16 februarie a fost ziua pe care mai multe publicații și posturi de radio și de televiziune o dădeau ca dată mai mult ca sigură a unui atac rusesc împotriva Ucrainei. A fost… dar nu a fost să fie! Dar, din păcate, informații de ultimă oră avertizează că pericolul nu a dispărut și că, situația stă să explodeze. Motiv pentru care autoritățile de la Kiev au denumit această zi – 16 februarie – ,,Ziua Unității¨. Prilej cu care președintele Volodimir Zelenski a adresat un mesaj în care a îndemnat pe cetățenii acestui stat „să arate lumii unitatea lor”. Fapt surprinzător și, mai ales, extrem de neplăcut pentru noi, românii, alături de ucrainieni, mesajul prezidențial se adresa populației de naționalitate ungară, rușilor, tătarilor, nu însă și românilor, cu toate că aceștia reprezintă a treia comunitate etnică din țară.
Deși, dacă ne gândim mai bine, un asemenea gest nu ar mai trebui să surprindă, știute fiind multiplele și gravele probleme create de nerespectarea drepturilor populației aparținând minorității române și care țin, în primul rând, de nerespectarea dreptului la dreptul la educare în limba română, această omisiune nu este nicidecum una întâmplătoare și neintenționată. Cu atât mai mult cu cât aceste chestiuni au fost abordate, încă în mai 2021, într-o convorbire telefonică, de către președinții KlausIohannis și Volodimir Zelenski. Convorbire în cadrul căreia „a fost subliniată necesitatea soluționării acestora, în cel mai scurt timp, pe calea dialogului”. Cum și câte dintre ele au fost soluționate de atunci și până acum – mai bine spus: nu au fost soluționate -, asta se poate deduce și din omisiunea – foarte elocventă! – pe care o aflăm în mesajul șefului statului ucrainean.
Este de la sine înțeles faptul că și noi, aici, acasă, știm foarte bine cu câte opreliști și discriminări se confruntă frații noștri din Ucraina și, cu toate acestea, nu am cunoștință ca personalități marcante și entități reprezentativ ale mediului politic , academic sau din societatea civilă să fi avut obiecții sau rețineri față de poziția oficială a României prin care era respinsă, în mod categoric, orice tentativă a regimului Putin de a ataca Ucraina și de a înlocui conducerea democratic aleasă a acestui stat. Așa după cum, nu cunoaștem să fi fost exprimate, de asemenea în mod public, opinii care respingeau ideea de a primi și găzdui refugiați din Ucraina în cazul atacării respectivului stat. Neexistând, așadar, nicio urmă de resentiment pentru modul profund nedemocratic în care actualul regim politic de la Kiev încalcă drepturile elementare ale românilor trăitor în această țară. Că președintele Volodimir Zelenski ignoră aceste dovezi de omeni și de bună credință, asta îl privește direct și personal. Deși, poate că ar trebui ca o asemenea atitudine să dea mai mult de gândit și celor care evaluează, întocmesc și țin evidența clasamentelor în materie de respectare a drepturilor omului în lumea de azi.
Nu putem, desigur, să avem pretenția că, aducând în discuție aceste adevăruri dureroase am putea să îl determinăm pe președintele Zelenski să își revizuiască mesajul, incluzându-i și pe românii din Ucraina printre destinatarii săi. Cu atât mai puțin, am putea crede că vor interveni evoluții favorabile în respectarea drepturilor lor în Ucraina, stat cu care România este pe deplin solidară în numele principiilor, normelor și valorilor fundamentale ale democrației moderne.
În schimb, sunt convins că, și cu această ocazie, România a mai făcut încă o dovadă a capacității sale de a fi în mod sincer, nedezmințit solidară, în vorbe și în fapte, cu statele aflate sub amenințarea unor intervenții militare sau a altor forme de încălcare a suveranității, integrității și a demnității lor. Fără a face din această luare de atitudine obiectul unor condiționări de rea-credință sau al unor foloase obținute prin tranzacții mai mult sau mai puțin corecte. Procedee reprobabile cărora trebuie să le ia locul numai și numai dialogul, sincer și corect, la care făceau trimitere, acum aproape un an, președintele Klaus Iohannis și președintele Volodimir Zelenski.
Dialog care, de bine ce s-a purtat, vedem cu toții că s-a soldat cu zero rezultate benefice pentru românii din Ucraina. Plus omisiunea, dureros de elocventă, adică absența românilor din recentul mesaj cu și despre unitate al președintelui ucrainean …
Șerban CIONOFF