurarea unității europene devine un deziderat major.

Iar faptul că acest lucru este posibil ne este dovedit de Brexit și de faptul că o mare parte dintre englezi și-au dat acest vot fără să realizeze consecințele grave ce se vor produce.

Cine este Papa Francisc

Acesta este, pe scurt, contextul în care urmează să aibă loc vizita Papei Francisc în România. Și pentru  a afla care va fi mesajul Sanctității Sale pentru noi este potrivit să aflăm câteva aspecte care îl definesc caracterial și spiritual și să trecem în revistă, extrem de succint, alte elemente ce evidențiază atitudinea Sa față de om, în general, ca și față de probleme importante ce se referă la evoluții ce se produc în plan internațional:

– Papa Francisc (pe numele său de naștere Jorge Mario Bergoglio) este fiul unui italian stabilit cu familia sa în Argentina, care a fost muncitor de cale ferată și de la care viitorul Papă a învățat să fie onest, harnic, respectuos și modest. Semnificația în acest din urmă sens o găsim într-un interviu al său apărut în cartea ,,Despre cer și pământ”, apărută la București, în anul 2014, la Editura ,,Curtea Veche”.

În această carte, Papa Francisc ne dezvăluie câteva detalii ce se referă la educația pe care a primit-o în familie. El se referă, între altele, și la faptul că tatăl său îi spunea întotdeauna: „Salută-i pe oameni când urci, pentru că îi vei găsi când cobori”, sau ,,Nu ți-o lua în cap”, referindu-se la conduita oamenilor în general. Sau, de asemenea: ,,Când unui mediocru i se urcă fumurile la cap și i se dă un strop de putere, vai de cei ce depind de el!”.

– Unul dintre formatorii săi spirituali a fost preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat ucrainian care l-a inițiat în spiritul creștin răsăritean;

– În noiembrie 1998, pe când era episcop de Buenos Aires, i sa încredințat și jurisdicția asupra credincioșilor de rit bizantin, inclusiv a celor ce aparțineau de Biserica Română Unită cu Roma;

– În iulie 2010, când Guvernul Argentinian a redactat un proiect legislativ prin care se permitea căsătoria persoanelor de același sex și adopția de copii de către aceștia, el s-a pronunțat împotriva prevederii respective;

– În 2013, când devenea primul Papă Latino-American, a menționat că și-a ales numele de Francisc în amintirea lui Francisc de Assisi (1181 – 1226), întemeietor al Ordinului Franciscan. Câteva aspecte interesante despre acesta: după convertire se autodesmoștenește și se pune în slujba leproșilor de la Vittorina; s-a dedicat unei vieți de blândețe, de smerenie și de mărturisire evanghelică. Crezul lui Francisc de Assisi constă în simplitate, sărăcie voluntară, ascultare, umilință, egalitate între oameni și refuzul oricăror privilegii.

Subînțelegem că acest crez și mod de a fi a fost adoptat de Jorge Mario Bergoglio odată cu alegerea numelui de Papă: Francisc.

– În februarie 2016, la întâlnirea cu Patriarhul Chiril al Moscovei, la Havana, a semnat o declarație comună în care, între altele, se exprimă speranța că această întâlnire va deschide calea reducerii tensiunilor între romano-catolici și ortodocși, intensificate de conflictul din Ucraina.

„Ripostele” Suveranului Pontif

Dar, pentru a descifra și mai bine mesajul pe care Papa Francisc îl va da la București să adăugăm și alte câteva amănunte consumate recent:

– Vizita de două zile a Sanctității Sale în Maroc și întâlnirea din 30 martie 2019 de la Rabat, cu regele Mohamed al II lea. Întâlnirea a avut loc după ce câteva state, printre care și S.U.A., și-au exprimat decizia de mutare a ambasadelor lor de la Tel Aviv la Ierusalim.

Să mai reținem faptul că, cu puțin timp înainte, președintele S.U.A. recunoscuse Ierusalimul drept capitala Israelului, precum și anexarea, manu militari, de către Israel, a înălțimilor Golan, situație de natură să afecteze și să agite întreaga lume arabă.

Este un episod ce ar merita o amplă analiză, întrucât Suveranul Pontif, nu pentru prima dată, are o abordare cu totul diferită de cea a unor importanți lideri politici. Semnificativ în acest sens este apelul difuzat de Vatican în ziua de 3 martie, pe care l-a semnat împreună cu regele Marocului și în care s-a considerat ca fiind extrem de important ca ,,Orașul sfânt Ierusalim să fie păstrat ca patrimoniu comun al umanității, drept loc de întâlnire pentru credincioșii celor trei religii monateiste, loc de întâlnire și coexistență pașnică, în care să fie cultivat respectul reciproc și dialogul”.

Cu alte cuvinte, este invocată necesitatea existenței unui tip de suveranitate comună, ecumenică, asupra Orașului Sfânt. Este motivul pentru care Papa a subliniat că Dumnezeu a creat oamenii și i-a așezat în lume pentru a trăi ca frații, ,,respectându-se în diversitate și ajutându-se în necesitate”.

Iată, deci, diferența dintre abordarea politică și cea ecumenică! Cea a Papei ne confirmă faptul că prestația sa are ca suport numai dreptatea, egalitatea, moralitatea și binele comun, singurele ingrediente care pot asigura înțelegere, toleranță, echilibru și stabilitate socială necesară mersului înainte al societății.

Papa – omul cel mai bine informat și mai influent de pe mapamond

Să mai remarcăm un lucru ce ține de context: astăzi, după 20 de ani de la vizita Papei Ioan Paul al II lea în România, multe lucruri s-au schimbat. Unele în bine, altele în rău. Așa, de pildă, cifra celor aflați la limita subzistenței a ajuns aproape la 50% din populație, iar depopularea țării a devenit un fenomen de masă ce întrece în dimensiune chiar exodul din Siria aflată în război. Analfabetismul atinge cifrele cele mai ridicate din ultima sută de ani.

Lipsa optimismului, a încrederii în mai bine și a speranței a devenit astăzi o realitate care atestă faptul că manipularea pusă în operă cu o mână de profesioniști de către Rusia, sprijinită de Ungaria vecină, în scopul disoluției și antagorizării societății românești este foarte aproape de atingerea obiectivului. Și este la fel de adevărat că cei care conduc această țară nu dovedesc vreo preocupare pentru revenirea la normal.

Să mai reținem însă un detaliu: Papa Francisc este omul cel mai bine informat și mai influent de pe mapamond. Demersul său se adresează nu în primul rând politicienilor ci, în special, popoarelor și credincioșilor, întemeindu-se întotdeauna pe adevăr, pe smerenie, pe respect față de valori și față de semeni. Toate aceste detalii sunt garanții ale unei bune percepții din partea tuturor, condiție în care scopul urmărit poate fi atins: regăsirea speranței, încrederii și omeniei.

De ce a acceptat Papa vizita în România și de ce i-a refuzat pe unguri

Și încă un amănunt: Sanctitatea Sa a ales să viziteze România ca urmare a primirii la Vatican (8 – 13 octombrie 2017) a unei delegații de academicieni. Se știe ca Sanctitatea Sa nu dorește și nu acceptă titluri de onoare. Cu toate acestea, Academia Română i-a propus (iar el a acceptat!) să fie ales membru de onoare al acestei instituții. În cuvântul său de răspuns, Suveranul Pontif a subliniat că acceptă acest lucru „din prietenie pentru poporul român”.

Să mai observăm un detaliu legat de contextul în care Suveranul Pontif a ales să viziteze România în perioada 31 mai-2 iunie, refuzând invitația similară a Ungariei și că presa maghiară, aservită lui Viktor Orban, a declanșat anterior o veritabilă campanie de denigrare a sa. Astfel în contextul problemei emigranților, politologul Tamás Fricz a susținut că Sanctitatea Sa ,,este un instrument de francmasonerie, vinovat de valul de emigranți din ultimul an și că manifestă simpatie față de islam”.

Zsolt Bayer, un influent jurnalist maghiar, îl jignește pe blogul său pe Papa Francisc, pe care îl consideră „un bătrân dement, total incapabil să servească funcția papală, un șarlatan”.

Chiar și conferința episcopală din Ungaria i-a adus acuze Papei, condamnând poziția sa în mai multe probleme și ridiculizându-i „infailibilitatea” papală. Într-un cuvânt, relațiile dintre biserica catolică maghiară, Viktor Orban și Vatican sunt tensionate.

Să observăm totodată faptul că mulți dintre criticii săi maghiari întrețin relații strânse cu adversarii Papei Francisc de la Vatican. Față de asemenea atitudini, mediatizate intens, Papa Francisc a reacționat refuzând, în anul 2016, să dea curs invitației Guvernului Orban de a veni în Ungaria pentru a participa la ceremoniile Sfântului Martir.

Refuzul său a fost comentat în mass-media maghiară în sensul că Sanctitatea Sa ar fi deranjat de sprijinul necondiționat dat de ierarhii catolici din Ungaria lui Viktor Orban. (Marius Diaconescu, ,,Semnificația apostolică a vizitei Papei în România”, în revista ,,Historia” din 2019).

Care este, de fapt, scopul vizitei în România

Fidelă obiectivului său de manipulare și disoluție, presa maghiară prezintă vizita Papei Francisc în România – și în special întâlnirea cu credincioșii de la Șumuleu-Ciuc, loc de pelerinaj al ungurilor de pretutindeni – drept un succes personal al lui Viktor Orban, lucru total neadevărat și tendențios.

Să reținem, sub acest din urmă aspect, că înainte de construirea bisericii franciscane (1442 – 1448), aici fusese ridicată anterior, de către românul Iancu de Hunedoara, prima biserică pentru comemorarea victoriei obținute în lupta cu turcii de la Sântana de Mureș (1442).

Pelerinajul de aici a fost aprobat de Papa Eugeniu al IV-lea, în anul 1442. Ulterior (1515 – 1520), a fost confecționată statuia Sfintei Fecioare, cea mai mare realizată până la această dată. Principalul loc de atracție îl constituie așadar statuia Maicii Domnului, făcătoare de minuni, căreia i se datorează sute de vindecări miraculoase. De aici și numărul mare al maghiarilor, românilor și străinilor care vin aici în ziua Rusaliilor catolice. Credincioșii, între altele, au credința că Sfănta Fecioară le va auzi rugăciunile și îi va ajuta.

Și tot pe coordonate de actualitate să reținem, în concluzie, că vizita Papei se află în relație directă cu România și cu evoluțiile din ultimele decenii de aici, cu prezentul sumbru și cu trecutul glorios ale acestei nații care a scris pagini importante în istoria europeană.

Încercarea mass-media maghiare de a scoste de aici un profit de imagine, nu are nicio șansă, indiferent de numărul pelerinilor, care va fi  mare, ca de obicei. Toate locurile de pelerinaj din lume beneficiază de un mare număr de oameni. Șumuleu-Ciuc nu constituie o excepție.

Posibilitatea ca Viktor Orban să fie primit de Papă este extrem de redusă. Iar dacă acest lucru se va întâmpla, nu poate fi decriptat astfel decât ca un firesc act de pocăință. Acest lucru va deranja în primul rând propriul staff, care a pus umărul la defăimarea Papei, și o parte însemnată a populației catolice din propria țară, care, foarte posibil, va considera că Sanctitatea Sa i-a oferit prea repede iertarea.

Totodată prezența lui Orban și întâlnirea eventuală cu Papa nu poate fi percepută decât ca un act de recunoaștere a gravelor erori comise în relația cu Sfântul Scaun și nu numai, amănunt ce poate contribui la sporirea prestigiului și autorității Papei Francisc.

Având în vedere toate aceste elemente și, mai ales, structura și noblețea sufletească a Sfântului Părinte, mai concret prestația, caracterizată prin dăruire față de semeni, a acestui veritabil artizan al păcii, toleranței și înțelegerii în lume, respectul și girul de încredere acordat acestei nații, nu ne putem aștepta decât la un discurs pe măsură, în care punctele cardinale le vor constitui, neîndoielnic, apelul la unitate, solidaritate, respect și îngăduință față de semeni, ca și la dreptate și adevăr. Apel extrem de necesar astăzi, într-o Europă zguduită de probleme economice, financiare, de excesele de naționalism/populism, de o corupție încă latentă, dar care lucrează în beneficiul Rusiei, interesată să dezbine, să antagonizeze, să creeze și să valorifice stări conflictuale în scopul defăimării și distrugerii unității și solidarității europene.

Este o misiune grea, ce va fi urmărită  de o mulțime de critici ale ,,binevoitorilor”, dar în legătură cu care Sanctitatea Sa, în pofida blândeței și a smereniei, a demonstrat că este pregătit și dispus să se implice total. Iar contextul actual în care liderii politici importanți produc adesea consternare, neîncredere și disoluție, impune în mod necesar acest lucru.

Iar șansele sale de schimbare în mai bine sunt reale. Prezența Sa în România poate constitui un exercițiu, iar atenția pe care ne-o acordă în condițiile în care cei mai mulți lideri politici mint, sfidează și spoliază resursele acestei țări, știrbindu-i nu doar patrimoniul, ci și credibilitatea și renumele cu rădăcini solide în istorie, face extrem de necesar un asemenea demers din partea Sanctității Sale.

În acest context, prezența Sa aici, în asemenea momente mai puțin fericite ale nației, poate însemna că Sanctitatea Sa este decisă, potrivit crezului său, să folosească influența sa uriașă, faptul că este omul cel mai respectat de pe planetă, pentru a încerca să repună România pe scara valorilor autentice, ajutând-o să-și reia și să dețină un loc însemnat într-o Europă de care avem atâta nevoie și care, la rândul său are nevoie de noi. Mesajul său va însemna o invitație la reflexie pentru toți cei interesați, dar și un avertisment: Există un Dumnezeu.

Să-i urăm, deci, bun venit în ,,Grădina Maicii Domnului”, să-i ascultăm cu atenție chemarea și să-l respectăm cu smerenie!

G-ral MARIAN URECHE

(Fragment din studiul lui Marian Ureche intitulat „Vizita Papei Francisc: o posibilă reparație pentru România și nu numai”. Titlul din pagină și intertitlurile aparțin redacției. Textul poate fi citit integral pe pagina web a revistei, certitudinea.ro)

(Continuarea pe site-ul revistei CERTITUDINEA)

http://www.certitudinea.ro/articole/presa/view/o-ipotezA-surprinzAtoare-vizita-papei-francisc-in-romania-o-preluare-de-stafeta-de-la-papa-ioan-paul-al-ii-lea

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.