Emisiunile trece, perlele rămâne

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă

Bitâlșii improvizau ad-hoc • Dumitru Fărcaș – carieră decât de 5 ani • Iohannis și ai lui pregătește pentru Dragnea • LipizdeTV • Hală alipită de către hală • Crețuleasca decât poate să urmărească  • Ăla îi vine să-și taie venele • Fapte destul de grave: constituire de grup infracțional și represiune nedreaptă • Ca și cadru didactic • Eminescu e cel mai mare poet care l-a dat România

 

  • „Sub acest monument, Beatleșii improvizau un cântec ad-hoc.” (Andrei Șerban, Pro TV, 23 decembrie 2018)

Marele nostru regizor de talie mondială, intervievat despre excepționala sa carieră, a tras un pleonasm, în mijlocul New York-ului, de a răsunat până în rafturile Academiei Române, unde se dă viza finală pentru gramatica oficială, și până în Atena tragediilor antice. Dacă „improvizau”, înseamnă că făceau pe loc un cântec, iar, dacă îl făceau pe loc, înseamnă că era o compoziție „ad-hoc”.

  • „Dumitru Fărcaș, cu o carieră de o jumătate de deceniu.” (Realitatea FM, 29 decembrie 2018)

Ce trist și ce comic, în același timp, să auzi un realizator de la o mare televiziune de știri, spunând, patetic, că un gigant al folclorului nostru, cunoscut de toată lumea, cel mai mare taragotist român, abia plecat dintre noi la 80 de ani, a avut o carieră de numai cinci ani. Cât de greu e de crezut că vorbitorul nu face diferența dintre „secol” și „deceniu” când citește ce i se pune sub ochi și nu corectează din mers inepția, dacă i-a fost livrată de vreun ignorant din redacție. În plus, trebuie dată încă o pedeapsă pentru vorbitorul de la radio: numele românesc Fărcaș are accentul pe „a”, pe silaba finală, nu pe „ă” din prima silabă, după modelul unguresc.

  • „Ce ne mai pregătește Iohannis și ai lui.” (Liviu Dragnea, România TV, 23 decembrie 2018)

Sigur că, în fond, Iohannis face acțiunea, fiind ajutat de slujitorii săi. Dar, în acest caz, Liviu Dragnea ar fi trebuit să facă bine acordul între subiect (multiplu) și predicat, folosind pluralul.

  • „Este spectacolul care a ținut românii lipiți de televizor.” (Observator, Antena 1, 31 decembrie 2018)

Comentând, frenetici și satisfăcuți, revelionul realizat de Dan Negru, știriștii au rostit prea legat și distorsionat cuvintele, obținând un al treilea cuvânt, nedorit, printr-un ligament vulvar, în care „piți+de” se aude „piz+de”. Mai răruț, băieți, că-i mai drăguț și mai corect.

  • „Hala veche era alipită de către hala nouă.” (Antena 3, 2 ianuarie 2019)

Polițistul din Sălcioara care ne arăta cum e cu halele a vrut să fie mai intelectual decât îi permitea vocabularul și a folosit termenul „alipită” în loc de „lipită” și prepoziția „către” în plus. Una e „lipită de” și cu totul altceva e „lipită de către”. Mica diferență a schimbat sensul static al frazei și a personificat, practic, hala nouă, care rezultă că are puterea să alipească hala veche, la fel cum Stalin și Putin au alipit teritorii la Rusia.

  • „Eu, ca jurnalist, decât pot să urmăresc.” (Andreea Crețulescu, 3 ianuarie 2019)

Eu, ca telespectator, pot doar (numai) să aud și să mă revolt: gata cu agramații din mass-media! Când avem o afirmație, folosim „doar” sau „numai”. „Decât” se folosește numai în negații.

  • Ăla cu pensie cât ajutorul social îi vine să-și taie venele.” (Tudor Barbu, B1 TV, 9 ianuarie 2019)

Încă un dezacord grosolan în caz care, dacă ar fi fost făcut într-o operă literară, s-ar fi numit anacolut. Corect era „Ăluia… îi vine”.

  • „Mircea Negulescu, fost procuror la unitatea de elită a DNA, este cercetat pentru fapte destul de grave: constituire de grup infracțional și represiune nedreaptă.” (Antena 3, 11 ianuarie 2019)

Dacă represiunea nedreaptă, constituirea de grup infracțional și băgarea oamenilor nevinovați în pușcărie sunt fapte „destul de grave”, atunci care sunt alea grave și care sunt alea foarte grave?

  • Pentru mine ca om, ca român, pot să spun, ca și cadru didactic… eu consider, așa cum consideră foarte multă lume, că este practic cel mai mare poet carel-a dat România, cel puțin până în momentul de față .” (Daniel Breaz, Digi 24 TV, 14 ianuarie 2019)

Ministrul Culturii, proaspăt numit în funcție, ne-a dat, exact când nu trebuia, două mostre de cum nu trebuie vorbită limba română: 1) formula „ca și” nu are ce căuta aici, pentru că nu e vorba de nicio comparație, ci de o calitate („ca dascăl”); 2) formula „pe care” este obligatorie, nu se admite pierderea pe drum a prepoziției „pe”, mai ales când subiectul este Mihai Eminescu.

Andrei Păunescu / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.