default-logo

Editura UZP, cinci ani de activitate intensă și prodigioasă. Conexiuni și oportunități

Se împlinesc cinci ani de la crearea Editurii UZP, deziderat al membrilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. În condițiile în care presa scrisă începe să devină o rara avis, în care hârtia cu iz de literă de plumb își trăiește cu tristețe ultima suflare, creatorii fideli Galaxiei Gutenberg au văzut în apariția editurii o ancoră de salvare în oceanul învolburat de existența presei electronice, omniprezentă și acaparatoare.

Cartea în format clasic (copertă, hârtie, ilustrații), în care numele autorului, titlul și editura sunt elementele de identitate vizuală, de legitimitate  a valorii intrinseci a conținutului cărții, devine cu atât mai prețioasă și mai căutată de jurnaliști, în condițiile în care presei scrise i s-au restrâns aparițiile, o parte din ea trecând în mediul online. În acest context istoric frământat, guvernat de schimbări radicale, în care comunicarea interumană este subsumată păcatelor originare ale unui veritabil Turn Babel, populat de milioane de voci anonime, de păreri și opinii disjuncte, scrisul tipărit devine un pilon încă rezistând în fața sfidărilor grave contemporane (creșterea prețului energiei, a materiilor prime etc).

Vom face o analiză pe orizontală între activitatea unei edituri sau a unei publicații de nivel academic și activitatea unei redacții de ziar, pe de o parte și, pe plan vertical, între o editură din trecut și o editură din prezent.

Observăm o serie de asemănări, dar mai ales deosebiri în ceea ce privește primul aspect evocat. Elementul comun este exigența de ordin profesional, care nu acceptă nici un rabat, sub raportul corectitudinii și al caracterului științific al materialelor publicate. Așadar, colegiul de redacție al unei reviste de prestigiu nu va accepta subiecte extravagante, aducătoare de cititori flămânzi de conținut dubios, nu va admite nici erori de exprimare, lacune de ordin stilistic, erori gramaticale. Există un număr de lecturi prealabile, aparținând unor experți avizați, care își dau girul în ceea ce privește publicarea unui anumit material în revistă. Aceasta nu înseamnă cenzură ci o sită exigentă, de ordin valoric, garanție a menținerii caracterului academic, de mare probitate științifică a unei reviste. De asemenea, din punct de vedere strict tehnic, editurile specializate, ca și redacțiile unor reviste cu profil științific, apelează la profesioniști având o certă experiență într-un domeniu anume: corectorul de carte își va face cu rigurozitate meseria, așa cum un traducător specializat în domeniul matematicii va fi contactat pentru o revizuire a textului oferit de un autor, care își redactează lucrarea în limba engleză, de exemplu. Sub acest aspect, și în redacția unui mare cotidian, avem o certă diviziune a muncii. Așadar, cele două entități redacționale: editură profesionistă/revistă academică păstrează un nivel ridicat de exigență sau profesionalism, încât materialele de slabă factură nu vor avea șanse să treacă de analiza critică a colegiului redacțional. În schimb, în redacția unui ziar, unde avem două categorii de materiale, unele provenite de la corespondenți sau colaboratori, respectiv de la propriii redactori, pe primul loc se află celeritatea, adică publicarea în regim de urgență a unei știri, dezbaterea unei probleme stringente. De aceea, un articol de natură științifică, sau textul unei cărți propuse unei edituri profesioniste poate aștepta în redacție săptămâni sau luni bune până va fi publicat, pe când în redacția unui ziar, cu cât este mai „fierbinte”, aducător de cititori, cu atât este mai binevenit. Prin urmare, referitor la un material trimis unei reviste de prestigiu sau unei edituri de renume orice autor trebuie să se aștepte la o gestație de lungă durată până ce articolul, respectiv cartea sa vor vedea lumina tiparului.

În ceea ce privește analiza pe verticală, între o editură de altădată și una modernă, observăm câteva deosebiri esențiale. Astfel, din motive ce țin de eficiență, lipsă de personal specializat, majoritatea editurilor nou apărute au schimbat regulile clasice ale activității. În domeniul editorial, orice SRL, ONG poate desfășura activitate în domeniul editării de ziare, reviste sau cărți, pur și simplu trecând în Actul Constitutiv sau adăugând, ulterior, în Statut, activitatea aceasta, declarând la Biblioteca Națională a României faptul că dorește să editeze cărți, primind pentru aceasta un număr de 10 ISBN -uri și, cu asta, activitatea poate să se desfășoare nestingherit. De aceea, au apărut un număr de edituri particulare în fiecare cătun, sat sau oraș al țării noastre, care se străduiesc să publice orice, pe oricine, doar să scoată ceva profit. Cum nu există încă un inventar oficial al acestor edituri, ne vom raporta doar la cele aproape 100 de edituri tradiționale, care au depus bilanțul contabil la Ministerul de Finanțe, în anul 2020, dintre care circa 70 sunt în activitate.

Editurile mici, de apartament, cum se spune, au apărut în număr foarte mare. Cele care nu au angajați de specialitate le cer autorilor să predea textul gata editat, corectat, cu Bun de Tipar, încât ceea ce mai rămâne este doar găsirea unei tipografii care să prelucreze fișierul primit, încheierea unui contract comercial, stabilirea tirajului și găsirea unei maniere de difuzare a lucrării, cel mai adesea pe cont propriu de către autorii înșiși. Aceste condiții concrete fac din activitatea de editare a unei lucrări o adevărată aventură, un risc asumat. Sunt autori de valoare cărora li se cere să suporte din propriul buget prețul de tipărire, să se ocupe de difuzare, de publicitate, în timp ce lucrări de factură îndoielnică, care însă se vând bine pe piața așa-zisă a „chioșcurilor de trotuar”, inundă piața cărții.

Dacă înainte vreme existau edituri specializate pe domenii bine definite, multe din editurile particulare din zilele noastre tipăresc aproape orice. În aceste condiții, calitatea cărții, nivelul și valoarea textului sunt trecute pe plan secund. Prin urmare, ținând cont de aceste aspecte critice privind activitatea editorialistică, apariția Editurii UZP este o entitate binevenită pentru breasla jurnaliștilor, o garanție de profesionalism. Aici se tipăresc doar lucrări de certă valoare, semnate de nume prestigioase ale culturii române. Până în prezent s-au editat peste 130 de titluri, din care 45 doar în anul 2021. Coordonatorii Editurii, Teodora Marin și Ovidiu Zanfir, ne mărturisesc că majoritatea celor care își publică creațiile la Editura UZP sunt membri ai Uniunii, aceștia intrând în contact prin email la adresa editura@uzp.org.ro sau direct la sediul UZPR.

Să facem cunoștință cu modul de lucru de la Editura UZP. În baza activităților de editare finalizate până acum, durata maximă în care scriitorul își poate ține publicația în mâini de la momentul trimiterii fișierului pe adresa editurii este, în medie, de circa două săptămâni, complexitatea lucrării fiind dată de coperțile dorite, tehnoredactarea și punerea în pagină realizându-se la tipografie în formatul solicitat de autor. Din exemplarele tipărite, șapte se distribuie la Biblioteca Națională, conform cerințelor legale, iar trei exemplare rămân la sediul Editurii UZP, care nu comercializează cărți. ISBN-urile sunt alocate Editurii UZP de către Biblioteca Națională. După ce se face pagina de titlu, se solicită CIP-ul, care face parte din volum și se aplică pe coperta 2. Se asigură gratuit promovarea publicațiilor de către Editura UZP, prin propria pagină de Facebook, precum și prin intermediul site-ului UZP, care găzduiește promovări de carte.

Neagu Udroiu, Corneliu Vlad, Ion Marin, Mihai Milca, Nicolae Dan Fruntelată, Ioan C. Popa, Nicolae Rotaru, Viorel Popescu, Pavel Lică, Dumitru Țimerman, Eugen Doga sunt doar câțiva din monștrii sacri ai jurnalismului sau culturii cu lucrări tipărite la Editura UZP.

          Tanța Tănăsescu / UZPR

(Revista UZP, nr. 26/2022)

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*