Zilele trecute, de la o adresă cam ciudată – justițe.uzpr@gmail.com – a fost pus în circulație un text care, de la titlu și până la ultima silabă, ar trebui să bage frica în oase unei anumite categorii de cititori! Așadar, sub o semnătură despre al cărei posesor și utilizator vom discuta mai pe îndelete ceva mai încolo, aflăm că ,,justiția a decis definitiv!’’. Ceea ce înseamnă că secția penală a Judecătoriei Sectorului 1 a pus în mișcare acțiunea de urmărire penală privindu-i pe președintele UZPR, Doru Dinu Glăvan și pe membrii Comitetului Director al uniunii pe motiv că au fost acordate adeverințe de membri ai uniunii în condiții nestatutare și nelegale. Acuză care a mai fost adusă lui Doru Dinu Glăvan și cu ceva vreme în urmă, dar care nu a putut fi confirmată faptic.
Pe aceeași cale mai aflăm că la originea acestui nou demers se află o plângere depusă de către un grup de ziariști reprezentați de Gheorghe Frangulea. Cât privește capetele de acuzare invocate de către inițiatorii demersului ar fi vorba, după cum am menționat ceva mai înainte, despre niște anumite dosare de membri ai UZPR care ar fi fost întocmite în condiții de certă incorectitudine – de către cei incriminați, firește – și asupra cărora, susține textul-denunț, curajoșii și vigilenții fără seamăn, au sesizat conducerea UZPR, dar demersul lor a rămas fără răspuns. Drept pentru care, neosteniții militanți – și, mai ales, militari! – au pus mână de la mână și au dat un puci în toată regula. Silindu-l pe Doru Dinu Glăvan, președintele statutar ales al uniunii să se ,,autosuspende’’(!), după care au confiscat sediul, cheile, ștampila, adresa de internet și toate cele aparținând, de fapt și de drept, UZPR și, în acest fel, punând în mare dificultate activitatea sa normală.
Ba, să nu greșesc, un răspuns clar a dat și, culmea!, chiar justiția. Care, după cum prea bine se cunoaște, a confirmat caracterul legal al Adunării Generale a UZPR din 8 septembrie 2017. Nu același lucru putându-se afirma și despre așa-zisa Adunare Generală din 2 septembrie orchestrată de grupul de comandă ,,manu militari’’ din care face parte si Ion Petrescu, semnatarul textului despre care am vorbit mai înainte. Text care, după ce a apărut pe pagina proprie și personală a sus-numitului, a mai fost transmis spre luare aminte anumitor cititori, printre care mă prenumăr. De prisos să mă mai mir de unde și până unde are Ion Petrescu adresa mea de poștă electronică, de vreme ce ea figurează în baza de date a uniunii pe care puciștii au sechestrat-o anul trecut, iar ca să îl am printre prietenii on line nici nu am de gând și nici plăcere nu îmi face. Cât îi privește pe adrisanții mesajelor cu pricina, ar fi de adăugat amănuntul că, mai mult sau mai puțin întâmplător, ei nu fac parte nici din nucleul dur al puciștilor și nici dintre simpatizanții lor. Simpatizanți care, la ora asta, sunt din ce în ce mai puțini…
Pe bună dreptate se pune întrebarea: de unde și până unde redeschiderea unui dosar care fusese închis? Răspunsul are cel puțin două orizonturi de abordare. Prima variantă trebuie să ia în calcul faptul că Juriul de Onoare, Disciplină și Arbitraj al UZPR a inițiat și derulează discuții cu membri ai uniunii noastre, care au fost implicați, într-un fel sau în altul, în evenimentele perturbatoare comandate de unii confrați cu epoleți care cam foarte fără respect față de breasla noastră și de normele sale deontologice elementare. O spun în deplină cunoștință de cauză, aceste discuții nu au (și nici nu puteau să aibă!) un scop punitiv, cu atât mai puțin o agendă secretă sau o listă de posibili prohibiți, așa după cum încearcă să se autovictimizeze anumiți colegi de meserie care s-au implicat, efectiv, în uneltirile puciștilor. Scopul discuțiilor fiind numai și numai acela de a elucida circumstanțele care au favorizat evenimentele perturbatoare de anul trecut și, în egală măsură, să ajute la detectarea acelor neajunsuri care, nerezolvate la timpul potrivit, au fost speculate de către comandoul cu epoleți. Cu această ocazie, într-un climat de sinceritate și de respect reciproc, uniunea noastră a început deja să cunoască o serie de detalii semnificative despre modul în care au acționat fruntașii diversiunilor manipulatoare, ceea ce face să ajungem la concluzia că au existat un număr semnificativ de confrați care au fost atrași în jocurile destabilizatoare, dar care, după ce au avut acces la informații corecte și nepărtinitoare, și-au reevaluat atitudinea și doresc sincer să contribuie la bunul mers al uniuni noastre.
După cum era de așteptat, încet dar sigur, se configurează și capătă îndreptățire concluzia că evenimentele perturbatoare de anul trecut au fost generate de un număr restrâns de persoane, printre care îi regăsim atât pe Ion Petrescu, Adrian Fulea, Benone Neagoe, precum și pe Gheorghe Frangulea. De aici și starea de agitație în care, ei și comilitanții, au intrat. Și, tot de aici, soluțiile de extremă urgență pe care le-au adoptat, dintre care abuzul de drept, accesul liber la justiție, li se pare, până una-alta, cea mai eficace. Firește, ar rămâne, totuși, de văzut dacă, în sprijinul petiției lor, Gheorghe Frangulea și cei pe care pretinde că îi reprezintă în fața procurorilor și, eventual, a judecătorilor, au adus probe noi care să le susțină demersurile. Dar, cum este foarte greu ca asemenea date să existe, nu rămâne decât să spunem că este vorba despre o făcătură tendențioasă și cam …atât. Pe care, în disperare de cauză, Ion Petrescu și Gheorghe Frangulea et comp, o trâmbițează ca fiind, nici mai mult nici mai puțin, ca validat printr-o sentință definitivă!
Din păcate, mârșavele ticluieli ale puciștilor au reușit să atragă luarea aminte a unei publicații de redutabilă ținută care, din motive asupra cărora nu vreau să mă pronunț, le-a preluat și le-a difuzat. Ceea ce, de ce nu aș recunoaște-o?, îmi lasă un gust amar. Colegial vorbind, mă întreb și eu, ca tot omul: oare nu era mai bine ca, înainte de a difuza zvonul lui Ion Petrescu și al băieților săi, colegii de la respectabila publicație să se fi adresat și celui direct vizat, lui Doru Dinu Glăvan și să îi afle punctul de vedere?…
Cum spuneam la început, deocamdată ne aflăm faza punerii în mișcare a acțiunii de urmărire penală, așa încât nu are rost să construim scenarii și contra scenarii. Ceea ce, însă, nu înseamnă că putem asista, pasivi sau chiar resemnați, la proliferarea unor minciuni sfruntate și, în acest fel, să dăm satisfacție unor personaje care se agață cu atâta disperare de orice chichiță pretins justițiară numai pentru a mai prinde o gură de oxigen până la aflarea definitivă și irevocabilă a adevărului.
Vor fi fiind, ele, întortocheate și îndelungate căile justiției, dar și minciuna, fie ea și pavoazată în lozinci sforăitoare, tot picioare scurte are până la urmă!
Șerban CIONOFF / UZPR
PS. Puteam, așa după cum am făcut-o și în alte neplăcute ocazii de acest fel, să transmit aceste însemnări unor publicații care au fost statornic alături de conducerea statutar constituită și legal recunoscută a UZPR. Dar, pentru că nu sunt adeptul externalizării la nesfârșit a unor asemenea tensiuni artificial create și veninos întreținute, am ales să îl public pe pagina uniunii noastre. Ceea ce nu înseamnă că, dacă Ion Petrescu și puciștii săi vor continua să facă asemenea urâte treburi nu le voi da – și nu le vom da!- riposta meritată și pe alte pagini sau canale de presă.