1. – După mulţi ani de căsnicie, mai zilele trecute soţia îi zice-poruncitor soţului său:” Du-te, mă, la Serviciul Stării Civile de la Primărie şi vezi dacă nu cumva a expirat Certificatul de Căsătorie, iar noi stăm împreună ca fraierii!”.
2. – O zicere de-a lui Teodor Meleşcanu (n.10 martie 1941), fost lider politic în mai toate partidele, guvernele şi parlamentele post-decembriste, între care de două ori şi ministru de externe:” Să ştiţi că în diplomaţie nu-ţi spune nimeni în faţă că eşti prost. Cel mult, îţi va da de înţeles că nu dispui de toate elementele necesare unei analize complecte a situaţiei”. PS: Stau şi mă întreb: să fie doar acesta singurul motiv că nu m-am făcut diplomat de carieră?!
3. – Evident că Sibiul Medieval este mult mai frumos şi mai romantic noaptea decât ziua, inspirându-i pe poeţi şi pe îndrăgostiţi. Aşa cum este şi cazul următoarelor versuri, ale nu mai ştiu cărui poet sau poetă: „Să rătăceşti în oraşul cu străzile pustii/printre case cu porţi ferecate/şi storuri care cad ca nişte cortine/în spatele cărora toate poveştile/par să aibă un epilog fericit”
. 4. – A postii în preajma marilor sărbători creştine de peste an, înseamnă nu numai lipsa cărnurilor şi grăsimilor animaliere, ci şi puţinătatea oricăror mâncăruri. Plus gânduri curate şi multe fapte bune. Dar şi înmulţirea drumurilor către altarul bisericilor.
5. – Nu cred că fizicianul-evreu Albert Einstein (1879-1955), Laureat al Premiului Nobel, să fi fost în tinereţea lui un mare dansator. Şi totuşi, ce frumos glăsuieşte el despre acei oameni, spunând că „Dansatorii sunt atleţii lui Dumnezeu”.
6. – Când ziua, în amiaza mare, în pieţele centrale şi în parcurile unor mari sau mici oraşe privim numeroasele grupuleţe de bătrâni pensionari, stând la poveşti, sau jucând şah, table şi cărţi, spunem că România îmbătrâneşte, iar dacă seara ascultăm comentările radiourilor şi privim imaginile ecranelor televizoarelor suntem tentaţi să spunem că România se prosteşte şi populată ei se duşmăneşte.
7. – O întâmplare cât o pildă bună de luat aminte şi de ţinut minte: Doi vecini şi buni prieteni, dintr-un sat transilvan oarecare, află că primăria face pod peste pârâu, chiar pe lângă vadul prin care din bătrâni trecea tot satul cu căruţele trase de cai şi de vite. Podu-i gata. Ion, neîncrezător din fire, trece cu căruţa tot prin văd, zicând că pe acolo a trecut şi bunicii săi. Gheorghe, însă, fiind mai domnos şi mai sfătos, o ia pe pod cu carul, care minteni se răstoarnă cu pod cu tot. Iar Ion exclamă: „Ni, mă, la acesta! N-o văst că ăştia or făcut lucru de mântuială?”
8. – Să nu invidiem nicicând soarta omului. Sunt inşi şi inse care cumulează la un loc mai multe năravuri, care sunt doar aparent identice. Astfel că, din prăsilă şi din născare, pot fi: răutăcioşi, duşmănoşi şi certăreţi, iar din obişnuinţă: invidioşi, hoţi, mişei, ticăloşi, mincinoşi, lacomi, avari, zgârciţi, cămătari şi nesătui. Ceea ce înseamnă că sunt nu numai adevăraţii prizonieri ai răutăţilor dar şi ai banilor. Iar dacă îi întrebi, cumva, de ce sunt aşa de strâmb croiţi, în cel mai fericit caz îţi vor spune că în viaţă omul este urmărit deopotrivă de noroc, de nenoroc şi de ghinion. Notă: Sunt doar câteva dintre adevărurile de netăgăduit, gândite şi spuse atât de anapoda de aceşti neoameni! Semeni de-ai noştri.
9. – Din destăinuirile unui bărbat numai aparent necăjit şi însingurat: „Fosta mea amantă, devenită soţie, plecând în Franţa, la Paris, refuză să mai vină acasă. Şi ne chemă pe amândoi să mergem la ea. Eu, însă, i-am trimis doar câinele din rasa ciobănescul românesc. Aşa, ca să îi ţină de urât şi să aibă cu cine schimba o vorbă pe limba ei. Câinelui i-am plătit biletul de avion numai dus, asemeni unui om pe care nu vrei să-l mai revezi. Aşa că dacă nevastă-mea şi-a luat adio de-ale mele, am refuzat să-mi spăl cămăşile şi izmenele prin ţări străine!”
10. – Bărbatul îngâmfat de bogat se adresează direct şi fără nici cea mai mică jenă, unei femei frumoase şi mult mai tânără decât soţia lui, zicându-i: „Mătăluţă eşti mai prospătură”. Iar pentru a fi şi mai convingător, din când în când, o „linguşeşte” cu câte o sută-două de euro.
11-Dacă şi aşa au fost instituite taxe şi impozite de tot felul, inclusiv pe valoarea adăugată, denumită Tva, de ce n-am avea şi o taxă pe prostia românească adăugată?!
12. – Legile la români sunt orientative (pentru că noi prea părem a fi corciţi cu orientalii), iar aplicarea lor accidentală (expresie doar înşelător apropiată sonorităţilor cuvântului occident).
13. – Despre un om de mare omenie şi în vârstă înaintată se poate spune că a absolvit aşa-zisa „Academie a Experienţei de Viaţă.
14. – Scriitorul, vorbind despre una dintre noile sale creaţii literare: „Această carte reprezintă doar un ciob dintr-o mare oglindă spartă a vieţii mele”.
15. – Locuitorii actualului municipiu Blaj se mândresc nu numai cu gloria intelectuală şi revoluţionar-patriotică a înaintaşilor vestitei lor „Şcoli Ardeleane” şi a „Câmpiei Libertăţii”, dar şi cu faptul că aşezarea lor continuă să fie şcolară, universitară, culturală şi bisericească. Neîngrijorându-se că în Blajul lor drag mai „pâlpâie” doar câteva mici făclii, şi ele gata gata să se stingă. Sunt cele ale unor foarte puţini oameni de seamă. Unul dintre ei, de curând plecând pe drumul veşniciei. Este omenosul şi talentatul poet Ion Brad (1929-2019). Fiu al satului Pănade, la fel ca şi vestitul cărturar-iluminist Timotei Cipariu (1805-1887). Noroc cu recenta revigorare intelectuală a Blajului, prilejuită de istorică şi apostolică vizită a Papei Francisc, precum şi cu pontificarea a şapte episcopi greco-catolici români, întemniţaţi, chinuiţi şi persecutaţi în trecutul regim politic de tristă amintire.
Ioan Vulcan-AGNITEANUL / UZPR