EUGEN COMARNESCU – MĂRIA SA ACTORUL. EXERCIŢII DE ADMIRAŢIE

Recent, sub egida Asociaţiei Italienilor din România a fost publicată cartea lui Eugen Comarnescu – Măria Sa Actorul. Exerciţii de admiraţie, sub îngrijirea doamnei Gabriela Tarabega Comarnescu, soţia autorului, şi a lui Dan Comarnescu, fiul acestuia, în semn de apreciere şi recunoaştere a muncii autorului cu ocazia împlinirii a 10 ani de la părăsirea scenei pământeşti, cât şi pentru a eterniza aspecte ale vieţii teatrale româneşti dintr-una din perioadele ei de glorie.

            Este o lucrare monumentală, care conţine 100 cronici dramatice despre spectacole şi mari actori ai scenei româneşti din perioada 2001-2006, distribuite în mai multe capitole:  „Portrete”, „Cronici de teatru”, „Miscellanea”, „Aniversări”, „Cartea de teatru”, „In memoriam”. La acestea se adaugă încă două cronici redactate atât în limba română, cât şi în limba italiană: „Puterea de seducţie a actorului/Il potere di seduzione dell’attore” şi „Actorii – aceste multiplicate măşti ale teatrului/ Attori queste multiple maschere del teatro.”

            Fiecare titlu are şi un subtitlu reprezentativ pentru esenţa actorului sau a spectacolului prezentat: „George Vasiliu Birlic – un geniu al comediei”; „Radu Beligan – o eternă tinereţe spirituală”, „Ion Lucian  – un artist ce nu cunoaşte sentimentul înfrângerii”; „Carmen Stănescu – explozie de vitalitate, farmec şi graţie”, „Rodica Tapalagă – un talent exploziv”, „Claudiu Bleonţ – un învingător” etc.

             Valoarea grafică şi documentară a cărţii este sporită şi de numărul mare de fotografii ale actorilor  sau care înfăţişează afişe şi scene din timpul spectacolului, dispuse în pagină după o tehnică a diversităţii.

            Cartea începe şi se încheie simetric prin prezentarea unor mărturisiri despre activitatea culturală a autorului scrise de Gabriela Tarabega Comarnescu, distins om de cultură, Ioana Grosaru, preşedintele Asociaţiei Italienilor din România, şi ziariştii: George Vraca, Andrei Milca, Dan Bârlădeanu, Mihai Petrovici, Augustin Sandu, Andrei Niţă, Modesto Gino Ferrarini.

            Aceştia au remarcat bunătatea, corectitudinea şi modestia omului

Eugen Comarnescu, dragostea şi admiraţia cronicarului Eugen Comarnescu pentru cultură, în general, şi pentru arta dramatică, în special, naturaleţea, inteligenţa şi obiectivitatea scrisului acestuia, simţul responsabilităţii profesionale, contribuţia adusă la formarea unor colegi de breaslă şi la creşterea prestigiului unor publicaţii.

            Iată numai câteva din afirmaţiile celor menţionaţi mai sus:

            „Nu ştia ce este răutatea, invidia, nepăsarea…Şi-a iubit cu ardoare profesia de cronicar de teatru, iar dragostea pentru arta scenică, înţelegerea şi admiraţia pentru actori l-au animat întreaga viaţă.” (Gabriela Tarabega Comarnescu, p. 15)

            „Îmi plăcea prospeţimea condeiului şi inteligenţa cu care acest gazetar de rasă se strecura printre capcanele ideologiei, spre a spune adevărul. […] A fost un mare cronicar al artelor spectacolului.” (Răzvan Voncu, p. 19)

            „Eugen Comarnescu a fost mai întîi de toate un om. […] Omul ştia să facă lucruri de seamă, mari şi mărunte, îşi făcuse prieteni de-o viaţă printre cei mai mari actori ai noştri […].

            „[…] a scris mereu cu fineţe, fără părtinire, cu argumente şi fără parti pris-uri despre fenomenul scenei româneşti […].”

            „era un mentor teatral pentru cei tineri.” (Andrei Milca, p.347-348)

            „Era un om blând, bun şi un mare profesionist.” (Mihai Petrovici, p. 354)

            „Eugen Comarnescu a fost acela care mi-a deschis gustul pentru cultură şi artă, m-a introdus în minunata lume a criticilor de film, teatru, operă şi balet.” (Andrei Niţă, p. 357)

            „Activitatea sa intensă – ilustrată prin reportaje – articole – comentarii – cronici şi recenzii – anchete de masă – corespondenţe speciale – a făcut ca el să dobândească o largă notorietate, stimându-i-se competenţa, talentul, adânca pătrundere în problematica realităţii cultural-artistice a Capitalei, investigată cu perspicacitate şi neabătută obiectivitate.” (Augustin Sandu, p. 355)

            „Avea un simţ al datoriei faţă de cultură şi deopotrivă, faţă de cititor. A fost un mare ziarist, care îşi iubea la nebunie meseria şi pe care o practica cu naturaleţe şi echilibru.” (Modesto Gino Ferrarini, p. 358)

            Cartea „Măria Sa Actorul” cu o certă valoare documentară ne-a creat impresia unui monument etern care pulsează de viaţă, în care nimic nu este forţat, nimic ostentativ, ci totul este spus discret, sincer şi inteligent, cu multă fineţe şi talent, cu pătrundere psihologică, spirit de sinteză şi rafinament.

            Spre exemplificare vom reproduce numai câteva din aprecierile făcute la adresa actorilor:

            „În toate rolurile sale, Dinică a ştiut să treacă, după cum îi cerea personajul, de la sarcasm la ironie fină, de la luciditate la ferocitate, creând portrete care te urmăresc multă vreme după căderea cortinei.” (p.47)

            „În cariera sa bucureşteană de câteva decenii, Mihai Fotino a ilustrat cum nu se poate mai convingător ceea ce aş numi discreţia comediei. Înzestrat până în vârful unghiilor cu har comic, el n-a trecut niciodată graniţa spre umorul gros, ci cel mult spre caricatura rafinată, în linii suple, ca în desenele lui Silvan.” (p.65)

            „Atâta patos pune Tamara Buciuceanu Botez în acest dans, atâta forţă vitală, de parcă ar şti că este cântecul de lebădă al personajului.” (p. 71)

            „Cu o aparenţă bonomă, abordând orice partitură comică sau în orice personaj şi nimic nu te-ar face să crezi că în spatele fiecărui rol se ascunde un travaliu anterior. Dar când îl cunoşti îndeaproape, îţi dai seama că este dominat de o combustie internă. Se zbate în fiinţa sa lava unui vulcan interior, dar care nu ajunge niciodată să erupă prin crater.” (p. 79-80).

            Citind cartea simţi că Eugen Comarnesu este viu, prezent în cuvintele cărora le-a dat viaţă şi le-a umplut de semnificaţii sau ţi-l imaginezi printre spectatori foarte atent la ceea ce se petrece pe scenă pentru a consemna în memoria timpului.

            Plecat prematur dintre cei vii, poate acolo Sus şi-a găsit o parte din actorii dragi şi-şi pot continua dialogurile la lumina astrelor sau poate de acolo de Sus se mai bucură încă de savoarea spectacolelor jucate în lumina reflectoarelor.

            Deşi renumitul cronicar nu a fost preocupat de propria-i posteritate, aceasta manifestă şi va manifesta interes pentru scrierile sale şi în calitate de cititori şi de iubitori ai artei dramatice le suntem recunoscători atât Domniei Sale, cât şi celor care au contribuit la realizarea acestei cărţi, repectiv familiei autorului şi Asociaţiei Italienilor din România.

Elena TRIFAN / UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.