default-logo

Un interviu memorabil. Maximilianus Transylvanus în dialog cu supraviețuitorii călătoriei lui Magellan în jurul lumii

Definit în dicționarele curente drept „specie publicistică, apelând adesea la modalități literare de expresie, care informează asupra unor situații, evenimente de interes general sau ocazional” (DEX), interviul ar părea a fi un procedeu de creație de dată recentă. Înrudit cu reportajul jurnalistic, acest mod de a transmite cititorilor un tablou autentic al unor fapte constă într-o relatare veridică, prezentând detalii, declarații culese de la fața locului, dialogând cu martori oculari sau cu personaje direct implicate în desfășurarea unor evenimente.
Interviul, ca instrument publicistic de lucru, își are un precursor memorabil în persoana lui Maximilianus Transylvanus, care apelează pentru prima dată la această manieră de creație, în urmă cu 500 de ani, motiv pentru care acest autor poate fi considerat părintele interviului în presa românească.
Dar cine a fost acest Maximilianus Transylvanus? Deși unii i-au negat obârșiile românești, una dintre fundamentalele argumentări în favoarea originii transilvănene a lui Maximilianus ne este oferită de o cunoscută somitate a Evului Mediu, Nicolaus Olahus, reprezentant recunoscut al Umanismului European, care, într-o epistolă datată 1534, acesta îl numește pe prietenul său apropiat, aflat în acel moment la Bruxelles, „noster Maximilianus Transylvanus” adică „Maximilianus nostru ardelean”.
Iată ce afirmă Nicolaus Olahus, cel născut la Sibiu: „ Pe baza patriei noastre comune, suntem într-o mare intimitate unul cu celălalt, așa cum spune el, și cred aceasta”. (cit: Pro ea, quae inter nos ob patriam communem intercedit familiaritas ut ipse dicit, ergo qouque ita credo, non vulgaris).
Deși ignoră acest indubitabil argument, doveditor al originii sale de pe meleaguri românești, biografii lui Maximilianus Transylvanus (1490-1538), totuși îi recunosc acestuia meritul de a fi prezentat europenilor primele relații asupra expediției lui Magellan în jurul lumii.
Se știe despre el că a fost discipolul eruditului italian Petrus Martir, că avea un recunoscut talent de poet, dedicând o poezie membrilor Consiliului orașului Constanța, în 1507, urmate în anul 1518, de o colecție de poezii dedicate consiliului imperial și președintelui de cameră Blasius Hölzel. Toate acestea fac din Transylvanus un autentic om de litere, cu toate că în acea perioadă, Maximilianus Transylvanus îndeplinea funcția de secretar la curtea regelui Maximilian I. După moartea acestuia, Transilvanus a rămas în slujba succesorului său, Carol Quintul, călătorind cu el la Dieta de la Worms, în 1521, și în Spania un an mai târziu. Moare la Bruxelles, în 1538.
Prezența sa în anturajul suveranului Carol Quintul explică interesul lui Transilvanus de a lua un interviu membrilor echipajelor celebrului navigator Magellan, știind că regele Spaniei l-a încurajat și sprijinit pe acesta să efectueze un periplu în jurul lumii.
În acest context, Transylvanus a intervievat pe supraviețuitorii expediției lui Magellan, de pe nava Victoria, reveniți în Spania, în septembrie 1522. Demersul său coincide cu ceea ce în prezent se înțelege prin termenul „debriefing”. Printre aceștia se afla căpitanul Juan Sebastian Elcáno, echipajele celorlalte corăbii participante la expediție (Trinidad,  San Antonio,  Concepción, Victoria și  Santiago) dispărând aproape în întregime în timpul curajoasei tentative de înconjur al Pământului.
Aflați la curtea spaniolă de la Valladolid, în septembrie 1522, protagoniștii acestei glorioase călătorii (Juan Sebastian Elcáno, Francisco Albo și Hernando de Bustamente) descriau în amănunțime expediția lor spre insulele Moluce (De Moluccis Insulis) în cadrul interviului acordat lui Maximilianus Transylvanus.
Interviul s-a publicat la Köln, câteva luni mai târziu, în 1523, fiind reeditat la Paris (iulie 1523) și la Roma (noiembrie 1523).
Notând cu acribie relatările supraviețuitorilor călătoriei lui Fernando Magellan, Maximilianus Transylvanuis trimite acest interviu, sub forma unui raport, arhiepiscopului de Salzburg, Cardinalul Matthäus Lang von Wellenburg, un important cleric al Bisericii Catolice.
Sub aspect cronologic, însemnările cărturarului transilvănean devin astfel prima mărturie autentică a expediției de descoperire a lumii de peste mări, iar în istoria jurnalismului acestea pot fi considerate un interviu, avant la lettre. Ulterior, cronicarul oficial al voiajului și unul dintre supraviețuitorii călătoriei, Antonio Pigafetta, tipărește la Paris, abia în ​​1525, o descriere incompletă a aceleiași expediții, dar lucrarea va fi editată in extenso abia pe la 1800, de către Carlo Amoretti, fiind cunoscută sub numele de Codex Ambrosiana. Se poate afirma însă că, până în acel moment, principala sursă de cunoaștere a acestei formidabile realizări umane (înconjurul Globului, navigând pe mare) va rămâne, timp îndelungat, lucrarea cărturarului transilvănean.
Esența interviului consemnat de Transylvanus constă, printre altele, în faptul că autorul nu a fost ispitit să mistifice povestea acestei funeste aventuri, înregistrând cu onestitate chiar și cleveteli sau dedesubturi despre răzvrătirea care a avut loc în timpul voiajului lui Magellan, angrenând ofițerii și mateloții spanioli, numind-o o „conspirație rușinoasă și urâtă”.
Este ciudat însă faptul că versiunile privind responsabilitatea pentru masacrul care a avut loc la Cebu, în Filipine, diferă în mod evident în textul lui Pigafetta față de cel al lui Transylvanus.
În plus, în interviul lui Transylvanus găsim o descriere atentă a procedeului prin care băștinașii cultivau mirodeniile, precum și faptul că aceștia „împărțeau în comun plantațiile”, scrie el, „cum facem noi viile.”
O copie rară a primei ediții a interviului amintit este păstrată în Biblioteca Beinecke (Universitatea Yale), edițiile tipărite la Köln și Roma fiind păstrate la Biblioteca Universității Princeton. A doua ediție a lucrării lui Transylvanus este conservată în Olanda, la Nederlands Scheepvaartmuseum (Amsterdam).
Iată, așadar, un cărturar din Transilvania, sfetnic aflat la curtea unui suveran spaniol, identificat ca autor, în urmă cu 500 de ani, al unui interviu, dar și prim cronicar al călătoriei lui Magellan.

Tanța Tănăsescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*