Dintr-o trăsătură de condei
(postfață)
Culegerile de maxime sunt, îndeobște, realizate prin decuparea unor fragmente semnificative din creația mai multor autori cu circulație universală în cultură, rămase în memoria cititorilor. Alteori, florilegiul se articulează prin extragerea din opera unui singur creator a unor replici memorabile. Antologia Dincolo de aparențe (maxime, reflecții, cugetări) a scriitorului Ion Constantinescu este un astfel de exemplu, ea însumând un consistent buchet de apoftegme conținute în operă sa literară sau jurnalistică, reproduse aici exact sau „rescriseˮ spre a se mula pe sensibilitățile acestui dezorientat început de mileniu.
Secționat în trei părți, Unde dai și unde crapă, La liberă alegere, Lumea așa cum e ea, volumul conține 1280 de texte aforistice negrupate tematic, pe subiecte precum om și destin, educație și cultură, societate şi politică. Domnul Constantinescu încearcă să surprindă atât lumea în care trăim, cât și individul uman văzut ca individualitate sau personaj colectiv. Putem afirma că Ion Constantinescu dezvăluie prin cugetările sale o particulară atitudine din viață, dezvăluindu-și conformația morală grație căreia a trecut cu fruntea sus de-a lungul celor opt decenii de existență.
Scriitorul transmite prin intermediul pastilelor de înțelepciune ce articulează cartea propria viziune vizavi de adevăr, bine, frumos, iubire, fericire. În același timp, surprinde caricatural slăbiciunile omenești precum lenea, prostia, aroganța, dar mai cu seamă lipsa de principii morale care guvernează societatea românească de astăzi. În absența unor modele care să traseze niște principii de nezdruncinat și care să confere o orientare pe calea dinspre prezent spre viitor, au ajuns în frunte personaje îndoielnice, caracterizate prin oportunism, impostură, ipocrizie, cupiditate, necinste, sete de putere, iar astfel oamenii politici au devenit – observă cu temei scriitorul – summum al defectelor omenești, otrăvind totul în jur și împiedicând ascensiunea naturală, firească, spre mai bine a celor mulți.
Nu toate maximele, reflecțiile și cugetările lui Ion Constantinescu au valoare de axiomă; de altfel, intenția să nu a fost să devină izvoditorul unor vorbe de duh care să transgreseze veacurile, ci, așa cum afirmăîn prefață, să deschidă „poarta dialogului cu propria-ți conștiință, sfetnicul cu cea mai mare putere de înrâurireˮ, fiindcă „Omul OM se teme cel mai mult de conștiința saˮ, iar „Cea mai degradantă siluire este cea a conștiinței. ˮ, scriitorul considerând că și prin simpla semnalare a ceea ce înseamnă valoare/nonvaloare poate schimba ceva în lumea din care facem parte.
Punctul de plecare al volumului îl constituie aserțiunea conform căreia „Nu trebuie să fii filosof pentru a putea distinge răul de bine.ˮ
Dezideratul oricărui om este atingerea fericirii, cu tot ceea ce înseamnă ea: frumusețe, bogăție, împlinire, iubire. În opinia lui Ion Constantinescu, lupta pentru atingerea ei trebuie să se poarte cu armele adevărului, dreptății, cinstei, fiindcă doar astfel omul se poate simți împlinit: „Fericirea, nici dacă e foarte mare, nu poate ucide. Așa că nu vă temeți să fiți fericiți! ˮ; „Porțile împărăției cinstei nu sunt închise niciodată. Numai ticăloșilor li se par întotdeauna ferecate. ˮ; „Felul în care îți joci rolul pe scena vieții nu ține de har, ci de caracter. ˮ; „Vorbele de duh izvorăsc din înțelepciune. ˮ; „La linia de start a omeniei nu se aliniază niciodată avarii. ˮ; „Cât timp nu te simți curat, e imposibil să faci pace cu conștiința ta. ˮ; „Adevăraților învățați nu le este deloc rușine săînvețe și de la cei mai puțin învățați decât ei. ˮ.
În spiritul realismului critic moralizator al marilor clasici, Ion Constantinescu pune în permanență faţă în față calitățile cu defectele, trăsăturile pozitive cu cele negative, atitudinile dezirabile cu cele detestabile, configurând omul cu caracter, omul de onoare, surprins în opoziție cu omul de nimic, licheaua, de multe ori văzut drept om politic, deși – conform logicii, deducem din textele din antologie – politicianul nu prea merită asocierea cu substantivul om. Iată cum surprinde, sintetic, scriitorul neomul: „Omul fără principii e aidoma navigatorului fără busolă. ˮ; „Mințind în numele dreptății nu înseamnă că spui adevărul. ˮ; „Politicianul farsor e ca pomul lăudat. Din partea lui nu te poți aștepta la prea mare rod. ˮ; „Uneori veninul omului poate fi mai ucigător decât al șarpelui. ˮ; „Îngenunchind în fața cuiva, îți zdrelești nu genunchii, ci demnitatea. ˮ; „Mai nou, reușita în dragoste nu mai depinde de sentimente, ci de bani. ˮ; Oamenii corecți nu-s tentați să ajungă mari demnitari, pentru a nu-și pierde omenia. ˮ; „Vremea oamenilor proști de buni a trecut. În prezent se poartă oamenii proști de răi. ˮ; „Prin mascarea meschinăriei în ambalajul unor pseudoprincipii adevărul poate fi răstălmăcit. ˮ; „Când cantitatea ia locul calității, valoarea intră în agonie. ˮ; „Cuvântul oamenilor lipsiți de onoare nu are nici o valoare. ˮ.
Educația reprezintă calea configurării interioare a individului uman condus în drumul său de un ideal înalt, de aceea nu trebuie să uităm că: „Cei șapte ani de acasă absolviți la fără frecvență n-au nicio valoare. ˮ; „Norocul se clădește, nu se cumpără. ˮ; „Orizontul nu este numai locul unde ni se pare că cerul se unește cu pământul, ci și hotarul imperiului cunoașterii noastre. ˮ; „Valoarea oului depinde de evaluator. Numai așa se explică de ce unii care au furat un ou se află în spatele gratiilor, iar alții zburdă în libertate, deși au buzunărit statul de milioane de euro. ˮ.
Tot educația este șansa remedierii răului din societate. De aceea omul are datoria să învețe în permanenţă şi să respecte cartea, deoarece: „Școala înseamnă timp pierdut, dacă cea ce ai învățat aici arunci la coșul de gunoi. ˮ; „Cartea se simte umilită când este oferită cadou cuiva care nu o va citi. ˮ; „Cartea nu-ți e de nici un folos, dacă ce înveți din ea nu folosești în viață. ˮ; „Degeaba străbați lumea în lung și-n lat, dacă din drumurile făcute nu înveți nimic. ˮ.
Valoarea ta ca om este relativă, dar depinde de tine să devii mai bun, susține Ion Constantinescu: „Durata vieții fiecăruia dintre noi depinde de măsura în care am cooperat cu Dumnezeu și cu știința. ˮ; „Știința și religia sunt mult mai bune prietene decât își închipuie unii. ˮ; „Aflat între lupi, nu rămâi teafăr, dacă nu devii și tu lup. ˮ; „Insomnia generată de mustrările de conștiință nu se tratează cu somnifere. ˮ.
Politicienii nu se găsesc în slujba electoratului, ci a propriului interes, de aceea scriitorul atrage atenția: „Culoarea politică nu valorează nici cât o ceapă degerată când la mijloc sunt interesele omului politic. ˮ; „Dragostea la prima vedere deseori poate avea și o față ascunsă, care poartă numele de interes. ˮ; „Marile puteri sunt identice, indiferent de regimurile politice sau principiile pe care le clamează. ˮ; „Vai de vizionarul care nu e în stare să vadă mai departe de lungul nasului! ˮ. Ceea ce se petrece în această perioadă în România este astfel surprins de către lucidul analist dinapoia scriitorului: „Democrația în care ești forțat să stai în poziție de drepți nu-i decât o farsă. ˮ; „La sfârșit de mandat, toți președinții de state regretă că nu au fost regi. ˮ.
„Dobândă plătești nu doar pentru creditul nerestituit la timp, ci si pentru lucrurile făcute cu întârziere. ˮ, consideră Ion Constantinescu. Să fie oare această culegere de aforisme dobânda primită de scriitor de la destin după 21 de cărți editate?
„Nemuritori nu pot rămâne decât unii dintre noi, oameni însă putem rămâne toți. ˮ, spune autorul, sintetizând astfel concepția după care s-a călăuzit mereu. Antologia Dincolo de aparențe (maxime, reflecții, cugetări) a lui Ion Constantinescu poate fi văzută ca un „portret interiorˮ, întrucât conține reperele esențiale ale filosofiei de viață a autorului. Reflecția autorului legată de un fenomen social sau o atitudine este sintetizată într-o singură trăsătură de condei, rămânând adânc încrustată în memoria lectorului. Am încrederea că, lecturând acest volum – alcătuit din „picături de înțelepciuneˮ ce se administrează, asemenea medicamentelor, cu pipeta, la intervale strict delimitate, în funcție de puterea de înțelegere a fiecăruia – cititorii își vor aminti că la baza societății și comportamentului uman trebuie să stea niște concepții, principii de etică care să conducă la o conduită în spiritul valorilor tradiționale.
Voichiţa Vereş / UZPR