Risipa alimentară nu este cauzată doar de consumatori necalculați și de accidente din lanțurile de aprovizionare. De fapt, cercetările sistemelor alimentare au arătat că risipa alimentară este o caracteristică de bază și chiar profitabilă a sistemelor alimentare de astăzi. Dar, așa cum se întâmplă atât de des în cazul pericolelor de mediu, scopul profitului învinge acțiunea preventivă, iar problema risipei alimentare este abordată doar superficial, scrie Tammara Soma, director de cercetare al Laboratorului de Sisteme Alimentare de la Școala de Management al Resurselor și Mediului de la Universitatea Simon Fraser, din Columbia Britanică.
Sistemele alimentare creează deșeuri alimentare la scară industrială. În prezent, până la jumătate din alimentele produse la nivel global nu sunt niciodată consumate, reprezentând 8-10% din emisiile globale de gaze cu efect de seră, în timp ce până la un sfert dintre semenii noștri suferă de foame. Abundența de calorii produse de sistemele noastre alimentare (în Statele Unite, până la 4.000 de calorii pe zi pentru fiecare persoană) prezintă o contradicție flagrantă cu deficitul și foamea produse alături de aceasta.
De zeci de ani, companiile alimentare și-au donat surplusul către organizații de caritate în efortul de a rezolva această contradicție, dar nici risipa alimentară, nici foamea nu au scăzut semnificativ ca urmare a acestor eforturi. Răspunsul este, așadar, doar de a îndemna companiile să redistribuie mai mult surplus? Mesajele Summitului Sistemelor Alimentare ale Națiunilor Unite din acest an (UNFSS) ar sugera astfel. Summit-ul, desfășurat la New York, a avut în vedere crearea scenei pentru „transformarea sistemelor alimentare globale pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare Durabilă”. Acestea urmăresc să reducă la jumătate risipa alimentară globală până în 2030. Atingerea acestui obiectiv ar necesita eliminarea deșeurilor de la fermă la furculiță, dar soluțiile oferite tind să se concentreze pe risipa alimentară „din aval” de consum și cu amănuntul, mai degrabă decât pe prevenirea deșeurilor „în amonte”, în lanțul de aprovizionare cu alimente.
UNFSS a continuat această tendință. Acțiunea 2 a summit-ului, intitulată Schimbarea către modele de consum durabil, s-a concentrat parțial pe problema risipei alimentare.
Directorul executiv al grupului de cercetare și campanie Feedback Global, Carina Millstone, dă vina pe deficiențele summitului în ceea ce privește problema risipei alimentare și a sistemului alimentar și în general pe rolul disproporționat pe care l-au jucat corporațiile în organizația sa.
Millstone a făcut parte din grupul de lucru privind risipa alimentară din Action Track 2, dar afirmă că și-a dat seama foarte devreme că grupul era dominat de „o mână de organizații care veau intenția să promoveze inițiativele voluntare, de afaceri și acțiunile cetățenești pentru risipa alimentară, mai presus de orice”. La fel ca sute de alții care au boicotat summit-ul, Feedback Global, care a lucrat pe probleme legate de risipa de alimente din 2013, s-a dat deoparte „pe măsură ce a devenit clar că recomandările vor ocoli identificarea și abordarea cauzelor fundamentale ale risipei alimentare – agrobusiness-ul corporativ bazat pe profit”.
Mai multe studii au arătat că risipa alimentară la scară largă este un rezultat inevitabil al mecanismelor de piață determinate de concurență, viteză și creștere, care se bazează pe supraproducție pentru a genera profit, în detrimentul oamenilor și al mediului.
Riscuri transferate către fermieri
La nivel de fermă, cercetarea Feedback Global a arătat cum practicile comerciale neloiale și concentrarea puterii în sistemele alimentare permit companiilor agricole majore să transfere riscurile și costurile risipei alimentare către fermieri. Consolidarea sectoarelor de producție și retail asigură că marile corporații alimentare controlează condițiile comerțului. Ca urmare, fermierii, în special cei care cultivă monoculturi, sunt presați să îndeplinească cerințele stricte ale cumpărătorilor și să producă în exces.
În ciuda tuturor acestor lucruri, UNFSS a arătat o preferință pentru parteneriatele public-private care utilizează o abordare voluntară „țintă-măsură-act” pentru reducerea risipei alimentare, față de intervenția de reglementare care poate aborda mai eficient risipa de alimente, dar care poate amenința profitabilitatea. „În timp ce aplaudăm companiile care fac investiții în reducerea risipei de-a lungul lanțurilor lor de aprovizionare, încadrarea limitată a risipei alimentare a UNFSS a minimizat amploarea transformării și a soluțiilor necesare pentru a realiza un sistem alimentar cu adevărat durabil și echitabil”, consider Smma.
UNFSS a prezentat redistribuirea surplusului de hrană ca o „soluție care schimbă jocul” la risipa de alimente, rețeaua globală de bănci alimentare poziționând ca exemplu de bună practică în donațiile caritabile.
Cu toate acestea, promovarea extinderii globale a soluțiilor caritabile precum băncile alimentare nu poate remedia inegalitățile economice care stau la baza sistemelor ce produc foama. În ceea ce expertul în securitate alimentară Andrew Fisher numește „complexul industrial al foametei”, risipa alimentară, foamea și interesele corporative se ciocnesc pentru a menține status quo-ul. Dincolo de eforturile lăudabile ale miilor de voluntari, sponsorizarea extinsă a companiilor pentru extinderea globală a băncilor alimentare sugerează că acest model nu este despre transformarea și prevenirea sistemelor risipitoare, ci în primul rând despre gestionarea, și perpetuarea excesului.
După cum subliniază grupul global de advocacy This Is Rubbish, în campania Plenty To Share, abordarea cauzelor fundamentale ale risipei alimentare și ale foametei înseamnă combaterea inegalităților de bogăție la nivel mondial, prevenind în același timp controlul corporativ suplimentar asupra surselor noastre de alimente. Emily Mathiesen, de la organizația FIAN International, afirmă că „UNFSS a trecut cu vederea inegalitățile structurale și abuzurile drepturilor omului care perpetuează insecuritatea alimentară și foamea”. (R.I.)