Trebuie să recunosc că recentul premiu obținut de poeta Marta Petreu m-a impresionat și bucurat. În sfârșit, în țara românească, valorile și, nu în ultimul rând, poeții sunt apreciați și recompensați la certă valoare. În ultimii ani, poeții, mai ales cei clujeni, au fost puși într-un nemeritat con de umbră, de către o ignorantă conspirație a dezinteresului și ignobilului. Se promovează, din păcate, anumiți pseudo-poeți tineri, chiar la Ipotești, care confundă poezia cu pornografia, cuvântul cu lubricul, chestiuni de altfel de mult „fumate” de Geo Bogza, încă din anii `30. Din fericire, la „Opera Omnia” a fost promovată valoarea și paradigmele lirismului. Așa că, de la casa memorială din Ipotești, a celui mai modern poet român Mihai Eminescu a venit neașteptata veste care repune poezia autentică în centrul atenției societății. Poeta Marta Petreu a câştigat cea de-a XXXI-a ediţie a Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” pentru Opera Omnia, acordat de Primăria Municipiului Botoşani, în parteneriat cu Consiliul Local Botoşani şi Fundaţia Culturală Hyperion – Caiete Botoşănene, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România. Câştigătorul celui mai mare premiu de poezie acordat în România a fost anunţat, sâmbătă 15 ianuarie 2022, în cadrul unei şedinţe extraordinare a Consiliului Local, în cadrul căreia a fost adoptată hotărârea de acordare a titlului de cetăţean de onoare al municipiului Botoşani atât laureatului ediţiei curente, cât şi ediţiei anterioare. Cu tandrețea intelectuală care o caracterizează, poeta Marta Petreu s-a arătat surprinsă de premiu. Ea a afirmat, în cadrul unei înregistrări video prezentate în cadrul şedinţei extraordinare a Consiliului Local al municipiului Botoşani că „un premiu care poartă numele lui Eminescu este de natură să înfioare pe oricine. Pe mine, cu siguranţă. Se cuvine să mulţumesc preşedintelui juriului, domnului Nicolae Manolescu, şi membrilor juriului care au votat pentru mine. La fel se cuvine să le mulţumesc membrilor juriului care au votat pentru altcineva. În principiu, într-o contabilitate omenească, şi unii, şi alţii au dreptate. Eu nu pot decât să mă mir, cam stingherită, că talerul balanţei s-a înclinat de data asta în favoarea mea”.
Marta Petreu este o poetă autentică, cu un simț al frumosului și valorii de înaltă ținută. Ea scrie poezia ca o aventură în necunoscut, în care metafora este o provocare a reîntoarcerii la originile adevărului și sensibilului. Am intrat prima dată în contact cu poezia Martei Petreu, ca liceean de filologie-istorie la ”Ady Șincai”. Prin 1988 am cumpărat de la anticariatul din Piața Unirii, azi de mult desființat, volumul de versuri „Dimineața tinerelor doamne”, o adevărată incursiune în chintesența poeziei optzeciste. Versurile calde, lirice și translucide m-au fascinat și inspirat. Am citit cu nesaț și febrilitatea elevului de liceu întregul volum cu creionul în mână. Și acum cred că este cel mai bun și incluziv volum de versuri al poetei, deși „Poeme nerușinate” din 1993, îi oferă maturitatea lirică specifică trecerii timpului. Prospețimea din „Dimineața tinerelor doamne” e greu să o mai repeți. Cred că fiecare poet trece prin această experiență a maturizării, care stinge elanul și candoarea începutului. Cu „Poeme nerușinate” poeta Marta Petreu transcede lirica optzecistă într-un post-modernism liricizat cu refelxii de angoasă existențialistă.
„Pentru că iată noi avem imaginație
(și carte)
Nu ne-am văzut auzit atins nu-ți știu mirosul
noi nu ne-am gustat
Dar avem imaginația hiperbolică o imaginație deșănțată
ca arta noastra de-a ne scrie scrisori
Simt zilele trecând simt pământul sub pleoape
Și-aproape că mi-e dor să inventez un bărbat
o dragoste secretă împotriva coșmarurilor”
(Arta îndrăgostirii)
Marta Petreu este cunoscută de public ca editorul revistei „Apostrof”, una dintre cele mai bune publicații literare din țară, cu adevărat de elită, care a refuzat să cadă în ideologie și propaganda preajmei sau modei timpului. Poeta Marta Petreu, profesor de filosofie din elita UBB, care recent a publicat o impresionantă biografie despre cel mai mare filosof român, Lucian Blaga, merită pe deplin recunoașterea prin acordarea premiului de poezie „Mihai Eminescu”, cel mai important de gen din România. Prin acest premiu, Marta Petreu se desprinde de plutonul poeților optzeciști, acceptându-și singularitatea și originalitatea, fiind alături de Horea Bădescu, Marcel Mureșeanu, Ion Cristofor și Ion Mureșan în rândul celor mai importanți poeți români, o voce lirică distinctă chiar de Nobel, devansând prin lirism, noutatea limbajului și profunzimea originară, pe veșnicul candidat Mircea Cărtărescu. Cei care fac clasamente pentru propuneri la premiul Nobel, la secțiunea literatură, ar paria pe valoarea și fenomenologia lirică originară și câștigătoare: Marta Petreu. Poeta a învățat, de la izvoarele telurice ale câmpiei transilvane și din arta marii literaturi universale, tehnica emoției sensibile de a urca cu forță lirică și unicitatea expresiei „Scara lui Iacob”.
Ionuț Țene / UZPR