default-logo

Interviu cu Ileana LUCACIU – creatoare de costume populare pădurenești

Portul popular pădurenesc face parte din viața mea (dialog cu Ileana LUCACIU – creatoare de costume populare pădurenești)

– Punctați-ne câteva dintre cele mai semnificative date biografice.

– M-am născut într-o frumoasă zi de primăvară, în satul Hășdău, din comuna Toplița, județul Hunedoara. Am urmat cursurile școlare în satele Hășdău și Toplița, iar liceul la Deva. Am activat ca profesor suplinitor predând istoria, geografia și muzica dedicându-mă educației civice și cultural-artistice a elevilor.

– Ce înseamnă pentru dvs. satul în care v-ați născut?

– Este cel mai frumos de pe pământ, cu oameni demni, harnici, iubitori de plaiul strămoșesc și mândri de portul lor pădurenesc. Mă mândresc cu așezarea pitorească a satului meu, de o rară frumusețe peisagistică.

– Cum a apărut în inima dvs. dragostea pentru portul popular pădurenesc?

– Portul popular pădurenesc este o parte din viața mea, din sufletul meu. Frumusețea portului nostru se îmbină armonios cu obiceiurile, datinile și tradițiile de pe meleagurile acestei legendare așezări. Încă de mică m-a atras bogăția, unicitatea și frumusețea costumelor populare existente ca tradiție încă de la începutul viețuirii pe aceste locuri pădurenești. De mică, mama m-a învățat să cos, să țes la război și mă lua cu ea la săpat în grădină sau la strânsul fânului. Așa se face că am cunoscut, încă copilă fiind, obiceiurile, tradițiile și dragostea de viață la sat.

– Oamenii satului Hășdău posedă o ținută vestimentară aparte, demnă de invidiat. Cum comentați?

– Da, avem un port aparte, o ținută pădurenescă de care suntem mândri. Dar astăzi, pe alocuri, lucrurile s-au cam schimbat. Tineretul este plecat la oraș și portul nostru este întâlnit mai rar. Dar oamenii rămași în sat, unii în vârstă, mai exprimă prin port rădăcinile și înțelepciunea strămoșească privind respectul față de îmbrăcămintea pădurenească. Pot spune că, eu am reușit cu ani în urmă să înființez aici în sat, cu sprijinul Centrului Județean de Cultură, o clasă de cusut-țesut la care au fost înscrise tinere fete din localitate. După absolvirea a două promoții, această activitate a fost suspendată, deși era eficientă. Cu toate acestea, eu am început să creez costume populare pentru păpuși, activitate la care am antrenat și pe fiica mea, Lucica, și pe nepoțica, Lucia, încurajându-le astfel să iubească această îndeletnicire. Am dorit ca tot ce fac cu pasiune să rămână peste timp o amintire, privind frumusețea și culoarea aparte a portului popular pădurenesc. Amintire vor rămâne și diplomele de merit sau de participare primite cu ocazia participării mele la multele târguri meșteșugărești la care am avut onoarea să fiu invitată.

– Și, totuși care vă sunt dorințele de viitor?

– Ca noi, pădurenii, să fim recunoscuți prin tradițiile și portul nostru, prin omenie și frumusețea sufletească. Aș dori ca fiecare pădurean să aibă un costum popular pe care să-l poarte cu mândrie și să interpreteze cu sufletul deschis cântece, colinde și pricesne așa ca pe la noi, la Hășdău.

Ioan Vlad/ UZPR

Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Despre autor

Lasă un răspuns

*