◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro24.04.2024

Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței

Piemontul Bălăciței este o sintagmă recent intrată în limbajul geografic și ea definește o suprafață de tren din județele Mehedinți și Dolj, parte integrantă a Podișului Getic. Se mai numește și Platoul Bălăciței și are unele particularități: nu cuprinde niciun oraș, la marginea acestui piemont aflându-se orașele Craiova, Filiași, Strehaia, Vânju Mare. Cei care au impus această sintagmă geografică au fost cercetătorii craioveni: Alexandru Roșu (1959), Răzvan Stroe (2003), Sandu Boengiu (2008), dar mai cu seamă istoricii Dinică Ciobotea și Gabriel Croitoriu, care au coordonat volumul Istorie, cultură și civilizație în Piemontul Bălăciței (Craiova, Editura Sitech, 2013), precum și smpozionul omonim.

În acest volum, Rodica Pospai Păvălan a contribuit cu un capitol, Oameni de alaltăieri, de ieri și de azi. Simțind o mină de aur neexploatată, ea a adâncit subiectul și, astfel, a tipărit un volum tip dicționar, Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței (Craiova, Scrisul Românesc. Fundația-Editura, 2019, 356 p.). Este surprinzător de plăcut să constați câte mari personalități a dat culturii și științei românești acest spațiu oltenesc, încât îți vine să exclami, în consens cu moldovenii, „nasc și în Piemontul Bălăciței oameni!”.

Viața socială și culturală s-a desfășurat și aici, ca în întreaga țară, chiar dacă au fost „doar de rezonanță locală”, cum zice Rodica Pospai Păvălan în „Argumentul” cărții. Relativa izolare a satelor a creat în timp, „un anume tip de mentalități și un set de valori morale, concretizate prin o anume acuratețe a sufletului, prin cinste, prin omenie, prin spirit de dreptate”.

Locuitorii satelor din această zonă s-au impus în istoria națională prin participarea, curajoasă și dramatică, la Răscoala din 1907. În satul Gvardenița aparținând comunei lui Nicolae Dan Fruntelată,Bălăcița, scriitoarea Elena Farago a fost arestată, pentru că a venit în aceste locuri spre a le dărui familiilor celor implicați în răscoală sau urmașilor acestora bani și îmbrăcăminte, pe care ilustrul istoric N. Iorga i-a strâns prin intermediul ziarului său, „Neamul românesc”. Altă sumă a fost colectată de la muncitorii Șantierului Naval din Tr. Severin (o adevărată solidaritate între clase). La intervenția energică a celebrului istoric, Elena Farago a fost eliberată, străbătând Piemontul prin Tâmna, până la Craiova. Tot în Piemontul Bălăciței (Podari și Breasta), s-a filmat al doilea film românesc, Cetatea Neamțului, în 1913, prin contribuția esențială a scriitorului Emil Gârleanu, director al Naționalului craiovean, după un scenariu al lui Liviu Rebreanu (secretarul literar al aceluiași teatru) și C. Moldoveanu. Prima variantă a celebrului său roman, Răscoala, Rebreanu o plasează în localitatea Leamna de lângă Craiova.

Rodica Pospai Pălăvan a scris despre Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței pentru că ea însăși face parte din acest spațiu, prin bunici și tatăl său, scriitorul Mircea Pospai, apoi întreaga sa activitate a desfășurat-o  printre cărți (ca și mama sa, o distinsă bibliotecară), la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman”, trecând prin toate muncile, de la mânuitor de carte la șef serviciu relații cu publicul. Și-a luat licența în drept, a urmat un masterat în sociologia comunicării și jurnalism, domeniu în care și-a susținut și doctoratul. A colaborat cu studii și articole documentate în presa regională, dar și la „Observatorul” lui Puiu Popescu din Canada. Și-a publicat teza de doctorat (conducător științific: Corneliu Mihail Lungu), augmentată, cu titlul Evoluția mijloacelor moderne de comunicație în secolele XIX-XX. Implicații socale, politice, economice și culturale, la TipoMoldova din Iași, în 2011, cu un cuvânt înainte al reputatului istoric Gh. Buzatu. Ca șefă de serviciu la Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a elaborat Ghidul bibliotecilor publice din județul Dolj (Craiova, Sitech, 2007) și este coautor la alte importante lucrări: Istorie, cultură și civilizație în Platoul Bălăciței (2013), Posada 685. Țara Loviștei (2015), Unitate prin diversitate (2018) etc.

În „Argument”, autoarea precizează sursele sale de documentare, metoda de lucru, dar și provocările majore inerente în elaborarea unor astfel de lucrări. Prima provocare a fost cea a intentificării „autorilor de cărți născuți sau cu originile de generație imediată în zonă”, unde constată nume binecunoscute, „dar adesea neasociate cu zona”, unii intrați în conul de umbră, necunoscuți nici măcar oficialităților locale ca „fii ai satului”. A doua provocare a fost găsirea datelor de identificare a cărților acestor personalități (localitatea de tipărire, editura sau anul apariției). Rodica Pospai Pălăvan a surmontat aceste provocări, repet, inerente în procesul de cercetare și editare, și astfel, cum însăși declară, această carte este „încă un pas, în evidențierea potențialului intelectual (literar, cultural, artistic, științific etc.) al acestei zone”.

Ce personalități, unele marcante, se circumscriu acestei zone?

În primul rând, marii savanți: Henri Coandă (1886-1972), al cărui tată, generalul și omul politic Constantin Coandă deținea o moșie în satul doljean Perișor, unde savantul își petrecea vacanțele, sat pe care l-a vizitat după revenirea sa în țară, în 1969. Era socotit, alături de Einstein și Nicola Tesla (istroromân) marii savanți ai secolului XX; Victor Gomoiu (1882-1960), medic celebru și fondator de instituții sanitare, socotit părintele istoriei medicinii românești; Ilie Murgulescu (1902-1991), chimist, președinte al Academiei Române. Ca ministru al Învățământului (1953-1956, 1960-1963) în perioada stalinistă a sfidat politica oficială,  reîncadrând în învățământul superior și cel liceal marii profesori excluși prin reforma învățământului din 1948; C.S. Nicolăescu-Plopșor (1900-1968), arheolog, etnofolclorist și scriitor, fondator de instituții; Ștefan Odobleja (1902- 1978), adevăratul creator al ciberneticii, medic militar și scriitor;Eufrosin Poteca (1786-1858), filosof și egumenul Mănăstirii Gura Motrului, în biblioteca căruia a studiat și C. Rădulescu-Motru (1868-1957), filosof și psiholog, creatorul unui sistem filosofic original; Petre Vancea (1902-1986), medic și scriitor; Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964), fizician de renume mondial.

Dintre oamenii politici, amintim pe Ștefan Andrei (1931-2014), diplomat și scriitor; Constantin Argetoianu (1871-1955), Petrache Cernătescu (1825-1892), familia Potârcă, apoi artiștii-pictori Pandele Borină (1923-2011) și Jana Cernătescu (1926-2006), criticul de film Manuela Cernat (n. 1945) și criticul de artă V.G. Paleolog (1890-1979), primul din lume care i-a apreciat genialitatea lui C. Brâncuși; inegalabilul și greu de prins într-o formulă Tudor Gheorghe (n. 1945), fagotistul de talie mondială Mihai Nenoiu (1937-2019), D. Otovescu (n. 1950), istoricii Dinică Ciobotea (n. 1947) și Mite Măneanu (n. 1947).

În sfera literaturii, Piemontul Bălăciței a dat literaturii române mari nume: istoricii literari: I.C. Chițimia (1908-1996), Șerban Cioculescu (1902-1988), Fl. Firan (n. 1933), Emil Manu (1922-2005), D. Tomescu (1886-1945) și mai ales scriitorii: D. Ciurezu (1897-1978), Nicolae Dan Fruntelată (n. 1946), Mihnea Gheorghiu (1919-2011), H. Grămescu (1926-2003), Ilarie Hinoveanu (1934-2013), Dan Lupescu (n. 1949), Tudor Nedelcea (n. 1945) N. Pârvulescu (n. 1942), Mircea Pospai (n. 1948), Cristina Tocoi (1933-2010), Mihalache Tudorache ( n. 1950), Marius Tupan (1945-2007) etc.

Și ca un corolar al personalităților piemonteze îl menționăm pe actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Daniel Ciobotea (n. 1951). Deși s-a născut într-o localitate timișană, patriarhul nostru Daniel (Dan Ilie fiindu-i numele de mirean) își are sorgintea în satul Smadovicioara aparținătoarea comunei doljene Secu. Tuns în monahism la Mănăstirea Sihăstria din jud. Neamț (naș de călugărie: Ilie Cleopa), cu studii temeinice în străinătate, urcă toate treptele ierarhice: ierodiacon, protosinghel, episcop-vicar la Arhiepiscopia Timișoarei, mitropolit al Moldovei și Bucovinei (1990-2008) și patriarh (din 30 septembrie 2007). A fost răsplătit cu numeroase diplome și medalii, cu titlul de membru al Academiei Române. Din familia Ciobotea face parte și istoricii Dinică Ciobotea și Gabriel Croitoru.

Oameni și cărți din Piemontul Bălăciței este o carte scrisă cu acribie științifică, după o documentare temeinică și ea consacră pe deplin pe autoarea ei, Rodica Pospai Pălăvan. Cartea se constituie, cum mărturisește autoarea, „un respectuos omagiu celor ce au lăsat în urma lor – dincolo de moștenitori sau de moșteniri materiale – tezaurul de spiritualitate transmis prin puterea cuvântului tipărit”.

Tudor Nedelcea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *