◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro24.04.2024

Istoria fotbalului, origine, proveniență și regulamente

Istoria fotbalului este una extrem de interesantă. Există o serie de convingeri conflictuale cu privire la întrebarea cine a inventat fotbalul. Cunoscut în cea mai mare parte a lumii, este de necontestat că acesta este unul dintre cele mai populare sporturi de astăzi. Să explorăm modul în care fotbalul s-a dezvoltat și s-a răspândit de-a lungul anilor.

 

Fotbal în vremurile antice

Unii sugerează că istoria fotbalului începe în anul 2500 î.Hr. În acele vremuri, grecii, egiptenii și chinezii par să fi participat la jocuri care implică o minge lovită de picioare.

Majoritatea acestor jocuri au inclus folosirea mâinilor, a picioarelor și chiar a bastoanelor pentru a controla o minge. Jocul roman al lui Harpastum a fost un joc cu mingea bazat pe posesie, în care fiecare echipă încerca să păstreze posesia unei mingi mici cât mai mult posibil. Grecii antici au concurat într-un joc similar intitulat Episkyros . Ambele jocuri reflectă reguli mai apropiate de rugby decât fotbalul modern.

Originea fotbalului în China antică

Cel mai relevant dintre aceste jocuri antice pentru fotbalul zilelor noastre este jocul chinezesc al lui Tsu’Chu ( Tsu-Chu sau Cuju , însemnând „lovirea mingii”). Practicarea jocului a început în timpul dinastiei Han (206 î.Hr.-220 dH) și s-ar putea să fi fost un exercițiu de antrenament pentru soldați.

Tsu’Chu a implicat introducerea unei mingii de piele mică într-o plasă strânsă între două bețe de bambus. Utilizarea mâinilor nu era permisă, dar un jucător putea folosi picioarele și alte părți ale corpului său. Principala diferență dintre Tsu’Chu și fotbal a fost înălțimea porții, care a atârna la aproximativ 30 de metri de pământ.

Istoria fotbalului

Multe culturi au avut activități care s-au axat pe utilizarea picioarelor într-un joc cu mingea, inclusiv Kemari din Japonia, care este încă jucat și astăzi. Americanii nativi aveau Pahsaherman , australienii indigeni au jucat Marn Grook, iar Moari a avut Ki-o-rahi.

Marea Britanie este casa fotbalului modern

Fotbalul a început să evolueze în Europa modernă încă din perioada medievală . Undeva în jurul secolului al IX-lea, întregi orașe din Anglia au lovi cu piciorul o vezică de porc pentru a o arunca dintr-un punct în altul. Jocul a fost adesea văzut ca o provocare și chiar a fost interzis în anumite perioade ale istoriei Marii Britanii.

Au fost jucate diverse forme de ceea ce este acum cunoscut sub numele de „fotbal folcloric”. Unele dintre jocurile britanice aveau ca scop lovirea unei mingii de la un capăt al unui oraș la altul. Punctul era obținut când echipa adversă ducea vezica de porc în capătul celălalt al orașului.

Se spune că meciurile aveau adesea scoruri reduse. Regulile standard nu au fost aplicate, deci aproape orice a fost permis și jocul a devenit adesea unul de violent.

Pe măsură ce țara se industrializa, limitările spațiale ale orașelor erau mai mici și oamenii aveau mai puțin timp liber, fotbalul folcloric a înregistrat un declin. Versiuni ale fotbalului popular au fost jucate în Germania, Italia, Franța și alte țări europene.

Apariția fotbalului modern

Practicarea fotbalului a început în școlile publice din Marea Britanie la începutul secolului al XIX-lea. „Fotbalul” a fost un joc în care mâinile și picioarele au fost folosite în timpul perioadelor de joc.

În fiecare capăt au fost plasate două porți, portarii și tacticile au fost introduse mai târziu, iar luptele au fost interzise. Cu toate acestea, regulile au variat foarte mult: unele seamănă cele de la rugby, în timp ce altele puneau accent pe pase și dribling.

Regulile și reglementările au continuat să evolueze în Marea Britanie, iar cluburile de fotbal au început să apară încă din 1800. Din nou, chiar și în forma sa semi-organizată, regulile au semănat mult cu cele de la rugby.

De-a lungul anilor, școlile au început să joace meciuri între ele. În acest timp, jucătorii puteau să-și folosească mâinile și li s-a permis să paseze mingea înapoi, ca în rugby.

În 1848, au fost înființate „Normele Cambridge” la Universitatea Cambridge. Atunci a început fotbalul să-și schimbe fața pentru totdeauna.

Crearea Asociației de Fotbal

Cuvântul  fotbal a  fost derivat dintr-o abreviere de la asociația de cuvinte  . -Er Sufixul a fost argoul popular la Scoala de Rugby si Universitatea Oxford. Asociația  fost numită Asociația de Fotbal și a fost înființată pe 26 octombrie 1863.

În cadrul acestei întâlniri, Asociația de Fotbal a încercat să reunească diferitele coduri și sisteme utilizate în Marea Britanie pentru a forma un set acceptat de reguli de fotbal. Conducerea mingii cu mâna a fost interzisă, la fel ca și practicile de lovire între jucători. Acest lucru a dus la plecarea clubului Blackheath din asociație, pentru că a preferat stilul de rugby dur.

Istoria fotbalului

Au rămas unsprezece cluburi și au fost convenite regulile. Cu toate acestea, chiar și în anii 1870, o serie de regiuni din Marea Britanie au continuat să joace după propriile reguli.

Fotbalul profesionist

De-a lungul anilor, mai multe cluburi s-au alăturat Asociației de Fotbal din Anglia până când numărul a ajuns la 128 în 1887.

În 1872 a fost jucată prima Cupa de Fotbal . Au fost formate alte divizii, inclusiv Liga de Fotbal în 1888, cu echipe din nordul și mijlocul țării, și s-au fost jucate primele meciuri de campionat.

Potrivit regulilor de atunci, jucătorii trebuie să rămână amatori și să nu primească bani. Aceasta a devenit o problemă în anii 1870, când câteva cluburi au cerut ca spectatorii să plătească pentru a vedea meciurile. Jucătorii nu au fost fericiți și au cerut să fie compensați pentru meciuri. Pe măsură ce popularitatea sportului a crescut, la fel și spectatorii și veniturile. În cele din urmă, cluburile au decis să înceapă să plătească și fotbalul s-a transformat într-un sport profesionist.

Fotbalul se răspândește în întreaga lume

Nu a durat mult timp ca alte țări europene să adopte dragostea britanică pentru fotbal. Ligile au început să apară în întreaga lume: Olanda și Danemarca în 1889, Argentina în 1893, Chile în 1895, Elveția și Belgia în 1895, Italia în 1898, Germania și Uruguay în 1900, Ungaria în 1901 și Finlanda în 1907.

Istoria fotbalului

Federația Internațională de Fotbal (FIFA) a  fost formată la Paris , în 1904, având în componență șapte membri. Aceștia erau din Belgia, Danemarca, Franța, Olanda, Spania, Suedia și Elveția. Germania și-a anunțat intenția de a se alătura în aceeași zi.

În 1930, în Uruguay a avut loc prima Cupă Mondială FIFA. În acel moment au fost 41 de echipe FIFA și evenimentul a rămas în istorie ca punctul culminant al fotbalului. Astăzi FIFA se mândrește cu peste 200 de echipe, iar Cupa Mondială este unul dintre cele mai mari evenimente ale lumii.

efemeride.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *