Înainte de a vorbi, comunicăm nonverbal. Un copil plânge, țipă, râde, își mișcă capul, atinge cu mâinile lucrurile.
După ce ne deprindem cu limbajul, comunicarea nonverbală evoluează, în mod inconștient, prin gesturi, expresii,timbrul vocii, mimică.
Să decodezi limbajul corpului este o artă la care mulți dintre noi nu avem acces. Corpul uman acționează ca un vector inconștient la emoțiile noastre. Specialiștii susțin că 5% din intențiile noastre sunt exprimate prin limbaj, 40% prin intonația vocii, iar restul prin limbaj corporal.
Vocea este primul vector al corpului uman. Timbrul, volumul, debitul, intonația sunt câteva elemente care descriu starea de spirit a unei persoane.
Postura interlocutorului, înclinarea capului descriu atitudinea persoanei din fața noastră. O privire care te privește drept în ochi, un spate drept, picioarele bine poziționate pe sol, toate acestea denotă că persoana din fața ta știe ce vrea, domină.
Gesturile prezintă cea ce simțim față de o persoană sau o situație. Minciuna, anxietatea sunt reprezentate de trecerea rapidă a mâinii prin păr, atingerea nasului sau a bărbiei. Dacă aceste gesturi sunt ample, lente, denotă o siguranță de sine, dominare.
Mâna este un alt indiciu în limbajul nonverbal. Indexul ridicat arată dominare. Degetele de la mână fără energie înseamnă vinovăţie, lașitate, frică. Privirea poate reprezenta putere, dominare, frică, minciună, lașitate.
Expresia facială are mișcări subtile care exprimă o stare. Mișcarea involuntară a mușchilor ne transmite starea interlocutorului, respectiv, tristețe, bucurie, ură, resentimente, surpriză.
Cercetătorul Edward Twitchell Hall a scris despre distanța dintre două persoane în momentul unei discuții și starea lor. O distanță de până la 45 cm este una emoțională. Distanțele care depășesc un metru sunt oficiale sau de sociabilizare.