◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

,,Benone Damian, un violonist virtuoz”

Aş fi dorit ca în loc de Cuvânt înainte, Prefaţă, Introducere, să fac o evocare a unui prieten drag care mi-a călcat pragul casei după fiecare turneu în străinătate (şi nu au fost puţine!), spre a-mi povesti, cu lux de amănunte, succesul unei experienţe artistice singulare în istoria muzicii noastre. Pentru mine, Benone Damian, reprezintă un ,,caz” de carieră dublă, nu doar un violonist virtuoz al muzicii populare ţărăneşti şi lăutăreşti ci unul care a părăsit după un sfert de veac de muzică cultă Filarmonica ,,George Enescu” – numai din dorinţa aparte de a sluji cu pasiune şi înalt patriotism o idée nobilă, pe care puţini o visează, dar nici pe aceea nu au realizat-o: muzica populară autohtonă are o personalitate distinctă, o originalitate fără egal în peisajul muzical european, merită să fie slujită cu abnegaţie de virtuozi interpreţi ai instrumentelor de taraf tradiţional lăutăresc (5-6 persoane, cu nai, ţambal şi cobză, în mod obligatoriu!), fiindcă bogăţia ritmică şi melodică a folclorului românesc nu are rival pe plan internaţional. Benone Damian a pornit în copilărie de la acordeon şi l-a schimbat la tinereţe cu tradiţionala şi dificila vioară pe care o mânuia cu o strălucire unică. După ce a editat la Electrecord discul ,,Hommage á Grigoraş Dinicu”, Benone a venit fericit la mine acasă cu vioara să-mi cânte repertoriul după disc, fiindcă zicea el că ,,fineţurile muzicale” nu au reuşit la înregistrare aşa cum le-a executat virtuozul (pe ,,viu”!). Cum Dumnezeu m-a ajutat să-l cunosc personal şi să-l ascult pe starostele lăutarilor bucureşteni, descendent al faimoasei dinastii Dinicu, pot afirma în cunoştinţă de cauză, că Benone l-a depăşit în Ciocârlia şi Hora staccato (spre a nu mai aminti de Hora spiccato!) pe marele Grigoraş.

Biografia lui Benone Damian în această monografie dispune de o culoare sentimentală şi o structură aparte, muzicologul Aurelian Popa-Stavri apelând la un bogat fond memorialistic al majorităţii colaboratorilor lui Benone din formaţiile sale pentru străinătate precum şi al prietenilor de breaslă: Gheorghe Zamfir, Cornel Pană, Şerban Nichifor, Alexandru Mica, Stanciu Simion, Nicolae Pîrvu, Cătălin Tîrcolea, Ion Miu, Iosif Ion Prunner, Mihai Scarlat, Adrian Petrescu, pianista elveţiană Tiziana Rosa, etc. Indiscutabil, soţia lui Benone, cântăreaţa Ileana Constanţa Damian, rămâne principalul şi cel mai complet informator al autorului, aproape toate turneele peste hotare ale formaţiei lui Benone incluzând-o şi pe apropiata solistă a virtuozului violonist. Dacă această monografie dispune de amănunte picante greu de aflat în aceste tipuri de cărţi, atunci meritul esenţial în conturarea portretului cât mai adevărat şi pe alocuri captivant, revine fără îndoială Constanţei Damian.

Structura monografiei însumează următoarele capitole: pagini biografice, repertoriul muzical, taraful de concert ,,Benone Damian” şi virtuozii săi, interviuri despre Benone Damian, articole din presa românească, prezentări pe coperţile albumelor ,,Electrecord”, Benone Damian invitat în emisiuni la Radio România, albume realizate peste hotare, extrase din presa străină, anexe, bibliografie. Un sumar complex, poate prea divers, care pătrunde în adâncul sufletesc şi în cariera internaţională a unui virtuoz violonist de o modestie exemplară.

Benone Damian a concertat pentru prima oară pe scena Ateneului Român, la vârsta de 30 de ani! Era membru al Filarmonicii de Stat ,,George Enescu” şi aspira să devină solist-concertist (avea în repertoriul său de bază Concertul nr. 7 pentru vioară şi orchestră de W. A. Mozart, Havaneza de C. Saint Saëns, Introducere şi Rondo capriccioso de N.  Paganini, Melodii ţigăneşti de Pablo Sarasate ş.a.)

Atât de mult şi-a legat cariera internaţională de Elveţia încât, timp de aproape un deceniu, a susţinut cursuri anuale de perfecţionare la ,,Zürcher-Forum”. Totuşi puţini membri ai Filarmonicii bucureştene au întreprins atât de multe turnee peste hotare ca Benone Damian (Franţa, Belgia, Germania, Elveţia, Suedia, Norvegia, Olanda, Danemarca, Luxemburg, Canada, S.U.A., Italia). Chiar dacă recitalurile şi concertele de muzică populară au dominat această carieră muzicală, Benone nu a uitat să cânte şi multe miniaturi de muzică cultă românească (Bagatela de Ioan Scărlătescu, Lăutarul de Stan Golestan, Balada de Ciprian Porumbescu ş.a.) în toate ocaziile artistice din Elveţia.

Acesta a fost – în câteva linii sumare – portretul omului şi virtuozului violonist Benone Damian (1928-2012). Meritul folcloristului, poetului, radiofonistului, profesorului şi muzicologului Aurelian Popa-Stavri de a se îndrepta asupra unui muzician mult prea modest, rămâne greu de cântărit acum. Timpul (căci înregistrările pe discuri în ţară şi peste hotare îi vor perpetua memoria) va demonstra că asemenea slujitori ai artei noastre naţionale, meritau asemenea gesturi evocatore.

Aurelian Popa-Stavri, absolvent al Conservatorului din Bucureşti, folclorist pasionat care a cercetat minuţios comorile din Maramureş şi Tulcea, dirijor de cor bărbătesc al Facultăţii de Utilaj şi Construcţii din Bucureşti, profesor de muzică şi instrumentist în orchestra ,,Orfeu” din Capitală, şi-a aflat ,,majoratul” în cariera îndelungată de radiofonist al secţiei de folclor a Radiodifuziunii Române. Volumele de poezie Păduri orizontale, Sub strălucirea vârfului de lance şi Câmpul rostirii, apărute în ultima vreme, l-au propulsat pe Aurelian Popa-Stavri printre poeţii contemporani de viitor, chiar dacă între muzică şi literatură pare că există acum o ,,dispută” între întâietate şi permanenţă creatoare. Câţiva exegeţi care i-au analizat creaţia literară a lui Aurelian Popa-Stavri (printre principalii săi recenzenţi numărându-se compozitorul Doru Popovici, literaţii Costin Tuchilă şi Ion Machidon) îl confirmă pe literatul Popa Stavri. Monografia Benone Damian – Un virtuoz violonist, însă, pledează pentru ,,naşterea” unui muzicolog cu certe virtuţi creatoare în domeniul artei sunetelor.

                                                                        Viorel Cosma

                                                                        Doctor Honoris Causa

Aurelian Popa-Stavri, de la profesor la realizator de emisiuni muzicale

S-a născut  la 1 august 1957 la o maternitate dintr-un cartier bucureştean din apropierea  Gării de Nord când, la difuzoarele radioului românesc, Maria Tănase cânta ,,Lume, lume”. A copilărit în comuna Mihail Kogălniceanu, din judeţul Constanţa. Educaţia în  ,,grădiniţă” a urmat-o în Medgidia, unde a trăit primele impresii de la spectacolele de dansuri populare şi costume tradiţionale dobrogene, participând la colindatul cu cântece de stea. Simţul ritmic şi auzul muzical l-au orientat spre Şcoala de muzică nr. 2 din capitală, astăzi Colegiul de artă ,,George Enescu”, unde a absolvit pe rând clasele primare, cele gimnaziale şi de liceu. Mulţi profesorii şi colegi i-au rămas dragi în amintire. Cu un antrenament intensiv la dicteu muzical şi solfegiu a reuşit la examenul pentru secţia de pedagogie muzicală, muzică vocală şi instrumentală, compoziţie, a Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu”, instituţie devenită, după 1990,  Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Înconjurat de studenţi talentaţi, care au confirmat în timp chemarea lor profundă spre cariera didactică şi muzicală, de profesori aflaţi în plină afirmare muzicologică, pedagogică şi componistică, a absolvit facultatea în anul 1981 cu lucrarea de diplomă ,,Simfonia a treia cu pian, orgă şi cor de George Enescu”, coordonată de prof. dr. Carmen Petra Basacopol. A fost membru în corul liceului ,,George Enescu, în corul ,, Gaudeamus” al Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu” şi în corul cadrelor didactice din Sectorul Agricol Ilfov. A ales repartiţia la şcolile generale din comuna Corbeanca pentru a fi aproape de evenimentele culturale din capitală şi pentru a cânta la block-flöte în orchestra asociaţiei ,,Societatea Muzica”, al cărei preşedinte este prof. emerit Radu Cozărescu. Având chemare pedagogică, a obţinut definitivatul, gradul doi şi gradul didactic 1 în învăţământ. După activitatea de 10 ani ca profesor şi dirijor al corului de elevi şi îndrumător al formaţiei de fluieraşi din comuna Corbeanca, a reuşit, prin concurs, să devină redactor de specialitate muzicală la Societatea Română de Radiodifuziune, secţia de muzică tradiţională, romanţe şi café-concert. La examinare, una dintre întrebări  adresată de compozitorul realizator de emisiuni Doru Popovici, a fost despre ,,Mioriţa”, iar profesorul Aurelian Popa Stavri a făcut referiri la cărţile lui Mircea Eliade şi Alexandru Amzulescu, la culegerile de folklor la care a participat în timpul studenţiei, coordonate de prof. Gheorghe Oprea şi Cristina Rădulescu-Paşcu la Măcin, Tulcea şi Ieud, Maramureş. În calitate de redactor, iar din 2009 – de realizator  muzical,  a conceput şi prezentat emisiuni printre care ,,Varietăţi folklorice” şi ,,Popasuri folklorice” (cu interviurile având ca interlocutor pe folkloristul Dumitru D. Stancu), acestea, la Radio România Actualităţí,  ,,Atlas folkloric” şi – în calitate de redactor responsabil – ”Lumea şi muzica tradiţională” la Radio România Cultural, “Şezătoarea”- la Radio România Tineret, (după o idee personală privind rolul acestui obicei în comunităţile tradiţionale  dar şi în cele moderne, contemporane), “Portret radiofonic”- serial de emisiuni la Radio Bucureşti, “Lada de zestre”, “Valenţe folklorice în actualitate” şi ,,Geografie muzical-folklorică”, între anii 1992-2015, la Radio România Antena Satelor. În cadrul emisiunii ,,Lada de zestre” a desfăşurat o serie de ediţii în care a prezentat, comentat şi difuzat balade / cântece epice bătrâneşti din toate regiunile României. O contribuţie semnificativă pentru Fonoteca Radio  sunt zecile de interviuri  cu mari interpreţi ai muzicii populare româneşti dar şi interviurile cu rapsozi şi meşteri artişti populari, mulţi dintre ei având titlul de Tezaure Umane Vii. În anul 1985 a obţinut premiul special al  sindicatelor la concursul de creaţie corală pentru copii, organizat de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România iar în anul 2000 a obţinut premiul special al Casei de cultură Mihai Eminescu din capitală, la concursul naţional de creaţie poetică organizat de cenaclul, editura şi revista ,,Amurg sentimental”, unde a publicat mai multe articole.  Este prezent în mijlocul evenimentelor muzical-folklorice şi ştiinţifice care pun în valoare semnificaţia identitară a obiceiurilor şi tradiţiilor patrimoniale româneşti, aromâneşti şi ale etniilor conlocuitoare.      

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *