2023 va prilejui manifestări dedicate personalității lui Dimitrie Cantemir, cărturar de talie europeană, Domn al Moldovei, cu prilejul împlinirii a 350 de ani de la nașterea sa (26 octombrie 1673).
Festivitățile aniversare au debutat cu vernisarea expoziției „Dimitrie Cantemir – 350 de ani de la naștere“, organizată de Biblioteca Academiei Române în colaborare cu Muzeul Național al Literaturii Române. Evenimentul s-a desfășurat marți, 17 ianuarie 2023, în Sala „Theodor Pallady“ din Calea Victoriei nr. 125, în prezența unui numeros public. Cu acest prilej, au evocat personalitatea și câteva din realizările marelui erudit Dimitrie Cantemir: Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, director general al Bibliotecii Academiei Române; acad. Răzvan Theodorescu, vicepreședinte al Academiei Române; prof.dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Literaturii Române – București; Constantin Barbu, membru titular al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere din Paris, coordonator al ediției facsimilate „Dimitrie Cantemir“; Cristina Popescu, director al Romfilatelia și Gabriela Dumitrescu, șef al Cabinetului Manuscrise-Carte Rară, curatorul expoziției.
Dimitrie Cantemir a fost Domn al Moldovei în două rânduri: 1694 și 1710-1711. A studiat la Academia Patriarhiei Ecumenice, filială spirituală a Universității din Padova, din programa căreia amintim: geografia, anatomia, turca, persana și araba. La sfârșitul anului 1697, pe când nici nu împlinise vârsta de 25 de ani, Cantemir a finalizat prima parte a lucrării „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea”, scriere de teosofie și etică creștină, realizată sub influența dascălului său, Ieremia Cacavela. În Constantinopol, Cantemir și-a construit un palat pe malul Bosforului, unde a locuit împreună cu familia sa. În 1710, cu ajutorul turcilor ocupă tronul Moldovei, având, printre altele, și misiunea de a-l supraveghea pe Constantin Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman. A încheiat o alianță cu Țarul Petru cel Mare, participând la lupta dintre oștile țarului și cele ale otomanilor, la Stănilești (1711), suferind o înfrângere ce îl va costa tronul. În consecință, Cantemir se refugiază în Rusia, unde își petrece tot restul vieții la curtea Țarului Petru I, ca prieten și sfătuitor. Bătălia de la Stănilești a marcat un moment tragic în istoria Moldovei și Țării Românești: aducerea unor principi străini, respectiv începutul regimului fanariot. Neîncrezători în loialitatea domnitorilor români, turcii îl execută pe Constantin Brâncoveanu (1714), iar în 1716 aduc pe tron un principe fanariot.
Dimitrie Cantemir, spirit de anvergură europeană, a rămas definitiv înscris în istoria științei și culturii românești prin contribuțiile sale de excepție în domeniul istoriei, geografiei, literaturii, filosofiei, logicii, matematicii, fizicii, religiei și muzicii, fiind în același timp și un remarcabil poliglot, cunoscând 11 limbi de circulație universală.
Cărturarul omagiat este autorul unei vaste și excepționale opere științifice și literare, în spiritul convingerilor sale, potrivit cărora: ”Sufletul odihnă nu poate afla până nu găsește adevărul, carile îl cearcă oricât de cu trudă i-ar fi a-l nimeri“. „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul” reprezintă prima lucrare românească originală de gândire religioasă, inspirată de disputele medievale despre timp, suflet, natură și conștiință. A lăsat posterității, sub formă de manuscrise, un tezaur impresionant de opere valoroase: „Istoria ieroglifică”, redactată în perioada 1703-1705, scrisă în limba română, reprezintă un roman alegoric, pamflet politic, fabulă și eseu filosofic, având ca pretext relațiile conflictuale dintre Brâncoveni și Cantemirești pentru ocuparea tronului Moldovei (1688-1705), conflict de care a profitat Mihail Racoviță, o rudă a domnitorului muntean.
Prima sa scriere cu caracter istoric, datată 1714, „Monarchiarum phsyca examinatio” (Cercetare naturală a monarhiilor), este un eseu filosofic asupra succesiunii ciclice a marilor imperii. „Descriptio Moldaviae” (Descrierea Moldovei), lucrare redactată în limba latină (1716), având un vădit caracter monografic, a fost tradusă și publicată în limba română abia în 1825. Opera amintită, al cărei manuscris original nu a fost descoperit încă, conține descrierea geografică, politică, etnografică a Moldovei, în care autorul face numeroase observații referitoare la aspecte lingvistice și folclorice. Sunt descrise în mod detaliat obiceiuri de la nunți și înmormântări, tradiții populare precum paparudele, drăgaica, zânele și zburătorii, jocuri precum țurca și călușarii, descântece, legende locale, de exemplu mitul Zburătorului. O importantă lucrare, prezentând istoria Imperiului Otoman, „Creșterea și descreșterea Imperiului Otoman” (Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae), finalizată în 1716, a fost redactată în limba latină, fiind apoi tradusă în franceză, engleză și germană. În 1717 dă la iveală o importantă lucrare de erudiție savantă „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor”, revizuită de patru ori, și adăugită cu numeroase completări. Această prețioasă lucrare a fost cunoscută întâi de cărturarii români din Transilvania, prin intermediul unor copii manuscrise, în 1730 și 1756, Școala Ardeleană considerând-o model și sursă de inspirație. Cea din urmă carte a sa a fost „Sistemul religiei mahomedane”.
În expoziție se pot admira, până pe 27 ianuarie a.c., manuscrise, portrete, documente istorice din scurta perioadă în care Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei, mărturii ale cronicarilor vremii, ediții facsimilate ale manuscriselor aflate în Rusia, precum și ediții importante apărute în spațiul românesc.
Tanța Tănăsescu / UZPR