SERGIU CIOIU – radiografie din interior

Îl cunosc foarte bine pe Sergiu Cioiu. Am lucrat cu el vreo doi-trei ani, prin ‘70, înainte de plecarea lui din țară, pe vremea cînd eram tineri și publicul admira cuplul Maria Mitrache  (balerină, solistă a Teatrului de Operetă „Ion Dacian”) și soțul ei, actorul și cantautorul Sergiu Cioiu. Erau frumoși, entuziaști, foarte talentați, invitați în toate spectacolele de varietaăți ale TVR. El era un foarte, foarte bun interpret de revistă. Interpreta  extraordinar cuplete, cu sau fără muzică!  Lucru rar, căci nu  orice actor poate interpreta de notă 10 acest gen special  al revistei, cupletul

Căsătorit a doua oară, a plecat din țară emigrând în Canada francofonă. Păcat că, odată cu plecarea lui, a dispărut de pe scenele noastre,  „one-man show-ul de cabaret”. Aici, Sergiu Cioiu era inegalabil, pentru că este un actor foarte nuanțat, dar și un hăruit interpret de muzică. De  poezie nu mai vorbim! Las’că interpretează, recită  impresionant, dar să vedeți cum scrie! Are o abilitate uluitoare de a versifica!  Mi-a scris odată, din Canada, o scrisoare în… hexametru dactil!

Cred că, în viața lui, Sergiu a făcut  cumva, cândva, cuiva, un bine extraordinar, astfel că Doamne-Doamne presară acum,  peste pletele lui colilii, peste sufletele noastre, ca o ploaie de aur, această  bucurie a reîntâlnirii cu muzica bună, cu poezia adevărată, cu un artist atât de poli-performant!  La ora asta, noi nu avem în țară genul  șansonetisto-jazzist… A fost o bucurie să vezi, în sală, la Teatrelli (27 oct. 2018), un public eterogen, de toate vârstele, vibrând la unison. Oameni care l-au cunoscut pe Sergiu cu decenii în urmă, oameni care-i sunt de atunci apropiați sau chiar devotați prieteni, dar și tineri la primul contact cu acest gen de spectacol. Deși au trecut atâția ani (vreo 35) în care nu a cântat, vitalitatea, dinamismul, știința mișcării scenice a lui Sergiu Cioiu, nu i s-au anemiat, vocea n-a sărăcit în nuanțe, ba dimpotrivă! Cunosc bine meseria asta varietistică și sunt uimită de fenomenul „pasăre Phoenix” pe care-l întruchipează uimitor și care nu este o figură de stil în cazul Cioiu! Această constatare îl așează într-o lista de mari vedete cu care Cerul a fost generos pentru publicul român: Aura Urziceanu, Gică Petrescu, Stela Popescu, Arșinel… Nu mă refer la actorii teatrului românesc, care au atins vârste venerabile pe scenă  (vezi Lucia Sturdza Bulandra, Radu Beligan, Carmen Stănescu, Draga Olteanu, Ion Lucian, Tamara Buciuceanu), ci la scena muzical-revuistica, unde corzile vocale – aparat  ultrasensibil – cedează cu trecerea anilor. La concertele sale, care nu-s mai prejos decât cele susținute de  Tudor Gheorghe (zic eu, cu toată stima), ar trebui să rupă ușile tinerii, elevii, studenții!

Sergiu este și un redutabil vector de opinie culturală de înaltă clasă. Păcat că nu are publicitatea meritată! Cred că nu a avut noroc, la întoarcerile sale repetate  în România, să încapă pe mâna unor impresari profesioniști, militanți pentru un anumit gen de cultură autentică (un impresar de talia lui Aurel Mitran, de pildă), care să-i repună cariera în lumină, să-i aranjeze recitaluri prin țară, atât cât se mai poate spera… Dintre instituțiile mari, doar Teatrul Național „Marin Sorescu” din  Craiova i-a găzduit două recitaluri având preponderant  cântece pe versuri de Marin Sorescu.

Marele public nu-l știe pe Sergiu, lumea nu-l mai ține minte. A lipsit mult din țară. Pe de altă parte, gusturile muzicale… sunt cele pe care le știm. Unui impresar bun i-ar fi totuși foarte ușor să-l promoveze, ținând cont de faptul că artistul  este  creat deja, are anvergură, e foarte cult, poliglot, foarte bun stihuitor, are toate atuurile unei veritabile vedete de talie internațională, fiind uns cu toate alifiile meseriei de performanță. Nu știu ce ar trebui făcut, poate introdus mai mult în cercurile intelectuale. Singura care o face, totuși, este Mărioara Bokor care, retrasă în penumbra modestiei cu jungherul emoției înfipt până la prăsele, până la comoție, în toată fiziologia ei de femeie-artist, își reprimă propria sclipire, propria respirație histrionică, pentru a se dărui strălucirii unui confrate-prieten.

Spectacolele  de la Teatrelli, Teatrul „C. Tănase”, Teatrul de Comedie, Sala Dalles și Teatrul Nottara au fost o mare reușită. De asemenea, recitalul de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, în care câteva sute de oameni au fredonat cu el, au recitat versuri de Marin Sorescu, M.R. Paraschivescu,  Nichita, Adrian Păunescu, Romulus Vulpescu…

La vârstă de 78 de ani, Cioiu este un miracol de longevitate scenică: poate cânta trei ore live, dansează ca la 25 de ani, trece nonșalant de la un gen la altul, exuberant, inspirat, cu pasiune, cu strălucită performanță. Numai  în legende mai intâlnești asemenea miracole! De aceea cred că Dumnezeul nostru este iertător și câteodată, rar (norocul lui Sergiu și al nostru), dezleagă baierele mărinimiei sale pe  umerii pământeanului rătăcitor,  reamintindu-i strălucirea mitului păsarii Phoenix

IOANA BOGDAN

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.