Recenzie carte „Întâmplări șocante dintr-o biografie răsucită”, de Carol Roman

De fiecare dată când scriitorul și jurnalistul Carol Roman, cunoscut de opinia publică drept decanul de vârstă al presei românești, aduce în fața iubitorilor de carte un nou volum, se poate spune că reprezintă un adevărat eveniment editorial. Nu doar prin prisma talentului autorului, ci și prin bogăția unică a experiențelor profesionale, care străbat decenii întinse și care au prilejuit, prin toate genurile publicistice abordate, întâlniri memorabile și irepetabile cu corifei ai scrisului din România.
Pentru cei care nu vor să uite că anii 1950 au fost duși în spate de o generație de oameni foarte capabili, Carol Roman pune în lumină breasla jurnaliștilor. Prin intermediul propriei experiențe de „calfă de ziarist”, așa cum se autodenumește, autorul dă prilej cititorului să parcurgă mult mai mult decât întâmplări pline de haz, descrise în nuanțele irepetabile ale timpului respectiv, ci și înțelesurile profunde ale transformărilor unei societăți. În momentul în care, la ordinul superiorului ierarhic, tânărul Carol Roman schimba denumirea orașului „Stalin” în „Brașov”, „un infern s-a abătut asupra ziarului. Ambasada sovietică alarmase Comitetul Central”. La capătul episodului de o încărcătură inimaginabilă astăzi, șeful care dictase schimbarea a recunoscut public, cu riscuri enorme pentru cariera și viitorul lui, că greșeala îi aparținea. Intrând de la început cu această povestire, Carol Roman dă măsura oamenilor, a vremurilor, a priceperii fiecăruia de a se orienta într-o societate care se croia pe principii atât de străine de fibra naturală a națiunii române și în care, totuși, existau caractere adevărate.
Autorul rememorează interviuri de răsunet pe care le-a luat, de-a lungul timpului, unor personalități de primă mărime, punctează episoade de un haz antologic, evocă personalitatea lui Marin Preda, care scria pentru ziarul „Scînteia tineretului”, acolo unde Carol Roman și-a pus amprenta jurnalistică o bună bucată de vreme. Ion Popescu Gopo, Victor Eftimiu, chiar și Lia Roberts, care a candidat cândva la Președinția României, sunt tot atâtea portrete memorabile de-a lungul unei biografii care a adunat un adevărat tezaur profesional.
În 1990, ziarul „Tineretul liber”, la care lucra autorul, a primit în vizită, pentru un schimb de experiență, jurnaliști de la BBC. „În cele câteva zile cât am activat ca ghizi calificați, am fost de două ori împreună la restaurant și am plătit cu toții, nemțește. Noi abordam chestiunea strict colegial, ca pe vremuri. La plecare, după mulțumirile de rigoare, a apărut și o componentă pragmatică, neașteptată de noi. Pe o foiță ei aveau notate umătoarele: câte ore am lucrat împreună în fiecare zi, la câte personalități am fost și ce rang aveau etc. (…) În final am fost puși să iscălim chitanța de câte 100 de dolari fiecare, bani ce ne-au fost înmânați sobru, fără multe vorbe. (…) Intrasem în altă epocă… cea capitalistă”.
Un asemenea episod, definitoriu pentru felul în care „istoricii clipei” care sunt ziariștii au fost nevoiți să se readapteze la vremuri în care puteau îndrăzni să fie liberi după o jumătate de veac de cenzură aprigă numai Carol Roman poate devoala. A dus profesia adevărului pe umeri largi și astăzi dăruiește lumii întregi faptele, așa cum au fost, relatate într-o manieră în care numai un jurnalist cu valențe de scriitor o poate face.

Roxana Istudor / membru UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*