Observăm bine ceea ce se petrece în jurul nostru astăzi. Ne putem aduce aminte ceea ce s-a întâmplat cu noi ieri. Dar viitorul este un domeniu incert, în care unii oameni măcar acum încearcă bâjbâind să găsească o potecă. O plimbare în ziua de mâine! Este oare o asemenea plimbare posibilă, nu într-un roman fantasmagoric, nu în vis, ci ȋn realitate? Acest lucru îl poate spune numai cine a făcut o asemenea plimbare. Pentru a întrezări ziua de mâine, trebuie văzută clar ziua de astăzi. Și trebuie observată, nu într-un singur loc, nu într-o singură localitate, ci pe întinderi destul de însemnate. Dar cum să se reprezinte toate acestea în cuvinte? Să se noteze timpul prin cifre?
Cuvântul „libertate” exercită o mare putere de atracţie asupra călătorului în timp. Căci fiecare om are dreptul de a vorbi și de a gândi tot ce doreşte, adică libertatea cuvântului şi a conştiinţei. Dar cum arată în realitate libertatea cuvântului într-un univers liber? Chestiunile nu sunt deloc roz în ceea ce priveşte libertatea individului, libertate cu care activiştii vremii le place să se fălească. Însă călătorul ȋn viitor nu poate să schimbe caii. Vor apărea în jurul lui mai multe condeie și penițe diferite? La vehiculul călătorului e înhămată o pereche de cai. Faptul că poate ieși în stradă sau într-o piață și să strige ce-i poftește sufletul nu schimbă nimic.
Pentru ca spusele călătorului să poată avea o anumită trecere, trebuie să le comunice milioanelor de oameni, cu ajutorul presei. Iar în această privinţă altfel stau lucrurile: călătorul nostru are un condei special – cu o peniță specială. Condeiul său seamănă cu un obiect de metal cu mai mulți dinți. Se vor strânge din toate părțile cifre şi culori diferite. Ele sunt zugrăvite cu tuș galben, cu tuș roșu, altele cu tuș albastru – culori specifice drapelului României. Totul este îndreptat într-o anumită direcție, arătându-se puterea vântului. Se înţelege, aici n-ai voie să nu respecți culoarea… Bate vântul schimbării, iar limba asta, alfabetul acesta al Timpului îl știu prea puțini oameni. Fiindcă fiecare om poate avea orice convingeri politice, se poate exprima pentru orice politică.
Ziarele și revistele sunt un indicator al vieții contemporane. De la înființare, presa a fost un indicator al vieții socio-politice, al vieții cultural–literare. Apariția ziarului regional „Gazeta Munteniei”, în august 2003, constituie un moment important în peisajul publicistic al țării schițând conturul unei direcţii realiste și democratice. Prin cuvântul tipărit, datorită strădaniilor unor oameni de cultură, personalități ale vieții științifice și politice, s-a cultivat dorința pentru frumos, s-a păstrat viu interesul pentru scopurile desăvârșite ale poporului român: dorinţa de libertate, de pace, dragostea pentru străvechea vatră.
Iată de pildă, sublinierile lui G. Călinescu capătă în istorie (perioada 1918-1944) semnificații deosebite, cităm: „Nicăieri ca în presă iresponsabilitatea nu mi s-a părut mai gravă. Cuvântul tipărit intră în suflete, îndrumează conștiințele”, am încheiat citatul. În plan publicistic unele cercuri şi grupări au încercat să deschidă conflicte între generaţii. Cine vrea să facă din ziarist o componentă a fabuloasei mașini a businessului? Se pare că se dorește transformarea unei părți a presei într-un obiect de cumpărare și vânzare.
Dar dacă ziaristul se va opune? Atunci el își va găsi locul în societatea contemporană? Dar e suficient să spui că ziarul este un vector al libertăţii de expresie. Libertate! Acest cuvânt este legat de dorințele despre pace, despre prosperitatea popoarelor.
Florenț Mocanu / UZPR