Despre sindromul „stresului titlurilor de presă”

Impactul mental și psihologic al consumului de știri de zi de zi a trecut în mare parte neobservat de public în ultimii câțiva ani. Sondajele și cercetările recente pe acest subiect au fost doar ocazional mediatizate în presă. Pandemia și știrile apocaliptice pe care le-a declanșat au generat ceva mai multă atenție asupra acestei realități. Chiar și așa, costul mental și psihologic al consumului de știri rămâne în mare parte necunoscut consumatorului general de știri.
Chiar dacă nu există studii care să ofere certitudini, emoțiile resimțite în cadrul fenomenului numit „stresul titlurilor de presă” există pentru o anumită proporție – deocamdată necunoscută – de consumatori de știri. Ideea că mai multe informații de presă livrate mai rapid prin tehnologii noi și captivante pot provoca prejudicii psihologice și medicale are o istorie lungă în Statele Unite, notează „The Conversation”. Oameni de știință precum Daniel Czitrom și Jeffrey Sconce au remarcat modul în care cercetările contemporane au legat apariția și prevalența neurasteniei de proliferarea rapidă a știrilor telegrafice, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Neurastenia este definită de Merriam-Webster ca „o afecțiune care se caracterizează în special prin epuizare fizică și psihică, de obicei cu simptome însoțitoare (cum ar fi dureri de cap și iritabilitate). Explorările științifice de la începutul secolului al XIX-lea în neurologie și psihiatrie au sugerat că un consum prea mare de știri ar putea duce la epuizare nervoasă și alte boli.
Un articol de pe prima pagină a New York Times din 1923 a remarcat că o femeie din Minnesota divorța de soțul ei pe motiv că acesta suferea de „manie radio”. Rapoarte similare despre dependență, manie și încărcătură psihologică negativă generate de noile media au apărut din nou, pe măsură ce televiziunea a proliferat, în anii 1950, și din nou odată cu proliferarea internetului.
Discuția publică despre dependența psihologică și vătămarea psihică cauzată de noile tehnologii și panica morală care rezultă din acestea apare periodic, pe măsură ce apar noile tehnologii de comunicare. Dar, din punct de vedere istoric, adaptarea și integrarea noilor media au loc în timp, iar tulburările precum neurastenia și „radiomania” sunt în mare măsură uitate.
Cercetările arată că citirea știrilor apocaliptice poate face ca anumite categorii de consumatori de știri să dezvolte efecte emoționale măsurabile. Unii oameni, în anumite condiții, pot fi vulnerabili la niveluri potențial dăunătoare și diagnosticabile de anxietate dacă sunt expuși la anumite tipuri de știri. Problema cercetătorilor este izolarea exactă a subgrupului de consumatori de știri cărora li se întâmplă acest lucru și descrierea exactă a efectului care are loc ca răspuns la subiecte specifice de știri identificate și la metodele de consum de știri.
Este chiar probabil ca mulți oameni să fie mai îngrijorați de difuzarea pe scară largă a știrilor înspăimântătoare. Și dacă un consumator de știri are o tulburare de anxietate, depresie sau altă problemă identificată de sănătate mintală diagnosticată, probabilitatea ca relatările de presă în mod evident supărătoare să amplifice și să inflameze astfel de probleme de bază.