Festivalul de la Castel / La Macea arădeană

De bună seamă că aș dori, ca fiică a satului, ca acest reportaj să fie nu neapărat unul de suflet, ci să îndemne la păstrarea tradițiilor locale asa cum le știm. Preocuparea noastră a fost ca prin cartea Macea. Înscrisuri monografice să aducem casa, obârșia, locul, eposul, ethosul, habitatul, cultura imaterială, albumul și glosarul dialectal la vatră. Desigur, e greu să fii gosc în satul tău, dar amintirile te cheamă acasă. Aici am dăscălit și am scris vreme de peste treizeci de ani, fapt confirmat acum de o biografie personală consecventă.

    Comuna Macea, aflată la poarta de vest a țării, este cunoscută prin hărnicia agricultorilor, mari cultivatori de legume, dar și prin Castelul Csernovics. Străjuit de pădurea care adăpostește Grădina Botanică, acesta primește an de an vizitatori din toată lumea. Monument antropic, el a fost în decursul timpului azil, școală specială, tabără de refugiați s.a.

Ineditul respiră din plante sculptate, din povești pe Aleea Poeților, prin ansambluri sculpturale ale artistului local Pavel Mercea, dar și prin Teiul lui Eminescu, un loc al îmbrățișărilor lirice și metaforice peste timp.

Despre un alt timp am ales a scrie acum, și anume trecerea roșiei în Festivalul părădăicilor aflat acum la a unsprezecea ediție. Castelul a devenit astfel, pentru trei zile la rând, o curte în care roșia e pusă în lădițe sau pregătită în căldare pentru bulion, în prezența a mii de oameni care fac o adevărată promenadă. La standurile cu produse locale, trona ca o vedetă cu gustul ei unic, netratat, dar lucrat cu migală din vremuri de demult.

Roșiei sau părădăicii i se cuvine prețul muncii care începe din ianuarie până în toamnă. Mai demult, înainte de anii 50, ea se cultiva pe răzoare, ca un mijloc de subzistență, apoi se transporta în găleți la piață, pentru ca mai apoi să se depoziteze la Fructexport. Mai târziu, oamenii locurilor o plantau în solarii spre a o vinde en gros.

    Azi are un festival la Castel, ajuns la 11 ediții anuale, la care producătorii sunt răsplătiți cu însemne de recunoștință. În prezența primarului, dl. Ciprian Otlăcan, și a președintelui Consiliului Județean, dl. Iustin Cionca, la ediția din acest an au fost etalate mai multe feluri de roșii: aurora, cherry, inimă de bou dar și alte produse – vânătă albă, fasole verde păstăi. Însă deliciul ediției a fost bulionul, pregătit și expus spre degustare direct în fața trecătorilor, ademeniți de gustul unic.

Ca orice fiică a satului, am revenit iarăși acasă și am dat frâu liber amintirilor: am admirat frumusețea îndeletnicirilor, portul popular, cusăturile, am dat banca pentru binețe cu sătenii.

Poate nu întâmplător la această ediție am comemorat și trecerea la ceruri a altui fiu al satului, profesorul Traian Lăpăduș, de numele căruia se leagă o altă emblemă a satului Macea – Festivalul Gura satului, despre care vom vorbi mai înspre toamnă.

Iar datoria noastră este de a susține și consemna tradiții ale locurilor, aici la casa și în curtea țăranului care sărbătorește prin cântec și joc, voie bună și bucate ale locului, un aliment de bază, sănătos și gustos. Festivalul părădăicilor de la Macea din Câmpia Aradului a fost la această a 11-a ediție o adevărată reușită.

Florica R. Cândea, UZPR – Filiala Arad

Despre autor

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.