Veți crede ori ba, e mai puțin important acest lucru, contează doar că a apărut și funcționează, s-a născut în urmă cu trei ani într-un iunie la fel de tandru și de călduros și de poetic ca acesta de care tocmai ne-am despărțit, sărbătorirea Zilei Internaționale a Dunării a fost doar prilejul, cauza, bănuim că așa ar fi spus Bălcescu fiindcă premisele existau și atunci ele venind din adâncimea timpului, cauza deci, adică motivația zămislirii stătea în spiritul unor oameni dornici să îmbrace mereu noul în hainele frumosului, auzi, POEZIA, PORT LA DUNĂRE, mai frumoasă denumire pentru o atare stare de entuziasm liric nici că se putea formula, pe parcursul a trei zile metaforele au tot dat buzna dinspre Dunărea mereu vie, dinspre teii intrați pentru totdeauna în legendele locului, dinspre oameni către oameni, încât te miri cum Florina Zaharia, managerul Centrului Cultural Dunărea de Jos, și echipa sa au reușit să țină sus ștacheta unei acostări atât de inedite, care a pus în scenă câțiva români, nu mulți, da’ buni, alături de mai mulți poeți de pe alte meleaguri cel puțin la fel de buni, Bulgaria, Cehia, Macedonia de Nord și Slovacia și-au descărcat caravelele lor doldora de metafore în ropotele aplauzelor numeroșilor spectatori, muzica diafană, pogorâtoare parcă din cer, și dansul unor copii talentați au ținut isonul iureșului de bună dispoziție universală, peste spațiul grădinii publice destinat manifestării, peste hotarele acestei împrejmuiri doar 
formale a plutit armonia unui vis, se făcea că metaforele au luat totul în primire, parcă trăiam într-un regat al metaforei, în toate zilele Festivalului Internațional de Poezie de la Galați amitit metaforele au fost prințese ale visării, ale acelei visări unicat din care te trezești cu regretul că s-a terminat, dar uite că visul ne urmărește, parfumul discret al poeziei întâmplate se ține de noi chiar și pe alte drumuri ale destinului, pe cărările altor ispite lirice, viața însăși este o uriașă ispită lirică, sub auspiciile ei așteptăm ediția următoare, POEZIA este portul de la Dunăre, port născut la Galați, cum am spus, în care se întâlnesc vraja cu realitatea, în care pare a ancora însuși marele fluviu, în care uriașul cu trup de apă dulce fremătătoare pare a se neclinti măcar cât viața unui clipocit de val trecător, anume să asculte poveștile unor oameni extraordinar de frumoși…
Firiță Carp / UZPR