◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Ana Magdin: „Prin cultură, dăm mâna iubirii dintre oameni”

Ioan Vasiu: Ce înseamnă RomâniaVipPress pentru dumneavoastră?

Ana Magdin: În primul rând, d-le Ioan Vasiu, vă mulțumesc pentru că prin intermediul acestui interviu îmi arătați că vă pasă, vă doriți să îmi cunoașteți munca și viața, vă mulțumesc, cu recunoștință!  RomâniaVipPress este a doua mea inimă, am muncit enorm ca să ajung să am acest ziar online – www.romaniavippress.com. M-au ajutat doi prieteni din Spania, cărora le voi rămâne recunoscătoare pe viață! Mi-am dorit enorm să am un loc al meu, în care să promovez românii valoroși de pretutindeni, așa cum simt eu că merită, oameni care fac lucruri bune în acest Univers, despre care nu se știe, mi-am dorit să arăt că în orice colț de lume avem români valoroși, cu care ne mândrim, și că ei nu au uitat de țara în care s-au născut, ba chiar cu lacrimi în ochi și cu durere în suflet îi duc dorul!

I.V.: Ce v-a determinat să editați această publicație care apare online?

A.M.: Se întâmpla foarte des ca la publicațiile online la care colaboram să îmi schimbe titlul la interviuri, și nu doar că mi-l schimbau, îl scriau greșit, schimbau numele persoanei intervievate etc. Vă dau un exemplu: am avut un interviu cu un mare scriitor bucovinean, un băiat serios, un rocker cu plete mari… abia fusese seara la un concert, iar a doua zi apăruse chel în interviul pe care l-am avut cu el și m-a sunat ușor jenat, puțin amuzat și mi-a spus „D-na Magdin, aseară am fost la un concert rock, știți că am părul foarte lung, azi m-au sunat prietenii să mă întrebe de ce m-am ras în cap”. Eu, nu știam ce se întâmplă, de ce îmi spune asta, eram cu Petre la un eveniment, i-am promis că îl voi suna eu spre seară ca să îmi spună ce s-a întâmplat, iar el, cu mult bun simț, mi-a spus „Doamnă, poza din interviul cu mine este a unui recidivist din Tulcea, care este ras în cap!”. Vă imaginați că am simțit că mi se face rău, pentru că eu îmi doresc să le aduc bucurie oamenilor prin ceea ce fac, nu să îi supăr, nu să îi fac să se simtă jigniți în vreun fel. Greșeala, desigur, era a persoanei care deținea ziarul la care eu colaboram! Am sunat, s-a remediat problema fotografiei… dar mă îmbolnăvisem sufletește de suferință, eu nu sunt indiferentă, o asemenea greșeală nu este permisă, nu ne batem joc de oameni, oamenii au nevoie de iubire, de prețuire, de respect! Așa că, din acel moment, mi-am propus să îmi urgentez dorința de a avea ziarul meu online. A fost suficient să îi las un mesaj unui prieten din Spania, pe care și eu, cândva, l-am ajutat, l-am promovat când avea nevoie, așa că, fără a sta pe gânduri, în acea noapte, au lucrat pentru mine, mi-au făcut ziarul, dimineața am găsit userul și parola ziarului în mesageria Facebook… Mi-au înțeles această dorință, ei știind că eu,foarte rar apelez la cineva și, când apelez, este ceva grav! Sunt fericită să vă spun, cam așa sunt oamenii din viața mea, buni, atenți, săritori, iubitori, dar și eu sunt doar de bine pentru toți prietenii, pentru oameni în general, nu țin în viața mea persoane care îmi aduc suferință, nu am de ce!

I.V.: Când ați publicat prima ediție a ziarului?

A.M.: Ca dată exactă, nu mai rețin, dar, din luna octombrie, anul 2015, am RomâniaVipPress, cu mare binecuvântare de la Dumnezeu și mă străduiesc să adun în cărți, interviuri cu toți românii mei valoroși – am scos deja prima carte cu români de succes la ei acasă și în lume, iar anul acesta va apărea și a doua carte…!

I.V.: În RomâniaVipPress promovați români valoroși de pretutindeni. Amintiți, vă rog, numele unor români valoroși pe care ați reușit deja să-i promovați.

A.M.: Toate interviurile din RomâniaVipPress sunt cu români valoroși, am regizori de succes, am un român care a câștigat Premiul American pentru cea mai bună invenție din lume, Medalia de Aur la Salonul de Inventică de la Geneva, am actori români din America, artiști, medici, terapeuți, sportivi, îl am pe sculptorul statuii lui Decebal de la Cazanele Dunării, am scriitori de la New York, români valoroși din Los Angeles; un român valoros sunteți și dvs., d-le Ioan Vasiu, faceți deja parte din familia RomâniaVipPress, este suficient ca oamenii să citească ziarul meu și, cu inima bună, vor înțelege ce fac eu pentru românii mei de pretutindeni! Dar, de anul trecut, spre exemplu, am fost rugată să fac interviuri cu scriitori din Vietnam, din Singapore, am avut de curând un interviu cu una dintre cele mai iubite scriitoare din Uzbekistan, aștept acum un interviu cu un  mare scriitor din Columbia. Sunt deschisă la promovarea culturii din întreaga lume; prin cultură, dăm mâna iubirii dintre oameni!

I.V.: În ce perioadă ați lucrat la Televiziunea Română?

A.M.: Eu nu am fost angajată a Televiziunii Române ca persoană fizică, am avut doar două contracte de colaborare la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, când era Director la Evenimente Speciale Irina Radu. Cu Televiziunea Română am avut contracte cu firma mea, produceam emisiunea lui Petre, emisiuni tv, evenimente, concerte etc.

I.V.: Faceți parte din Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ?

A.M.: Nici eu și nici Petre nu facem parte din vreo formațiune a vreunei uniuni de ziariști, dar asta nu înseamnă că nu îi respectăm și că nu îi iubim pe toți! Petre Magdin este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.

I.V.: Ce alte preocupări mai aveți?

A.M.: Principala mea preocupare din ultimii 23 de ani este viața, viața dragului meu Petre și, desigur, viața mea, atât cât pot să am timp și pentru mine; am și trei cățelușe adoptate, de care mă ocup ca de prințese, au canapeaua și fotoliile lor la noi în dormitor, cațelușele au locul lor la geamul cu vedere la grădină, iar noi la geamul către stradă, dar ele ne vizitează noaptea, uneori le găsim lângă patul nostru, alteori în pat, le place să ne fie mereu aproape, iar noi suntem fericiți să le știm lângă noi! În fiecare dimineață mă trezesc cu gânduri și cu planuri, mă rog să îmi fie prietenii sănătoși și fericiți, apoi cum să îi fac lui Petre ziua frumoasă, cum să îl bucur, ce să îi povestesc la pauza noastră de ceiuț, unde să îl mai plimb. Cred că reușesc să îi fac o viață liniștită, fericită, fără griji, pentru că mă ocup eu de tot! De dimineața și, uneori, până dimineața muncesc enorm, lucrez foarte mult la contractele mele și la toate treburile casei. Am scos cărți cu interviuri de colecție, marca RomâniaVipPress, am avut colaborări în America, la New York Magazin, la Mesagerul Românesc din Portland, la Curentul Internațional din Detroit, la care încă mai colaborez, pentru un interviu publicat în acest ziar, am primit Premiul NARPA – Asociația Românilor din America de Nord și Canada, colaborez la Gazeta de Spania, sunt textiera pieselor lui Petre, mă ocup de imaginea multor români valoroși din întreaga lume și lista muncii și a preocupărilor mele poate continua pe multe pagini. Uneori îmi place să stau doar eu cu gândurile mele, cu rugăciunile mele, îmi pregătesc o ciocolată caldă, rețeta mea și mă duc în grădină, pe unde curge un râu, sunt copaci cu păsări care au cele mai frumoase triluri. Acolo, mă așez pe o treaptă a scării din beton, trag aer în piept, mă uit la Cer, mă uit la acel loc frumos, stau de vorbă în gând cu Divinitatea, mai beau din ciocolata caldă și așa îmi reîncarc sufletul obosit cu energie pozitivă. Apoi o iau de la capăt! Când Petre nu mă găsește în casă, știe că sunt în grădină, vine încet, cu cățelușele după el, și mă strigă: „Unde e frumoasa mea?”, iar eu îl îmbrățișez fericită pe dragul meu Petre și pe cățelușe, apoi mergem de mână în casă, cu prințesele lângă noi, iar eu îmi continuutreburile, Petre compune… Am momente când simt să mergem la o mănăstire, să ne rugăm și să ducem alimente, asta îmi bucură sufletul!  După atacul cerebral al lui Petre nu mergem unde este gălăgie, nu mergem la concerte rock, spre exemplu, pentru că Petre nu are voie, dar sufletele au nevoie și de plimbare, așa că ne adaptăm, mergem în locuri liniștite.

În încheiere, vreau să le transmit românilor și colaboratorilor mei din întreaga lume multă sănătate, iubire, pace sufletească, iertare, gânduri bune și să aibă grijă de ei, oriunde-ar fi!

Dvs., d-le Ioan Vasiu, viață lungă și sănătoasă, ca să ne bucurați cu sensibilitatea catrenelor și a lucrurilor frumoase pe care le faceți pentru cultura acestui neam!

          Interviu consemnat de Ioan Vasiu / UZPR

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *