„Cununa grâului”, vechi obicei agrar al românilor

 Jurnaliștii mureșeni Nicolae Băciuț, Răzvan Ducan, Gabriella Costescu, jurnaliști de la TVR, Antena Serv Târnăveni, de la revista „Vatra veche”  au participat la una dintre cele mai frumoase sărbători ale roadelor verii, „Cununa grâului”, manifestare de recuperare și restituire a unor vechi tradiții în spațiul mureșean.
*
 La finele săptămânii trecute,  am avut deosebita plăcere să iau parte la sărbătoarea tradițională „Cununa grâului” ediția a V-a de la Vișinelu, jud. Mureș. Am purces la drum dis de dimineață, însoțită de Ionela Balaș – consilier județean și de Adriana Dandu. Câmpul și dâlmele erau pline de lanuri de foarea soarelui, grâu copt care așteaptă seceratul, lanuri de porumb și livezi. Priveliștea era aidoma ca în satul copilăriei.
            Am ajuns la Vișinelu unde ne-a întâmpinat doamna Dinuca Burian, reprezentant al Bibliotecii „Liviu Rusu” din Sărmașu, care, este de fapt organizatoarea acestui eveniment de răsunet al Ardealului și, cu grupul „Graiul Câmpiei”– la fam. Marinel Vamoș (Vișinelu).
Curtea casei era plină de fete și feciori în costume populare românești, fetele aveau cosițele împletite în forma spicului de grâu, le strălucea fața de bucurie, iar feciorii mândri erau încinși peste chimeșa albă cu chimire (șerpare), veste frumoase și ițari albi ca spuma laptelui. Pe mese era așezată expoziția „Drumul Pâinii”. Harnicele gospodine s-au trezit dinainte de cântatul cocoșilor și au frământat pentru copt, aluatul din care au făcut pâinea, colacii împletiți, pălăniețe cu varză și brânză, gogoși și scorușe. Ulcelele de lut erau și ele pline ochi cu apă.
            Primarul din Sărmașu, ing. Ioan Mocean, purta tricolorul românesc peste impecabilul costum, cu mândrie, dumnealui a și avut rolul de a deschide evenimentul și a vorbi despre însemnătatea evenimentului. Alături de dumnealui se afla și gazda, Dorin Lăcan cu familia, preotul Gotea Viorel care a cerut binecuvântarea peste toate roadele și recoltele, domnul Nicolae Băciuț director DJC Mureș, care vorbit și despre „Anul Omagial al Satului Românesc”. A făcut referire domnia sa la apariția revistei „Vatra Veche” la care lucrează și o promovează, apoi l-a invitat pe poetul Răzvan Ducan să vorbească, nu înainte de a preciza că este cel mai valoros poet, prezentându-i și una din cărțile de buzunar „100 Cele mai frumoase poezii”.
M-a invitat apoi să prezint revista bianuală „Creneluri Sighișorene” nr. 14 care aparține Asociației Literare „Creneluri Sighișorene”. Am precizat că avem un parteneriat cu Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu” din Sărmașu, implicit cu doamna Dinuca Burian, pe care am felicitat-o pentru sisifica muncă în organizarea acestui mare eveniment. Au avut loc alocuțiuni ale personalităților locale și județene, printre care Mara Togănel și doamna Ionela Balaș, care, a îmbrăcat un costum popular impecabil din zona Târnavelor.
Doamna Dinuca Burian l-a invitat pe prof. Cosmin Sărmășan să dea citire scrisorii trimise de la Paris, de doamna Simina Lazăr-Huser, fiica regretatei artiste Gabriela Moga-Lazăr, cea după care, Căminul Cultural din Vișinelu, poartă numele. Doamna Simina Lazăr și-a exprimat aprecierea pentru eveniment și regretul că alte probleme au reținut-o la Paris.
A venit și momentul deplasării spre lanul de grâu și împletirea Cununii Grâului. Această sărbătoare își are rădăcinile cel mai probabil în era precreștină. Se crede că în ultimele fire de grâu, se ascunde sufletul acestuia și de aceea ele sunt folosite pentru a împleti cununa. Bobul de grâu se spune că descrie fața lui Hristos, iar la final de secerat ultimele spice se înnoadă pentru ca țarina să fie protejată. Grâul are o valoare de simbol deosebită, nu se aruncă pe jos, era esența pâinii noastre, celei de fiecare zi. Bobul de grâu este simbolul Învierii și al renașterii.
Alaiul format din fete și feciori îmbrăcați în costume populare, a fost deosebit: Cămașa de Târnave este cea cu șire și umeraș și se croită din patru foi de pânză de bumbac mai groasă. Mânecile sunt foarte largi și foarte lungi, terminându-se cu bantă care se răsfrânge și dă impresia unui fodor. Mâneca se croiește din două bucăți: pe una se lucrează umerașul, ce tine loc de altiță, iar cealaltă pornește din umeraș și se termină jos la mână. Umerașul se prinde de mânecă printr-o cheiță mică, cusută cu alb. Broderia este măruntă, în șiruri scurte care pornesc din umeraș și se termină mai sus de cot. Umerașul stă întotdeauna pe locul altiței într-un șir orizontal de broderie măruntă, asemeni celei de pe șiruri. Cromatica este policromă, pe contur de culoare neagră stând culori de verde, roșu, galben, albastru, mov.
Se poartă cu catrință roșie în spate, aleasă în vărgi orizontale, iar în față se poartă șortul numit șurță, țesut în casă în patru ițe din urzeală neagră și băteală roșie. Șurța se termină cu strămătura, fire de urzeală în formă de franjuri.
Pe cap se poartă vălitoarea care este o bucată de pânză dreptunghiulară ce se așează pe un cerc, cu capetele spre spate. În frunte și în părți se ornamentează cu buchete de trandafiri colorați. Peste cămașă se poartă cojoc înfundat, brodat în motive florale minuțioase și cu aplicații din piele în diverse culori.
Primarul Ioan Mocean și gazda, ne-au invitat la o degustare a bucatelor așezate în panere de nuiele cu ștergare frumos cusute de harnicele femei care păstrează în lada de zestre tot ce are mai de valoare românul. Au fost prezenți fiii satului din Sărmașu și localitățile din vecinătate: Sânpetru, Sărmășel Gară, Tușinu, Ibănești, Reghin, Cămărașu, Geaca, Cătina, Frata, îmbrăcați în straie populare, unele dintre ele moștenite, cu o vechime de peste 200 de ani, ne-au introdus în atmosfera satului de altădată.
            În fața casei au oprit trei căruțe înhămate cu câte doi cai, împodobiți cu ciucuri mari roșii prinși la căpăstru și hățuri țintate, iar căruțele erau împodobite cu lepedee țesute, așteptând ca alaiul format din săteni să pornească spre lanul de grâu. Până acolo s-a cântat în compania tarafului din Sărmașu, viorist Giani Moldovan.
Slujba de sfințire a holdelor de grâu, oficiată de preotul Gotea Viorel, s-a făcut după ce fiii satului au taiat grâul cu secera și coasa, făcând snopi mari. În majoritatea satelor din Transilvania, oamenii înstăriți făceau clacă la secerat, erau chemați fete și feciori din sat ca să-i ajute la strânsul grâului. Claca avea loc, de obicei, într-o sărbătoare de peste săptămână. Astfel, cei chemați la secerat, veneau la gazdă dimineața devreme și, după ce erau omeniți cu mâncare și băutură, se duceau în hotar, unde era holda. Fetele secerau iar feciorii în urma lor legau snopii. Apoi feciorii mergeau în pădure, tăiau pari de clăi. În timpul seceratului, femeile glumeau și povesteau ce s-o mai întâmplat prin sat, care cu care se întâlnește și cine face nuntă până la toamnă.
            A urmat apoi ritualul înmânării „Cununii Grâului” gazdei, fam. Dorin Lăcan. Seceratul, descântatul cununii, sfințirea holdelor, purtarea cununii și binecuvântarea casei unde s-a adus cununa, dar și momente de folclor și dăruire, dovedindu-se încă o dată că, cei ce știu lucra, știu să se bucure de recoltă. Așa au procedat și de data aceasta, după ce s-a ajuns acasă la gazdă.
După înmânarea cununii de grâu, au fost invitate la un recital folcloric: Leontina Pop, Georgeta Bala, Mărioara Precup-Stoica, Dorica Rațiu,Vasile Soporan, (care deține și trofeul de „Tezaur Uman Viu”, primit în 2012, una dintre iniţiativele UNESCO și, care a fost distins de preşedintele României cu medalia Meritul Cultural clasa a III-a, ca o recunoaştere a meritelor sale în păstrarea tradiţiilor populare, prin cântecele pe care le interpretează). Apoi a cântat Ileana Moldovan, Alesia Vornicu, în compania tarafului din Sărmașu, viorist Giani Moldovan.
Au mai bucurat sufletul gazdelor și invitaților: Ansamblul „Doina Sărmașului”, Ansamblul ,,Mugurelu” din Sâncraiu de Mureș, Grupul tradițional „Graiul Câmpiei”, Grupul „Astea-s Ibăștencele”- din Ibănești, care în armonia și arhitectura cămășilor tradiționale din Ibănești, au purtat mândre „șurțul cu piană”, cu cromatică vie. Grupul „Crenguță de Brad” Reghin, Grupul „Urmașele Dacilor” din Șerbeni cu costume populare deosebite, cusute într-un limbaj al semnelor, ce reprezintă parcă codul genetic al neamului românesc; cromatica și simbolurile țesute pe veșminte, vin încă din Cucuteni în urmă cu 7000 de ani. Ele vorbesc despre soare, stele, pământ și flori, apă și cer, despre viață și moarte, dar cel mai bine despre hora românească. Confecționate din lână, cânepă, in, bumbac sau borangic, sunt adevărate opere de artă, cusute cu măiestrie și îndemânare, din sufletul bogat al acestor femei. Portul popular de pe Valea Gurghiului, are în evoluţia zadiei stabilite două tipuri succesive: catrânţă cu vrâste albe cu rază şi catrânţă guşată.
Mulțumim pentru o zi specială care va rămâne mulți ani în memoria tuturor. Organizatorii evenimentului au fost: Primăria Orașului Sărmașu, Biblioteca Orășenească „Liviu Rusu”, Direcția Județeană pentru Cultură Mureș, Asociația culturală „Graiul Câmpiei”. Manager de proiect: Dinuca Burian. Imortalizarea a fost realizată de: Partenerii media: TV Alder Târnăveni, TVR 3, Revista „Vatra Veche”.
 
Gabriella Costescu / UZPR
Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.