default-logo

Arta vitrinierului

De multă vreme, zeii comerțului au abandonat piața de carte, deoarece profiturile au devenit nesemnificative. În schimb, s-a dezvoltat cu rapiditate piața medicamentelor. Pe orice stradă, din doi în doi pași, întâlnești o farmacie, dar pentru o librărie sau o bibliotecă ți-ar trebui un detector. În ciuda acestui fenomen, scriitorii se încăpățânează să scrie, iar editorii să editeze. Cronicarii și criticii literari își continuă și ei demersurile prin strădania de a oferi cititorilor repere pentru lectură.

Unul dintre acești străduitori este și Emilian Marcu, poet din născare, cum îl numește Alexandru Dobrescu. Printre cărțile scrise de el, amintim Nunta în sâmbure, Amiaza câmpiei, Sigiliul toamnei, Îngândurat ca muntele de sare, Muzeul de sate, Foșnetul mătăsii în manuscrise, Cartea celor 88 de taine, Mirări din alte veacuri. Toate acestea i-au adus numeroase aprecieri și premii literare. Cărțile i-au fost traduse în Spania, Franța, Anglia, SUA, Elveția, Ucraina, Rusia, Serbia etc. El este și un foarte bun prozator, publicând, printre altele, Iadul de lux, Suburbii municipale și volumul Mormântul călugărului ioanit. Autorul a primit, în anul 2019, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române pentru romanul Tărâmul inocenților, apărut în anul 2017. În același timp, el desfășoară o bogată activitate de cronicar și critic literar, activitate foarte apreciată prin multe premii obținute de-a lungul timpului. Emilian Marcu susține, de ani buni, în revista Convorbiri Literare, din Iași, rubrica Vitrina cărților.

Câte cărți a citit și a prezentat până acum, poate că nici el nu mai știe cu exactitate, dar se știe că a publicat trei volume intitulate Vitrina cărților. Pe cel de al treilea volum, apărut la Editura Detectiv Literar din București în anul 2021, vi-l prezentăm în cadrul Semnalului de carte de astăzi.

Emilian Marcu posedă o artă a vitrinierului literar prin care își prezintă exponatele. În vitrina de astăzi a cuprins nu mai puțin de 210 scriitori cu unele dintre cărțile lor. Exemplificările sunt aleatorii, altfel am fi avut nevoie de spațiul întregii reviste. Ordinea în care sunt cuprinși în volum este alfabetică.

Am putea începe cu Daniel Corbu, cel care semnează volumul Januvia, romanul ascezei, publicat la Editura Princeps Multimedia, din Iași, în anul 2017. Nota editorului îi aparține lui Dirk Bocceli. Emilian Marcu ne semnalează faptul că „încă de la început se poate remarca în acest roman o anume lene boierească, aproape fanariotă, pe care o întreține cu multă ardoare la foc intelectual în paginile sale, folosind un întreg arsenal generator de confort, pentru că despre o generare de confort este vorba în ultimă instanță.” Daniel Corbu este un poet remarcabil, cu o manieră distinctă, dar și un editor de aleasă factură.

Poetul Nicolae Dragoș publică versuri „definitorii pentru activitatea sa literară”, cum remarcă Emilian Marcu, chiar și pe coperta a patra a volumului O sută și una de poezii, apărut la Editura Academiei Române din București, în anul 2019, iar criticul se oprește asupra acestora: „Din anotimpuri mi-am făcut totemuri/ Abstracte semne, călător prin vreme,/ Și n-ar fi fost prin viață a mă teme/ De n-ar fi fost prin vreme triste vremuri” și remarcă, în continuare: „Fidel acestui crez poetic, el își construiește întreaga poezie cu sentimentul apartenenței la această lume pe care o purtăm în suflet, din generație în generație, ca pe o adevărată pecete.” Nicolae Dragoș a avut dintotdeauna un crez poetic al său, pe care și l-a cultivat și păstrat până în ziua de astăzi.

O prezență aparte o constituie Zanfir Ilie, cu cele două volume înrudite ale sale, Legendele Galaților, apărut la prestigioasa editură Ideea Europeană din București, în anul 2017, și Mărturii culturale gălățene, publicat de Editura TipoMoldova din Iași, în același an, în colecția Opera Omnia, publicistică și eseu contemporan, coordonată de Cassian Maria Spiridon, cu prefața semnată de Ion Manea și o scrisoare de însoțire pe coperta a patra semnată de Ioan Holban. Emilian Marcu surprinde spiritul care a stat la originea celor două volume și le leagă în continuare: „Apărute în condiții grafice deosebite, cele două opuri ale lui Zanfir Ilie sunt adevărate mărturii de credință, gravate în cartea veșniciei a orașului de la Dunăre, oraș care așa cum spunea Nicolae Iorga este acela în care: «trecutul a fost el însuși viitor și în el se află cheia Altui Viitor». Pe această sintagmă își construiește scriitorul și omul de cultură Zanfir Ilie cele două cărți, cărți în care radiografiază, cu mult talent, dar și cu o atentă privire retrospectivă, momentele culturale remarcabile, extrem de multe, care înnobilează viața orașului Galați.”

Cu binecunoscuta și inspirata sa viteză de reacție la evenimentele de pe piața cărții autohtone, Emilian Marcu scrie despre volumul lui Ștefan Mitroi, Pregătiri de înviere, publicat de Editura Junimea, din Iași, la scurt timp după apariția acestuia din anul 2020. Prefața volumului este semnată de criticul și istoricul literar Ioan Holban. Iată cum îl prezintă criticul Emilian Marcu, într-un mod concis, dar definitoriu, pe autor: „Poet, prozator, publicist și dramaturg, Ștefan Mitroi este o personalitate literară de mare rezonanță în literatura română și nu numai.” În cartea Pregătiri de înviere, poezia lui Ștefan Mitroi este starea de contemplare a lumii, de aici, dar și de dincolo, ca în poemul Despre mine, în care spune: „Ce faci tu toată ziua înlăuntrul corpului tău? Mă întreabă cineva/ Mă joc/ Ce altceva să fac? îi răspund/ Mai ies câteodată pe-afară, dar fug cât de repede pot/ înapoi.” Aici, în corpul său, ca într-o redută, poetul se regăsește cu adevărat pe sine, un sine ludic, într-un anume fel, fie și pentru a trece mai ușor peste toată deriva și duritatea unei existențe mereu atipice, altfel decât ne-o construim noi. Ștefan Mitroi s-a impus și ca prozator care, datorită problematicii abordate și alesei ținute a scriiturii, a fost distins cu Premiul Academiei Române pentru romanul Dulce ca pelinul.

Emilian Marcu a strâns, în cele trei volume de până acum intitulate Vitrina cărților, niște ghiduri utile tuturor aventurierilor lecturii. Ce-ați spune dacă, sfidând patronii protectori ai comerțului, prin orașele României ar apărea niște alei ale cărților, mereu actualizate și înfrumusețate de maestrul vitrinier pentru care, cum spunea Alexandru Dobrescu, „tot ce atinge devine poezie”?

Dorel Vidrașcu / UZPR

(articolul a fost prezentat în Proiectul Cultural Național ”In  memoriam Ioan Grigorescu”, inițiat și organizat de Filiala Prahova a UZPR.)

 

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*