Redescoperindu-ne valorile trecutului: Balerinul uzdinean Aurel Miloş (1906-1988)

Personalitate de netăgăduit a baletului la scară mondială Aurel Miloş este fară îndoială şi unul dintre mari oameni de seamă ai spaţiului banatic. În acelaşi timp viaţa şi opera sa este una mai puţin cunoscută dar şi controversată datorită faptului că în arta baletului a făcut multe inovări fi a introdus abstracţionismul expresionist.

Aurel Miloş cunoscut în lumea baletului ca şi Aurelio – Milioss, s-a născut la Uzdin în anul 1906 având ca şi tată pe Comei Miloş farmacist şi mamă pe Slavka Jakovljevic, originară din Ruma. A avut încă doi fraţi, dar doar dinspre tată, dat fiindcă mama sa a murit de tânără iar tatăl Comei s-a recăsătorit cu o unguroaică – pe Virgil (intrat în memoria uzdinenilor ca şi Ghiri Păticariu) şi pe Comei.

Tatăl lui Aurel, Comei Miloş, era originar din Făget (România) şi se trăgea dintr-o familie de nobili – Miholyi. Această familie era de origine greacă şi provenea de pe insula Miloss, însă trăind în mediu românesc Comei s-a simţit român şi a dorit ca şi fiii săi să fie la fel buni români.

A absolvit Facultatea de Farmacie la Budapesta iar din anul 1900 a fost numit farmacist le Uzdin. În munca sa de farmacist s-a dovedit a fi un mare profesionist. Medicamentele şi alifiile sale erau cunoscute şi apreciate în întreg Banatul de unde-i veneau zilnic oameni nevoiaşi. În popor era datorită mărinimiei sale şi ataşamentului faţă de ţărănime deosebit de apreciat şi iubit.

Aurel Miloş era un băiat înalt, blond, slăbuţ cu ochii mari, albaştri. Vorbea rar şi puţin iar vocea-i suna blajin. Pasul lui era sigur dar parcă plutea prin aer, parcă dansa prin viaţă. Era predestinat baletului. Despre prima sa apariţie pe scenă a scris înv. Petru Mezin în „Tibiscus” nr. 8 (din aprilie, 1992):

Îmi amintesc bine de timpurile când elevii, liceenii au dat o serbare la birtul lui Călămac (proprietatea lui Petru Toager). Pe o scenă improvizată făcută pe butoaiele de bere, acoperită cu scânduri groase împrumutate de la meşterii zidari, cu bina împodobită în chilimuri populare şi o cortină din cearşafuri albe. Sala era arhiplină. În programul cultural-muzical un punct aparte a fost acordat şi lui Aurel Miloş conţinând improvizări de balet. Era îmbrăcat într-un tricou lipit de corp şi cu faţa fardată. Înainte de a ieşi pe bină luminile din sală s-au stins. Numai scena era obscur luminată. Unii dintre noi, cei mai mici, eram angajaţi sa stăm cu lumânările aprinse după bină şi să ridicăm câte-o parte de chilim ca să cadă zarea pe dansator şi astfel să producă un efect deosebit ştiut numai de el. Ieşit pe bină, Aurel se frângea, făcea salturi, mişcări graţioase de balet. Lumea din sală a amuţit, nu mai văzuse aşa ceva! Însă, repede s-a trezit! Şi fiindcă era pregătită pentru râs (că de aceea a venit la serbare) a izbucnit în râs şi unii au început să strige: ‘Iaca comegiantu lupăticaru’. Dar Aurel nu s-a descu­rajat ci şi-a continuat dansul…

continurea pe uzpcaraseverin

Vasile BARBU

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.