◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

O relație incomodă – „industria media” – „industria sportului”

Trăim într-o lume în care mass-media sunt omniprezente, prin multiplele și diversele căi de exprimare, o lume în care presa a devenit o „industrie”, cu o acoperire și influență greu de anticipat în urmă cu nu prea mult timp. În acest cadru se înscrie și jurnalismul sportiv, care, chiar dacă este privit ca o opțiune de specialitate, dispune de capacitatea de a capta imaginația și de a-și exercita influența asupra unor categorii sociale, în condițiile în care, la rându-i, sportul a devenit o „industrie”. 

„INDUSTRIA MEDIA”. Nu mai spunem o noutate dacă afirmăm că „media sunt o industrie, o categorie de afaceri”, alături de multe altele. „Industria mass-media este considerată a fi un instrument puternic dacă este utilizată corespunzător. Poate fi folosită pentru a influența masele de oameni. Din acest motiv, este una față de care oamenii au de obicei sentimente mixte. Pe de o parte, se înțelege în general că îndeplinește câteva funcții foarte utile și esențiale sau, dimpotrivă, este criticată pentru că distruge valorile sau oferă o platformă pentru extremism…”. (Felicia Dye – wiseGEEK). 

Aducând în discuție termenul de „industia media” ne referim, desigur, la multitudinea de companii care permit partajarea informațiilor, care includ operațiuni (emisiuni radio, site-uri web și ziare etc) și angajează un număr mare de oameni în roluri variate. Presa scrisă, de exemplu, este un segment al acestei industrii în care oamenii își pot folosi abilitățile pentru a fi jurnaliști, editori și editori. Cererea de material vizual oferă oportunități de angajare pentru fotografi și videografi. Radio le oferă oamenilor posibilitatea de a fi regizori creativi, disc-jockeys și personalități radio.

În toată această „platformă industrială”, presa sportivă se regăsește ca un foarte important segment, care produce miliarde de euro (dolari etc), cu o influență majoră în societate. Acum 20 de ani, suporterii sportului depindeau mai mult sau mai puțin de un exemplar al unui ziar pentru ultimele actualizări despre echipele lor preferate. Odată cu apariția internetului, ultimul deceniu a cunoscut o veritabilă explozie în știrile sportive, analize și discuții cu fani dedicați care continuă să devoreze „tot ce mișcă în această lume”, jurnalismul și jurnalistul sportiv fiind obligate să se adapteze noilor provocări pentru a-și păstra și întări pozițiile cucerite. Andrew C. Billings, profesor la catedra de Radio&TV „Ronald Reagan”, din cadrul Departamentului de Jurnalism și Media Creativă de la Universitatea din Alabama, director al programului de Comunicare Sportivă, ale cărui cercetări se concentrează în primul rând pe studiul comunicării sportive afirmă: „Jurnalismul se îndreaptă spre o eră diferită, în care tehnologia și informațiile devin tot mai importante. Acest lucru oferă mai multor oameni posibilitatea de a intra în «joc». Tendința descendentă a industriei de știri pare sumbră, dar jurnalismul sportiv este una dintre formele de mass-media cu cea mai rapidă creștere, iar prin încorporarea tehnologiei și a datelor, această creștere nu va încetini prea curând. În sport, statisticile înseamnă totul, ceea ce face ca jurnalismul bazat pe date să devină important. Acest lucru creează o mare nevoie de cunoștințe, de jurnaliști care să poată filtra datele, să le poată procesa și analiza și să poată prezenta produsul finit în mod clar și în modalități semnificative”.

Desigur, există jurnaliști din ziare tradiționale, site-uri web și televiziune. Cu toate acestea, bloggeri independenți, suporteri și chiar sportive și-au creat propriile site-uri web, realizând, prin intermediul rețelelor sociale, o concurență serioasă. În aceste condiții, jurnaliștii sportivi vor continua să se confrunte cu noi și puternici concurenți. Jurnaliștii trebuie acum să fie eficienți în a înțelege și a acționa cu eficiență între noile medii și mediile vechi. „Aceasta este cea mai importantă provocare cu care se confruntă jurnaliștii sportivi de astăzi. Ei trebuie să evolueze, să se reinventeze, să devină mai profesioniști în toate sensurile cuvântului. Ei trebuie să înțeleagă că sunt legătura între public și sport. Pentru ca sportul să crească, trebuie să existe o cultură a jurnalismului sportiv de calitate. Nu mai este suficient doar să povestim și să transmitem despre ceea ce se întâmplă la un eveniment sportiv. Comentariul trebuie să fie mai critic și mai interpretativ, cu accent pe adăugarea de culoare, de  înțelegere și profunzime a proceselor economice care înconjoară sportul. Apoi, trebuie să le clasificăm, să evităm informațiile de la mâna a treia și să nu subestimăm criteriile cititorilor sau ale spectatorilor în orice moment. Cu alte cuvinte, trebuie să oferim informații cuprinzătoare pentru crearea unei mai mari credibilități și să lăsăm spațiu opiniei publice să le interpreteze” (The Magazine – JohanInstitutul Cruyff)

 

„INDUSTRIA MEDIA” ȘI „INDUSTRIA SPORTULUI”. Reversul „medaliei” în ceea ce privește media îl reprezintă „industria sportului”, ambele în conexiune și, în același timp, divergență. Industria sportului are un impact crescând asupra economiei globale în ultimii 20 de ani, cu investiții în infrastructura publică, mobilizarea resurselor și crearea de noi profesii și locuri de muncă. Sportul este considerat una dintre cele mai mari industrii la nivel global în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și veniturile, este o industrie globală de miliarde de dolari, propulsată de cererea enormă a consumatorilor. Afacerea sportivă înseamnă multe lucruri diferite pentru oameni diferiți. În țările dezvoltate, sportul contribuie cu aproximativ două până la patru procente din totalul locurilor de muncă. Include o varietate de profiluri de carieră, cum ar fi sportivi, antrenori, manageri de evenimente, ofițeri de relații publice, coordonatori de organizații sportive, consultanți de marketing, manageri de programe și facilități, promotori sportivi, vânzări de echipamente și produse sportive, planificator și manager de evenimente sportive și specialist în sponsorizare sportivă. Industria sportului este un fenomen social care aduce laolaltă numeroase entități din întreaga lume. Potrivit unei cercetări făcute de A.T. Kearney, piața sportivă globală valorează undeva între 480 și 620 miliarde de dolari, cu un CAGR de 5,9%. De la evenimente sportive live la standuri alimentare, sponsorizări media și bunuri materiale, industria sportivă crește cu viteză mare, cu o concurență ridicată și un viitor promițător. Astăzi, mișcarea sportivă este unul dintre sectoarele profesionale cu cel mai mare impuls economic și generează crearea de oportunități pentru mulți oameni care aspiră la un viitor în lumea sportului. Managementul sportului este un domeniu de educație privind aspectele de afaceri ale sportului.

De aici până la dezvoltarea unei simbioze între sport și mass-media nu a fost decât un pas, în fond, cele două mergând, într-un fel, pe un drum comun încă de la primele manifestări de presă sau sportive. „Companiile de presă se folosesc de sport ca să promoveze vânzările de ziare, să vândă spațiu publicitar și să câștige contracte profitabile pentru televiziune și radio. La rândul lor, mass-media ajută la vânzarea de sporturi pentru spectatori și sporturi și produse de consum aferente publicului” (Jay J. Coakley, Sport în societate) 

Anii din urmă au reliefat, în ambele domenii, ascuțirea bătăliei pentru bani. „În ultimii 20 sau 30 de ani, tendința majoră în sport a fost extraordinara creștere a veniturilor, inițiată de difuzarea televizată a jocurilor. Această inovație a condus la creșterea vânzărilor de publicitate, apoi la sponsorizări și apoi la drepturile de denumire a stadioanelor. De-a lungul timpului, echipele și ligile au devenit mult mai orientate spre afaceri și veniturile au crescut de multe ori. Această transformare a alimentat nevoia de oameni de afaceri care să scoată cât mai mulți bani din fiecare eveniment sportiv”. (Prezentare generală a industriei: divertisment și sport)

În acest fel, Comitetul Internațional Olimpic, Federațiile Internaționale, Continentale, Naționale și multe dintre cluburile sportive și-au creat și au „entități media”, cu departamente media puternice care produc diverse materiale de presă (interviuri, fotografii, filme, videoclipuri, platforme de internet etc.), pe care le vând către presă. Rețineți că mulți jurnaliști, ca urmare a crizei, au ales să lucreze în aceste departamente. Nu în ultimul, dar foarte important, având de înfruntat „industria media”, majoritatea entităților sportive au început să își impună propriile reguli media, chiar dacă sunt exagerate, și să-și vândă „produsele” la prețuri din ce în ce mai mari. Desigur, toate acestea devin (sau au devenit) obstacole grele care blochează o mare parte din mass-media pentru a informa publicul și deschid calea către monopolul marilor companii. Din păcate, în urmărirea profiturilor, cel mai adesea în ultima vreme regulile nu sunt respectate, granița dintre afacerile sportive și afacerile media devenind foarte fragile. Proprietarul companiilor media este în același timp și proprietarul unor cluburi sau jucători, văzând în această ofertă o sursă de profit. Din același motiv, situația poate fi văzută și invers – proprietarii de cluburi sportive sunt patronii unor companii media. Întrebare: se poate vorbi despre jurnaliști independenți în asemenea cazuri? „Progresele în tehnologiile de comunicații au revoluționat sportul, a mărit aria acoperire și a permis miliardelor de oameni din întreaga lume să ia parte la spectacolul evenimentelor sportive majore … Organizațiile de televiziune și mass-media plătesc sume uriașepentru dreptul exclusiv de a transmite evenimente sportive de top în direct … Pentru majoritatea organizațiilor sportive, dar și a celor din media, vânzarea / cumpărarea drepturilor de difuzare este acum cea mai mare sursă devenituri, generând fondurile necesare finanțării evenimentelor sportive majore, recondiționarea stadioanelor, contribuind, fiecare, la dezvoltarea sportului. Redevențelepe care radiodifuzorii le câștigă din vânzarea filmărilor lor exclusive către alte mijloace media le permite să investească în infrastructura costisitoare organizațională și tehnică implicate difuzând evenimente sportive către milioane de fani din întreaga lume … Sportul competitiv adevenit o industrie globală de miliarde de dolari datorată în mare parte drepturilor de proprietate intelectualăși o cooperare din ce în ce mai strânsă între mass-media, sponsori și autoritățile sportive … ” (Drepturi de difuzare și mass-media în sport – OMPI, Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale)

În acest „joc de afaceri” se implică mari companii media, fiind producători de programe sportive care, la rândul lor, au dobândit mize de control în organizațiile sportive, fiind furnizori de conținut. De aceea, creșterea convergenței între organizațiile sportive și conglomeratele media a devenit motorul sportului / complex media către o nouă dimensiune, permițând companiilor media să aibă acces exclusiv și un mai strâns control asupra drepturilor de difuzare și comercializare. Mai mult, companii media au intervenit în industria sportivă prin cumpărarea de cluburi, jucători sau exclusivitate. De cealaltă parte, entitățile sportive au puternice departamente media sau au controlul asupra diferitelor companii media (tv, în special, sau online), pentru a-și asigura vizibilitate și sponsori. „Nu numai cluburile sportive au devenit entități media. Companiile media, fiind producători de programe sportive, au dobândit, la rândul lor, mize de control în organizațiile sportive, fiind furnizorii de conținut … Această tendință este adesea denumită «strategie de integrare verticală în sport» sau «Murdochizare» și poate fi definită prin modalitatea în care corporații implicate în principal în mass-media se integrează în organizații sportive. Făcând acest lucru, grupurile media câștigă accesul și controlul activităților competitive ale cluburilor, pe care le pot distribui prin rețeaua lor (…) Motivul-cheie al acestei tendințe de integrare verticală este securizarea accesului la drepturile de difuzare a sportului…” (Wetfeet – Prezentare generală a industriei: Divertisment și sport)

 

NOU JUCĂTOR PE PIAȚĂ. În ultimii câțiva ani – și fenomenul tinde să fie în continuă creștere – pe piața media și-a făcut apariția un nou jucător, care tinde să înlocuiască din ce în ce mai mult media clasice: social media și jurnaliștii-cetățeni. Rețelele sociale devin tot mai mult o parte integrantă a vieții, site-urile și aplicațiile sociale online proliferează, tehnologiile mobile și social-media transformă și influențează major sportul și afacerile sportive. În prezent, majoritatea mass-media tradiționale include componente sociale online, ca urmare a costurilor tot mai ridicate sau a necesității de a fi în „direct” comparativ cu o ediție tipărită. În analiza sa „Social Media vs. Traditional Journalism”, Frank Romanelli menționa: „Jurnaliștii tradiționali sunt responsabili de respectarea tuturor legilor locale și de stat. Evitați disprețul față de instanță, nu încălcați ordinele judecătorești și evitați dezvăluirea numele tinerelor victime sau minori acuzați de infracțiuni. Schimbările rapide ale tehnologiei schimbă și jurnalismul tradițional. Jurnaliștii operează cu un cadru etic înainte de a publica, deoarece au o reputație de susținut și trebuie să urmeze politica companiei. Cu toate acestea, jurnaliștii tradiționali sunt responsabili pentru opiniile lor, în timp ce utilizatorii de rețele sociale, în cunoștință de cauză sau nu, rup multe dintre bariere. Știrile sunt acum disponibile 24 de ore pe zi, pe toate platformele. Există o creștere copleșitoare de jurnaliști-cetățeni. Acest lucru ar putea aduce probleme în ceea ce privește responsabilitatea. Rețele sociale și utilizatorii au puterea de a-și stabili propriile limite. Fără nume și fără față, în aceste situații sociale, reporterii mass-media nu au aparent nicio responsabilitate personală pentru constatările lor. Trăim în era informației digitale. Social Media au schimbat drastic modul în care sunt colectate știrile. Nu mai trebuie să așteptăm 24 de ore pentru a primi informații îmbătrânite. Social media este acum una dintre primele trei surse de știri, urmând doar televiziunea. Anonimatul pe internet face prea ușor răspândirea deliberată sau neintenționată a falsului. Reporterii-cetățeni nu se confruntă cu aceleași consecințe. Greu de verificat o sursă de încredere, având în vedere motivul lor, personal sau politic”.

Cine sunt câștigătorii? Cine sunt pierzătorii? Ce s-a întâmplat în mass-media din România? În ce direcție mergem? „Aceasta este cea mai importantă provocare cu care se confruntă jurnaliștii sportivi de astăzi. Trebuie să evoluăm, să ne reînnoim noi înșine și să devenim mai profesioniști, în toate sensurile cuvântului. Trebuie să înțelegem că noi suntem legătura pentru progresul comun între mass-media și sport. Pentru ca sportul să crească, este nevoie să existe și o cultură a unui jurnalism sportiv de calitate care îl înconjoară…”. (Rick Lamoral – președinte al Comisiei New Media a AIPS).

 

INTERFERENȚĂ ÎN AMBELE ZONE. Pentru a înțelege mai bine „lumea” în care jurnalistul sportiv trebuie să acționeze pentru a-și atinge obiectivele, trebuie menționat un alt aspect important, care depășește media și sportul strict, dar care are o mare influență: politica, factor de interferență în ambele zone. Coexistența sportului și a politicii datează din secolul al IX-lea î.Hr., când nstituția armistițiului, sau „Ekecheiria”, a fost înființată în Grecia Antică prin semnarea unui tratat „internațional” de către trei regi: Iphitos, din Elis, Cleostene, din Pisa și Licurg, din Sparta. „Sportul și politica sunt obligate să doarmă în același pat. Poate că politicienilor le place să se asocieze cu sportivi și evenimente de succes, dar democrația este rareori influențată de aceștia. Cu toate acestea, locul sportului în societate, fie el democratic sau de altă natură, rămâne semnificativ. Sportul și politica pur și simplu nu pot scăpa unul de altul. Ele rămân la fel de interconectate ca și inelele olimpice…” (Democrația în sport. O relație incomodă cu politica”, Dan Roan, editor sportiv BBC). 

În era modernă, în acest „joc”, au intrat și media, într-un „joc” care este o „ruletă” cu câștiguri și pierderi. Deși jurnalismul sportiv a fost mult timp văzut ca „departamentul de jucării” al mass-media, raportând rar despre subiecte serioase, precum corupția politică, jurnaliștii sportivi joacă un rol important în societate, lucrând pentru a satisface cerințele de un apetit aparent insațiabil doar pentru știrile sportive. Doar că peisajul s-a schimbat în ultima vreme. „Personalități mass-media sportive au devenit mai politice, mai ales online. Într-un anumit sens, profesioniștii din mass-media sportive au început să aibă un rol mai semnificativ, făcând jurnalismul sportiv mai democratic, ceea ce a coincis cu creșterea solicitării jurnaliștilor sportivi de a construi și menține prezențe active pe web”, conform lui Guy Harrison (Politics and the Sports Media in the Digital Age). „Chiar și astăzi, unii mai susțin că nu ar trebui să amesteci sportul și politica. Ce naiv! Odată ce veți avea un guvern, va exista o politică, iar această politică acoperă sportul la fel de mult ca educația, sănătatea și tineretul. Mai mult, aproape toate guvernele au în cabinetele lor un ministru responsabil cu sportul (…) Dar elementul care creează confuzie este modul în care sportul este exploatat în scopuri politice, nu politica aplicată cu sfaturi…” (Fékrou Kidane). 

În majoritatea timpului și în cea mai mare parte a lumii, această interferență poate avea consecințe negative asupra libertății de exprimare și protecție a jurnaliștilor, poate afecta negativ mass-media. Jurnalismul sportiv este neprotejat de această interferență, este adesea afectat negativ. Interesele politicienilor și guvernelor din diferite țări sunt transfrontaliere, cauzând deseori daune mass-media și sportului. 

În lumea de astăzi a afacerilor (mass-media tradițională, social media, sport) cu mulți bani în buzunare, între acești „poli” – media clasice / social-media / sport / politică sau „industria media” și „industria sportului” – se află și asociațiile naționale sau internaționale ale presei sportive, organizații cu o poziție dificilă, dar care pot juca un rol important în lumea mass-media și a sportului, luând în considerare poziția, principiile, tradițiile, obiectivele și obiectivele general acceptate de media globale și comunitatea sportivă (AIPS poate fi un exemplu). Numai că marea lor majoritate, mai ales la nivel național,  au devenit simple „umbre”, incapabile să se adapteze la noile schimbări, rolul lor fiind, de cele mai multe ori, decorativ. Interesele financiare ale „industriei media” și ale „industriei sportului”, dezvoltarea în afara granițelor acceptate a rețelelor sociale, criza economică, amestecul din ce în ce mai agresiv al politicii în sport și media au schimbat în fiecare zi modalitățile și modul de lucru al jurnalismului sportiv și pozițiile sale și a prins ca într-un clește, fără prea multe posibilități de reacție, și asociațiile de presă.

Este mai mare nevoie de idei noi pentru flexibilitatea acțiunilor, o implicare mai activă, mai multă independență în acțiune, o reorganizare a forțelor și direcționarea către obiectivele de bază, pentru creșterea prestigiului și puterii presei sportive și, nu în ultimul rând, poate chiar dimpotrivă, o mai mare coeziune de breaslă și mai mult respect reciproc. 

 

Emanuel FÂNTÂNEANU

Membru Comitetul Executiv AIPS

(Revista UZP nr. 21/2021)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *