◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Mariana Anghel: „Viața și opera. Dialog cu poetul Eugen Dorcescu”

Numele dnei prof. Mariana Anghel l-am întâlnit prima dată în cărțile de omagiu aniversar (75, 80) dedicate scriitorului Eugen Dorcescu („Despre opera lui Eugen Dorcescu” și „Eugen Dorcescu în «Timișoara»”, 2021), realizate cu mare pricepere și gust estetic de neobosita universitară Mirela-Ioana Dorcescu, semiotician, prozator și eseist de formulă hermeneutică, mai recent cercetător teoretician în domeniul metaforei, zonă matricială a limbajului poetic și ficționalității ideatice (carte amintind de teza de doctorat a maestrului E.D., „Metafora poetică”, apărută la „Cartea Românească” în 1975, dar și de „Poetica non-imanenței” din 2009, prin care sunt introduse în domeniul cercetării academice nu mai puțin de trei concepte operative, analitico-interpretative: „secțiunea de aur”, „inducția metaforică” și „simbolul artistic”, direcție în care s-a făcut prea puțin în comentariile analitice de specialitate)..

Recent, dna Mariana Anghel a postfațat volumul de poezii „Leviatanul”, o ediție critică din „opera submersa” a „clasicului poet în viață” de la Timișoara, dl Eugen Dorcescu, parte dintr-un „proiect editorial amplu și dificil” de valorificare a manuscriselor olografe, derulat în anii 2019-2022, mai exact spus al cincilea volum după „Agonia caniculei”, poeme (2019), „Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal, 1991-1998” (2020), „Adam. Pagini de jurnal, 2000-2010” (2020), „Aproapele. 111 Psalmi și alte poeme” (2022).

„Din vara lui 2019 și până în toamna lui 2022, – îi mărturisește Poetul intervievatoarei d-sale, v. pp. 47-50 – zi și noapte, soția mea a străbătut toată întinderea și toată cuprinderea manuscriselor mele, selectând texte, culegându-le pe computer și oferindu-mi-le, odată culese, spre re-lectură, re-selecție și decizie finală. Iar eu le-am recitit, le-am îndreptat, unde era cazul, am reținut ce m-a convins.” Rezultatele s-au văzut în edițiile apărute la editurile timișorene „Mirton și la „Eurostampa” (ultimele două din 2022). Este, desigur, vorba, expressis verbis, de „implicarea providențială a Doamnei Mirela-Ioana Dorcescu” în valorificarea a peste 1500 pagini de tipar, cu „Leviatanul” încheindu-se acest amplu și dificil demers editorial, prin care a văzut lumina tiparului mai bine de jumătate din opera clasicului scriitor timișorean, „o parte însemnată a operei”. Ceea ce nu este deloc puțin, dimpotrivă, Opera, în ansamblu, a căpătat o rotunditate clasică întregitoare, o redimensionare arhitecturală și, desigur, mai multe „ferestre” spre receptarea în contemporaneitate și o nouă perspectivă în memoria duratei istorice, a viitoarelor reașezări valorice.

Trăind în „preaiubita mea cetate” și bucurându-se de susținerea „celebrului ziar cu același nume” (Timișoara), poetul mulțumește partenerei de dialog pentru contribuția „majoră” la sumarul celor două volume omagiale amintite, cu precizarea că se regăsesc acolo mai toți membri „Școlii noastre de literatură «Eugen Dorcescu – 80», un salon literar, o școală fără sediu, fără catalog, fără orar, fără taxe, fără invidii, fără comeraj, fără orgolii, cu întâlniri fie in praesentia, fie on line, este, în concept și în fapt, o familie spirituală. «Isla de los Afortunados!» Fiecare component participă cu substanța sa sufletească la substanța sufletească a întregului.” Filosofia organizării acestei Școli, precizează Poetul, „se revendică de la viziunea «Mesei Rotunde»”, legendara Masă, cu 12 cursanți, fiecare fiind „primus inter pares”: „Se studiază literatura mare, se scrie literatură, se cultivă comentariul elevat, profesionist. Se face, implicit, prin contactul cu valorile, educație morală. Colegii-cursanți sunt sau devin «persoane umane», adică indivizi purtători de excelență, care trăiesc pentru un ideal, care au nu doar sentimentul, ci și cultul valorilor și care își recunosc necesități spirituale conștientizate.”

Și, ca să furnizăm informația întreagă, vom aminti că sus-numita Școală de literatură datează de prin 2021, când, aflăm de la Mirela-Ioana Dorcescu, „alături de soțul meu, am pus bazele unei școli de interpretare a textului literar: Școala de literatură „Eugen Dorcescu”, pe care poetul o vede ca „un salon literar”, o confrerie literar-artistică, ai cărei cursanți, aflați deja pe calea afirmării, îl au „ca Magistru” pe distinsul Poet. Acestei Școli de literatură îi este dedicat de către Eugen Dorcescu, Leviatanul, prin însemnarea-olografă cu care se deschide cartea, datată „29 august 2022”: „Dedic LEVIATANUL Școlii de literatură „Eugen Dorcescu – 80”: Prof. Silvia-Gabriela Almăjan, Prof. Mariana Anghel, Prof. Marian-Cătălin Ciobanu, Prof. Anișoara-Violeta Cîra, Prof. Monica M. Condan, Eleva Maria Costa-Bălan, Prof,. Cristina-Liliana Diaconița, Conf. univ. dr. Mirela-Ioana Dorcescu, Dr. Susana Dumele, Prof. Dragoș Micaciu, Prof. Mariana Pâșlea, Prof. Ana-Maria Radu, Ing. Lucia Țunea.” Sunt nume importante în biobibliografia lui Eugen Dorcescu, deja afirmate sau pe cale de afirmare, lucrările unora dintre aceștia au fost comentate și de noi, în vremea din urmă, făcând dovada unor reale aptitudini critice, interpretative (Silvia-Gabriela Almăjan, Marian-Cătălin Ciobanu, Mariana Pâșlea)…

„Onest, demn, integru, exigent îndeosebi cu sine, – scria Mariana Anghel într-o Laudatio – Eugen Dorcescu este pentru noi un model de factură spirituală, imaginea elocventă a unui «clasic în viață». El este poetul care a scris despre o lume în care și pentru care Dumnezeu există. Opera lui are vocația universalului” (este, de fapt, cuvântul rostit la sărbătorirea a 80 de ani de viață și a 50 ani de trudă literară, ce a avut loc la sediul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, din Piața Sf. Gheorghe, nr. 3 – vol. „Leviatanul”, pp. 161-168).

Despre poezia lui Eugen Dorcescu (Cetățean de Onoare din 2014 al Timișoarei eroice, încununat cu importante premii și distincții) au scris condeie critice importante de ieri și de azi, în istorii, dicționare, panorame literare, culegeri, periodice: Mircea Zaciu, Marian Popa, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Al. Ruja, Cornel Ungureanu, Marian Odangiu, Mirela-Ioana Borchin (neîntrecut hermeneut al liricii), Iulian Chivu, Livius Petru Bercea, Mihai Cimpoi, Traian Vasilcău, Gh. A. Stroia, Silvia-Gabriela Almăjan, Marian-Cătălin Ciobanu, Mariana Pâșlea, Zenovie Cârlugea, Petru Vasile Tomoiagă, redactor-șef al ziarului „Timișoara” și mulți alții.

Întrebat în ce măsură „instanțele literară” i-au apreciat opera, dl Eugen Dorcescu face o diagnoză exactă a oficiului critic, indicând și un „model al comentatorului ideal” (je me récuse, évidement) : „Criticul, receptând, onest, senin, profesionist, fratern, semnalele ce-i vin dinspre opera studiată, se va strădui să înainteze, cât poate de departe, în căutarea (și aproximarea) sensului trăit de autorul operei literare, pe un traseu ce pornește de la intuiția sa critică, intuiție ce-i semnalează valoarea și-l incită la lectură și interpretare, și continuă, cu mai mult sau mai puțin succes, după cum și după cât îi îngăduie hermeneutului genialitatea sa creatoare, până la o concluzie de natură axiologică. / Hipertrofierea malignă a personalității proprii și imixtiunea, în judecata critică, a unor criterii străine de universul valorii, sunt de neconceput, de neadmis, descalificante.”

Perfect adevărat, cu mențiunea că Poetul, vorbind de „genialitatea creatoare” a celui în cauză, vede, precum Saint Beuve, în critică, a zecea muză, adică operă de gradul întâi, nu scriere parazitară în satisfacere de orgolii și vanități ieftine. Metoda biografistă saint-beuviană (dar și contemporanii lui, Hyppolite Taine sau Georg Brandes) este, în forma unei hermeneutici aplicate, și în cazul de față, operantă, convingătoare, probatorie prin excelență, atunci când se apelează și la concepția autorului despre artă, nu numai despre lume, istorie evenimențială, viață personală.

Mărturisindu-i intervievatoarei sale că are nostalgia cărții nescrise („stihia cărții nescrise”) – „fiecare scriere a mea și toate la un loc s-au străduit și se străduiesc să aproximeze statura metafizică, evanescentă a cărții nescrise” -, scriitorul Eugen Georgescu  apreciază că relația sa cu cititorii, în general cu publicul, „este destul de bună”, atât poezia cât și proza fiind „citite și apreciate”, neplângându-se „nici de reacția cititorilor profesioniști”. Există, desigur, și factori, de ordin sociologic și cronologic,  care, obiter dicta, pot altera o receptare onestă, corectă, cât mai exactă, căci între „autor” și „cititor” există multe imponderabile, deopotrivă obiective și subiective, în funcție de care comunicarea/ înțelegerea poate fi cât mai  apropiată de adevărul creației (de preferat, zice poetul, și „cele mai demne de crezare mi se par a fi reacțiile nedirijate ale comentatorilor străini de prestigiu”). Cerându-i-se, totuși, a da câteva nume de comentatori , din generații diferite, scriitorul Eugen Dorcescu amintește de Al. A. Philippide, Marin Preda Ștefan Bănulescu, Bartolomeu Valeriu Anania (poetul este colaborator la editarea „Bibliei” din 2000, în traducerea și diortosirea înaltului ierarh al Clujului, Vadului și Feleacului), G. I.Tohăneanu, Virgil Nemoianu, Marian Popa, Ion Pop, Radu Ciobanu, Mircea Lăzărescu, Adriana Iliescu, iar din generațiile mai noi: „Zenovie Cârlugea, Iulian Chivu, Elisabeta Bogățan, Livius Petru Bercea, C. Stancu, M.I. Borchin-Dorcescu, Floric-Corneliu Popovici, Silvia-Gabriela Almăjan, Anișoara-Violeta Cîra, Mariana Anghel, Mariana Pâșlea, Monica M. Condan, Marian-Cătălin Ciobanu, Ticu Leontescu, Ana-Maria Radu, Cristina-Liliana Diaconița, George Stroia, și alții, desigur, în ambele categorii.” Nu sunt uitați spaniolii Coriolano González Montañez, Andrés Sánchez Rabayna, Luis León Barreto, Jaime Siles, Rosa Lentini, Luis Sanz Irles, Maria Cinta Montagut,, argentiniana Monica Delia Pereiras, francezul Claude Le Bigot ș.a.

Desigur, „un scriitor poate cunoaște succesul de public (și de prestigiu) în timpul vieții sale, opera sa exprimând o „forma mentis” constituită, existentă, actualizată, alții, cei mai numeroși, „foarte importanță, scriitori geniali nu au acces nici în timpul vieții lor, nici după moarte” la succesul public. Căci, zice Poetul, „Succesul nu este nimic altceva decât farsa jucată orgoliului și thanatofobiei de bătrânul hâtru și crud, numit Timp. Creatorii geniali, fiind mai întâi duh, abia apoi trup, ies de sub stăpânirea timpului. Ei nu au succes, ei SUNT! Ei SUNT. ȘI ATÂT!” Spiritele geniale „stau lângă ființa unui neam, a unei seminții” (ca Eminescu, Arghezi, Blaga), într-un fel „fiind chiar ființa acelui neam, sublimată în texte și în existențe simbolice.”
Sunt „judecăți de constatare, nu de valoare”, pe care scriitorul le împărtășește interlocutoarei sale, asupra cărora, scrie aceasta, „vom putea iniția o discuție separată, într-un alt moment.” Chiar îi sugerăm să revină, cu o pregătire detaliată și bine structurată a convorbirii, atingându-se și alte subiecte privind, bunăoară, domeniul biografiei atât de bogat, relația mai specială cu Dumnezeu (pe acest subiect s-ar putea scrie o carte, pornind de la elemente biografice, psiho-comportamentale, mărturisiri de credință, relația cu contemporanii și meditații la cumpăna a două milenii despre cultura și spiritualitatea românească, momente din viață aureolate de spiritul creștinismului popular și cosmic, și nu în ultimul rând reflectarea, prin atâtea teme și mitologeme veterotestamentare, în propria-i operă, a relației cu Dumnezeu, cu transcendentul, cu idealitatea, mărturisirile din Jurnale, traducerea unor texte din Sfânta Scriptură, colaborarea la editarea Bibliei, – „ediție jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române“  cf.  hotărârii sinodale nr. 255/2001).

În general, cartea dnei Mariana Anghel, „VIAȚĂ ȘI OPERĂ – Dialog cu Poetul Eugen Dorcescu” (dar și editor de elită, autor de proză fantastică, de memorialistică, eseistică, critică literară) reproduce interviul-fluviu luat scriitorului la 8 noiembrie 2022, omul de o complexitate indimenticabilă care „a ales Timișoara ca spațiu al formării sale intelectuale, al devenirii spirituale și al scrierii operelor sale”, „poet român de anvergură europeană”, „cărturar de modă veche și pasionat de carte, în care vede un bun cu valoare patrimonială”. Dar și spațiu al viețuirii concrete, cu bucurii, succese, satisfacții, insatisfacții, grele încercări și hotărâri cruciale, devenind în 2014 „Cetățean de onoare al Timișoarei” .

Dialogul de acum, anni currentis, mult îmbogățit față de cel din iulie 2022 (și publicat în ziarul „Timișoara”, în care cu puține zile în urmă apăruse și convorbirea poetului cu Anișoara-Violeta Cîra), atinge, în general, multe aspecte îndeosebi ale Operei dlui Eugen Dorcescu, încununând o seamă de evenimente importate desfășurate de-a lungul anului 2022 (sărbătorirea octogenariatului și a 50 de ani de activitate literară, prilejuind cele două discursuri-bilanț rostite de poet în Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” din Piața Dacia, la 18 martie 2020, și, la 17 iunie 2022, la Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, Piața Sf. Gheorghe, 3).

Aflat sub un semnificativ motto din Sfântul Augustin („Cântă și mergi mai departe,/ la capătul drumului/ te așteaptă Dumnezeu”), dialogul consemnat de dna prof. Mariana Anghel, prin atingerea unor teme esențiale, devine unul esențial pentru înțelegerea Omului și Poetului EUGEN DORCESCU.

„Am sentimentul, – scrie în finalul cărții autoarea – pe cât de real, pe atât de copleșitor, că sunt contemporană cu unul dintre clasicii poeziei moderne românești. Că mi s-a făcut un mare dar. Că, citindu-vă poemele, fie din stihuirile biblice, fie din poemele originale, le regăsesc vizionare, pline de dramatism și pulsând de viață. Poemele din Nirvana, Aproapele, Poemele Bătrânului, Leviatanul, și nu doar ele, emană o vitalitate uriașă, o incandescență a vârstei spirituale, lăuntrice, – deopotrivă o reflecție acută, de profunzimi transcendente, aureolată de duh sapiențial comunicând cu divinul în armonii ireneice, n.n., Z.C.) care ignoră cu totul viața condiționată de ritmurile ei biologice. Chiar și dincolo de limitările timpului și ale vremurilor, viața continuă, opera continuă. Viața și opera, nedespărțite, continuă…” (p. 53).

Desigur, dialogul poate continua, punctual, atingând cât mai multe fațete ale personalității complexe, umane și culturale, întruchipate de unul dintre acei „parentes culturae”, autor al unei impresionante opere de exemplaritate clasică, deci perenă (ars scriptoris), ilustrând o „vocație a universalului” și „în care Dumnezeu există”.

Și toate astea pentru că, eo ipso, Eugen Dorcescu este un Poet „de linie înaltă” (L. Blaga), în general „un scriitor din sfera estetică a sublimului”, cum l-am văzut și noi, mai de mult, alături de Mirela-Ioana Borchin și Andrés Sánchez Robayna…

 

Zenovie Cârlugea 

coperta I: Sicomor („Duhul lui Zaheu”) – Fotografie trimisă Poetului, din Țara Sfântă, de Părintele dr. Ionel Popescu, Vicar eparhial (27 oct. 2022)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *