default-logo

45 de ani de la urcarea la cer a lui Filip Brunea-Fox. „Și ziaristica este o artă”, spunea „Prințul reportajului”

Cunoscutul ziarist Filip Brunea-Fox, pe numele său Filip Brauner, s-a născut la Roman, în 18 ianuarie 1898, perioadă când a apărut prima enciclopedie românească, într-o familie de intelectuali evrei. În cursul Primului Război Mondial s-a mutat cu familia la Iași.
A debutat ca scriitor la Iași în revistele „Versuri și Proză”, pe care o edita Jean Hefter și „Absolutio”, a lui I. Ludo, inclusiv „Zări senine”.
La sfârșitul războiului, în 1918, la vârsta de 20 de ani, Filip Brunea-Fox, împreună cu prietenii săi Benjamin Fundoianu, Iosif Ross și Alexandru Philippide, a părăsit Iașiul și a venit la București. Ca ziarist a debutat la ziarul „Arena”.
Fără studii universitare, dar posesor al unei largi culturi, Brunea Fox dorea în tinerețe să devină poet și s-a apropriat de curentul avangardist și a publicat poezii în publicații reprezentative acestui curent. În 1925 apăruse revista de avangardă „Integral”, autodefinită „organ al mișcării moderne din țară și străinătate”, în care Brunea-Fox a scris adesea, sub diverse pseudonime, precum Fox, Mac, Pan, Potomac, F. Br., F. Br. Fx., fx. El fost unul dintre principalii redactori ai revistei, alături de Ion Călugăru, M. H. Maxy și Ilarie Voronca. Colaborarea la „Integral” a luat sfârșit odată cu ultimul număr, apărut în 1928, moment care a reprezentat și încheierea perioadei sale avangardiste. În continuare, el s-a distins prin reportaje literare întinse, în stilul grand reportaj-ului francez din anii 1930, aproape întotdeauna acompaniate de fotografii create de Iosif Berman, fotograf care o vreme a lucrat în serviciul Casei Regale. Brunea-Fox fost redactor la ziarele „Dimineața” (1925-1937) și „Adevărul” (1932-1937) și a publicat în revista de stânga „Cuvântul liber” (1933-1936). După interzicerea, în 1937, a cotidianelor „Dimineața” și „Adevărul”, activitatea lui Brunea-Fox s-a diminuat, el colaborând doar la publicații periodice. La „Dimineața” și „Adevărul” și-a făcut primii pași, sub îndrumarea directorului Constantin Mille. Printre gazetele și revistele la care a mai colaborat se pot aminti „Lupta”, „Jurnalul”,„Reporter”, „Izbânda”, de asemenea publicațiile evreiești „Adam”, „Mântuirea”, „Puntea de Fildeș”, „Curierul israelit”.
După 23 august 1944 și în anii postbelici a lucrat o vreme la buletinul „Îndrumătorul cultural” și a colaborat la „Adevărul”, „Jurnalul de dimineață”, „România liberă”, „Scînteia”, la revistele „Viața românească”, „Flacăra”, „Răspântia” (a lui I. Ludo), „Viața militară”, „La Roumanie d’aujourd’hui” , „Veac nou” etc.
O amintire dragă mie este momentul când l-am întâlnit pe Filip Brunea-Fox pe strada fostă Sărindar, actualmente Constantin Mille. Eu mă duceam la „Informația” București, dânsul venea din sens invers.L-am salutat. Îl cunoscusem cu o altă ocazie, la Casa Scînteii.
– Ce faci, tinere?, m-a întrebat.
– Să trăiți, maestre! La practică…
– Tot la „Informația”?
– Tot!
-Ți-am citit poeziile din „Luceafărul”… nu sunt rele! Și eu am cochetat cu muzele…
– Mulțumesc! Am citit poezia „Cazino”. Îmi amintesc câteva versuri
– Spune-le!
„Femei beau marea cu paiul
Toţi delfinii sunt în haină de seară
În oglinzi chelnerii îşi oferă reciproc Malaga
Pe terasă, farul fricţionează tâmpla baronului”

– Bravo! Bravo! Dar să șii că și ziaristica pentru care te pregăteşti este o artă.
– Și eu consider asta!
Ne-am despărțit. De atunci nu m-am mai întâlnit cu dânsul.
Marele ziarist a scris numeroase reportaje literare publicate în presa interbelică. Este autorul cărții „Orașul măcelului” (Jurnal al rebeliunii legionare din 1941, de la București), publicată în 1944. A realizat un număr însemnat de fotografii având ca temă socială situația evreilor în România. Printre reportajele sale cele mai cunoscute se pot menționa Aspectele vieții de provincie, Iașul, cetatea umbrelor, Târgul Moșilor, Insula Ada Kaleh, Nopți bucureștene, Trenul fantomă, Leproșii (despre „Infernul de la Lărgeanca”), Unde am să nasc?. A mai scris între altele, despre tulburările antievreiești de la Borșa, Sighet și Oradea, precum și despre Evreii din Maramureș (în revista „Adam”). De asemenea, a scris evocări ale unor personalități politice românești ca Alexandru Averescu, Ion Gheorghe Duca, Dr. Nicolae Lupu, Constantin Argetoianu, Alexandru Vaida-Voevod.
„Cine a avut prilejul să-l citească pe F. Brunea-Fox n-a mai avut nevoie de recentul lui reportaj (n.m. – reportajul despre leproșii de la Lărgeanca) ca să știe că în acest anonim ziarist stă de veghe o inteligență sclipitoare și un gust artistic exersat. E aproape o nepoliteţe să-i aducem omagii lui Brunea în fața marelui public”, scria Tudor Arghezi despre Filip Brunea-Fox în 1928.
A decedat la 12 iunie 1977, București, la vârsta de 79 de ani. A fost unul din cei mai cunoscuți reporteri interbelici, care, alături de Geo Bogza, a pus bazele reportajului literar românesc, fiind parte, de asemenea, a mișcării de naștere a suprarealismului românesc, care s-a desfășurat, în literatura română, pe parcursul perioadei interbelice și a continuat până la finalul anilor 1940, atunci când s-a sfârșit, sub presiunea instalării regimului comunist.

Al. Florin Țene / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.