În zilele de 31 mai – 2 iunie 2019 s-a desfășurat unul dintre cele mai „europene” evenimente care au avut loc în România în ultimii 20 de ani. Dincolo de starea de entuziasm care a cuprins, practic, aproape întreaga populație, nu trebuie să ignorăm dimensiunea politică și geopolitică a faptului. Aspectul religios este numai un aspect, chiar dacă cel mai important, al acestei vizite memorabile, dar consecințele se vor manifesta în toate celelalte planuri. România a fost pusă în fața unui examen de maturitate pe care l-a trecut magistral, cu beneficii care pot contribui la reconfigurarea poziției sale în Europa, iar rolul decisiv în toată această ecuație l-a avut Biserica Ortodoxă Română, prin Patriarhul Daniel. Gestul extrem de îndrăzneț al acestuia de a permite, în chiar Catedrala Națională, intonarea unor cântece religioase catolice și rostirea rugăciunii „Tatăl Nostru” în limba latină, cu toate controversele pe care le va genera, a fost un gest geopolitic inteligent, care va plasa România pe o altă orbită europeană decât cea în care a fost captivă până acum. Discursul său naționalist, ferm, fără temenele inutile, nu a intrat în coliziune cu discursul universalist al Papei Francisc. A fost o condiționare explicită prin care BOR subscrie la demersul misionar al Suveranului Pontif, concentrat în deviza „Să mergem împreună!”. Ca o justificare discretă pentru îndrăzneala slujbei comune (ortodoxă și catolică) din Catedrală, Patriarhul a informat (mulțumind pentru aceasta) că primul „sponsor” al Catedralei Mântuirii Neamului a fost Papa Ioan Paul al II-lea, gest făcut cu ocazia vizitei ecumenice în România, din 1999. Am aflat, de asemenea, că Vaticanul a pus la dispoziția românilor ortodocși din emigrație 426 de lăcașuri de cult catolice, dintre care 306 în Italia.
Momentul cel mai sensibil al vizitei (politice, ecumenice și
pastorale) a Papei Francisc a fost întâlnirea cu credincioșii de la Șumuleu Ciuc unde, din fericire, nu s-a întâmplat nimic din ceea ce ne era teamă că s-ar putea întâmpla. De altfel, totul a fost organizat cu o strictețe matematică, cu aproape două luni înainte. N-au fluturat, cu câteva rare excepții, steaguri naționale (nici maghiare, nici românești, nici secuiești), iar Viktor Orban n-a fost prezent. Au venit doar președintele Ungariei și vicepremierul. Au fost în total vreo 80.000 de credincioși romano-catolici, greco-catolici și ortodocși. Discursul „de mulțumire” (care a fost mai degrabă de „nemulțumire”) adresat, la sfârșit, Papei, de arhiepiscopul romano-catolic de Alba Iulia György Miklós Jakubinyi, a relevat faptul că, totuși, zvonurile secesioniste nu fuseseră chiar lipsite de temei. Arhiepiscopul și-a exprimat regretul că fostul suveran pontif, cu ocazia vizitei din 1999, „n-a venit și în Transilvania, unde trăiește majoritatea credincioșilor săi, ci s-a limitat numai la București”. A fost, de fapt, un reproș reprimat, o frustrare nu prea discret exprimată, care nu credem că i-a picat foarte bine Papei Francisc. „Sfinte Părinte – a continuat arhiepiscopul – , aici vă salută credincioșii și Episcopii celor patru dieceze romano-catolice transilvane, compuse în majoritate din maghiari sau secui (aplauze prelungite): Alba Iulia, Oradea Mare, Satu Mare și Timișoara (n.r. greco-catolicii au fost „uitați”). Vă cerem, Sfinte Părinte, ca prin această vizită, să ne ajutați să fim și mai mult introduși în fluxul sanguin al Bisericii Universale. Mulțumim, Sfinte Părinte, că ați venit să vă rugați împreună cu noi, să oferiți Sfânta Jertfă a Sfintei Liturghii, să cereți Sfintei Maria Ajutătoare de la Șumuleu Ciuc, să ne binecuvânteze cu cuvintele înscrise pe crucea votivă: «Dumnezeule, ține-ne în sfânta credință și în virtuțile strămoșilor!» Vă mulțumim, Sfinte Părinte!”. Interesant: arhiepiscopul a atribuit predicii Suveranului Pontif un sens la care acesta nu credem că s-a gândit. Dar mai mult ca sigur că a sesizat deturnarea de sens. Mai ales că virtuțile strămoșilor unguri nu prea aveau legătură cu virtuțile creștine…
După care corul a intonat, în limba maghiară, cântecul religios „Doamne, binecuvântează-i pe unguri!” în care Dumnezeu era implorat să-și întindă asupra ungurilor brațul său ocrotitor, atunci când aceștia se află în luptă cu vrăjmașii. Este, de fapt, un cântec de luptă, un fel de replică maghiară la „Doamne, ocrotește-i pe români!”.
Dacă la Șumuleu Ciuc Papa a avut chipul încordat, grav, îngrijorat chiar, fără zâmbetul poznaș de la sosirea în România, la Iași și l-a recăpătat în totalitate. Suveranul Pontif n-a uitat să-l pomenească pe Eminescu, citând din „Ce-ți doresc eu, ție, dulce Românie”, reeditând gestul marelui său predecesor, Papa Ioan Paul al II-lea care, în urmă cu mai bine de 20 de ani, a recitat, ÎN LIMBA ROMÂNĂ, în Piața San Pietro, poezia „Rugă către Fecioara Maria”.
Vizita de la Blaj a fost momentul cel mai mediatizat în întreaga lume. Beatificarea celor 7 episcopi greco-catolici martiri s-a desfășurat conform protocolului, dar cu un nivel înalt de comuniune și liniște sufletească, netulburate de niciun bruiaj. Mesajul de la 1848 de pe Câmpia Libertății de la Blaj al celor doi episcopi români, Ioan Lemeni și Andrei Șaguna (unul greco-catolic, altul ortodox), care „au mers împreună” sub conducerea lui Avram Iancu, a fost reînnodat, practic, sub „arbitrajul” unuia dintre cei mai importanți oameni ai planetei, sub aceeași deviză: „Să mergem împreună!”. Pe Câmpia Libertății, deasupra unei mulțimi de 100.000 de pelerini, trona, dominant, un tricolor românesc uriaș.
Există multe știri sau zvonuri colaterale, inclusiv acela că misiunea politică a Papei ar fi fost aceea de a convinge România să primească un mare număr de imigranți islamici. Fără a exclude o asemenea posibilitate, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România consideră că, dincolo de aspectul politic sau geopolitic al chestiunii, beneficiul de imagine al României este enorm: lumea întreagă a văzut, prin această vizită, cum sunt de fapt, românii: primitori, calzi, toleranți, lipsiți de prejudecata închistării într-un ortodoxism taciturn. Românii l-au primit pe Suveranul Pontif așa cum l-au simțit, nu printr-un aranjament organizatoric de tip nord-coreean. Evident că vizita Papei nu va determina transferul credincioșilor de la cultul ortodox la cel catolic, dar potențialul de comuniune al românilor cu orice fel de credincioși devine, iată, o certitudine internațională. Omenia românească nu va mai putea fi substituită, cel puțin pentru o perioadă semnificativă, de niciun interes mediatic sau politic european, cu imaginea infractorilor români care fac ravagii în Occident. Rămâne de văzut dacă oamenii politici vor fi în stare să valorifice, pentru România, acest capital de imagine pe care românii l-au pus la dispoziția lor.
Ceea ce a văzut acum Papa Francisc, Occidentul și 
întreaga omenire în România este confirmarea a ceea ce a exprimat Papa Ioan Paul al II-lea în 1999, printr-o metaforă superbă: „Grădina Maicii Domnului”.
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Departamentul de Comunicare
Un comentariu pentru “Vizita Papei Francisc în România. Observații și concluzii preliminare”
Ceea ce ati gresit in articol este faptul ca la sfarsitul liturghiei papale s-a intonat imnul Ungariei „Isten, áldd meg a magyart” nu cantecul religios „Doamne, binecuvântează-i pe unguri!”. Faptul este pedepsit de legea română 75/1994 art.14, in sensul ca imnul altei tari se intoneaza urmat de imnul Romaniei, si numai in ocazii oficiale. Poate doar daca Papa era oficial ungur…