Revista de cultură sportivă “Sportul băcăuan” (lunar care apare sub egida filialei locale a UZPR) a ajuns la al 87-lea număr. Din sumarul variat și amplu ilustrat, semnalăm cronicile rezervate evoluției echipelor locale în sezonul competițional, interviul cu noul antrenor al echipei de fotbal Aerostar Bacău, Florin Bratu (autor: Dan SION), dar și continuarea serialelor devenite tradiționale în paginile revistei: “Amintiri din fotbalul meu” (autor: fostul portar al naționalei și al echipei UŢA Arad, Silviu Iorgulescu), “Caietul Albastru” (însemnări memorialistice ale scriitorului Cornel Galben despre Bacăul anilor 80 ai secolului trecut), precum și un fragment din romanul “Meduza” al celebrului scriitor SF Ovidiu Bufnilă. Spre exemplificare, iată un fragment din amintirile lui Silviu Iorgulescu despre atmosfera din jurul echipei naționale în anii 70: “… Mi-au venit în minte acum câteva întâmplări haioase petrecute la națională. Prin 1975, eram înaintea unui joc al naționalei și a venit în vizită, la cantonament, noul președinte al CNEFS, generalul Dragnea. Habar n-avea de sport, militar de carieră, veteran de război… Președintele federației ne prezintă pe rând, el se uită la noi cu un dispreț vizibil! Începe o pledoarie cu iz patriotic și deodată tună: ia, să vă tundeți scurt cu toții! Pe atunci, era moda cu păr lung la bărbați, cam toți aveau plete, și eu aveam părul peste urechi, dar nu exagerat! Dinu, Procurorul- cum îi spuneam noi, se ridică, era căpitanul echipei și zice: tovarășul general, o să ne tundem când o să se tundă și fiul dumneavoastră! Fiul generalului venise cu taică-său acolo și avea plete ca Mario Kempes! Câteva momente s-a făcut o liniște, de auzeai musca zburând, apoi generalul s-a sculat și a plecat fără un cuvânt! Tipul habar nu avea despre sport, în general vorbind. Cineva din anturajul său ne-a povestit că, mergând la un meci de baschet și văzând că scorul ia proporții, 65-56 să zicem, a întrebat” ce dracu’ face portarul?”!!! A mai făcut-o odată lată, de ne-am prăpădit cu toții de râs! Era înaintea unui joc contra Finlandei, echipă de amatori, care trebuia învinsă la scor mare, ca să se meargă mai departe, ceva calificare la olimpiadă cred. La Helsinki, în minutul 90, Râca s-a culcat pe o minge în careu, ca să tragă de timp și arbitrul a dat o indirectă de pe la 7 metri de poartă și…1-1, rezultat ce ne crease probleme. La București, se iau toate măsurile, finlandezii sunt duși la bar și fetițe, erau mahmuri a doua zi, dar trebuia o diferență mare de goluri în favoarea noastră. Cred că scorul a fost 11-0! Vine generalul, sarcină de partid, goluri multe! Și începe, tu-2 goluri, tu-2, tu-1, ajunge la Râca și îi spune și tu-2! Râca se ridică în picioare, alo, tăticu, eu sunt portarul, ăla care prinde mingea cu mâna! El nu cunoștea pe nimeni, pe nume sau pe ce post joacă! Odată, eram la Madrid înaintea unui joc de calificare la Campionatul European din 1975 contra Spaniei. În ziua jocului, relaxare. Dimineața, vizită la grădina zoologică, antrenament pe vremea aceea nu se făcea în ziua jocului, chiar dacă meciul era seara târziu. După masă, odihnă obligatorie. Ne plictiseam și-mi zice Râca: Iorgule, hai să mergem să căutăm o bancă, să schimbăm bani. Ne furișăm din hotel, găsim o bancă, venim înapoi la hotel, dar henț, nea Tinel, în hol! Zimbrul, asta era porecla lui, cu o voce tunătoare ne întreabă: voi pe unde umblați, când trebuia să vă odihniți, lasă că o să vedeți voi! Norocul nostru că s-a terminat 1-1, golul nostru marcat de regretatul Zoli Crișan, Râca a apărat foarte bine și incidentul a fost uitat! Râca ăsta a fost o mare figură! Avea tendința să se îngrașe și ducea o viață cam dezordonată, când venea la națională ținea regim, saună, de toate, ca să fie fit la meci. Seara, nu mânca, lua câteva mere și stătea în cameră. Jucăm un joc contra Israelului la Tel Aviv. Vine Râca cu câteva kilograme în plus, panicat: Iorgule-zice, nu m-am pregătit pentru acest meci! Dar îi era frică să-i spună lui nea Tinel. Începe meciul, Râca de panaramă, și la pauză vine masorul și-mi spune să mă încălzesc. Râca ceruse schimbare, intru în poartă după pauză și apăr foarte bine. Câștigăm cu 1-0 prin golul marcat de Sameș la un corner. Ce l-a mai certat nea Tinel! După meci, seara, a fost o masă la un restaurant românesc. Acolo l-am cunoscut pe Ștefan Bănică senior, ce haios și prietenos a fost! Generația mea a primit un cadou, o deplasare și un meci de adio în Kuwait. Ne-am blindat toți cu valută, așteptăm îmbarcarea. Predăm bagajele, eu mă duc cu două stewardese să bem o cafea la barul din aeroportul Otopeni. Panicat, vine maseurul Parcea: hai repede, că se face control corporal la îmbarcare, sigur ne turnase cineva. Eu aveam valută în chiloți, dar știam că acolo mă va căuta mai întâi, așa că îi bag în ciorap și mă încalț. Ajung ultimul, Rică- în fața mea, transpira și se ștergea cu batista mereu pe față, vameșul mă întreabă dacă am valută, eu-normal- zic nu, mă pipăie peste tot, și între picioare, și-mi spune deodată, descalță-te! Fără să-mi dau seama, dau să-mi scot pantoful din piciorul unde aveam valută, vameșul zice: scoate-l pe celălalt! Vede că n-am nimic acolo și trec mai departe. În sala de îmbarcare îl întreb pe Râca unde își pitise banii, el râde și-mi arată batistă cu care se ștergea de zor la control! Era mare problemă dacă te prindea cu valută, o pățise Mircea Constantinescu, când apăra la Dinamo și n-a mai ieșit afară! Toți știam cine l-a turnat, unul care se dă mare sculă și în timpurile noastre! Pe mine mă avertizase când am venit prima oară la națională Puiu Iordănescu, să nu vorbesc cu nimeni despre bani, iar Lucescu mi-a trecut valuta ce o aveam când am plecat spre Brazilia. Tot Lucescu m-a învățat să am la mine în buzunar 4-5 dolari sau mărci vest germane pe care să-i declar, asta nu era o problemă, și te lăsau în pace. Nici cu lei nu aveai voie să treci, maximum 25 de lei. Acolo erau patru tabere, dinamoviștii, steliștii, rapidiștii și provincialii, nu se agreau deloc. Cel mai puțin agreat era Dobrin, știu de ce, toți se fereau de el, dar știți cum se spune, despre cei plecați dintre noi numai de bine!… “
Sperăm că v-am trezit interesul pentru o lectură incitantă, publicația băcăuană putând fi urmărită și on-line, în format pdf.
Leonard POPA / UZPR