ITINERARII (5)

– Scriitoarea-critic literar, americanca Susan Sontag (1933-2004), ne-a lăsat redactată următoarea constatare: „Timpul există ca să nu se întâmple toate deodată, iar un anumit spaţiu şi loc ca să nu ţi se întâmple numai şi numai ţie”.
– Vă rog fiţi îngăduitori nu numai cu ţara mea, dar şi cu românii şi neromânii din ea! Tuturor acordaţi-le măcar prezumţia de nevinovăţie, chiar dacă aşa-zişii hoţi anonimi de profesie continuă să jefuiască România, iar duşmanii ei din născare să o duşmănească şi batjocorească! În vreme ce verdictele procurorilor anchetatori ai DNA-ului şi sentinţele definitive ale judecătorilor, membrilor Curţilor de Apel, Avocatului Poporului, Curţii Constituţionale, Poliţiei şi SRI-ului continuă să se influenţează reciproc, iar năravurile din fire ale avocaţilor şi recuperatorilor executori ai averilor ilicite au acelaşi comportament cu cele ale bişniţarilor şi cămătarilor. Dovadă că se prefac a nu ştiu că aducerile aminte înving timpul şi schimbă destine.
– Din scrisul sibianului Andrei Ileni, am priceput ceea ce nu ştiam sigur dacă e sau nu adevărat! Şi anume: dacă năsăudeanul George Coşbuc (1867-1918), poetul-tălmăciuitor al originalului capodoperei literare „Divină comedie”, scrisă de florentinul-italian Dante Aligheri (1265-1321), era sau nu pe drept considerat un romantic întârziat într-un Ardeal trilingv (română, maghiară şi germană)). Însă ceea ce este absolut sigur e faptul că având limba latină, cum se spune: „direct la purtător”, a rămas uluit că nu a avut pre mult ce să traducă, într-atât de româneşti îi păreau latineştile ei cuvinte scrise. Altfel spus, el a tradus şi tălmăcit limba lui faţă de vorbele „frumoase”, dintr-o limbă, soră bună cu a lui vorbire maternă şi paternă.
– Am ajuns să ştiu ce le poate pielea (după vorbă, după port şi uitătură) acelor oameni puturoşi şi săraci lipiţi pământului, dar care îşi fumează şi îşi beau nu numai ajutoarele sociale sau cele de şomaj, dar acei puţini leuţi din indemnizaţiile de stat pentru creşterea şi şcolarizarea propriilor lor copii, nepoţi şi strănepoţi. Curios este şi faptul că atât primarii, cât şi asistenţii sociali din localităţile acestor băutori de alcool, de fumători de tutun şi de puturoşi din născare se fac că nu ştiu că lenea este acel obicei de a te odihni mai-nainte de a te obosi şi îmbăta!
– Recunosc că cu multă teamă aveam să-l întreb pe un prieten consătean cam ce părere are despre scrisul meu o mai veche cunoştinţă de a lui. O eminentă profesoară universitară de istorie a limbii şi literaturii române. Citiţi, numai, ce mi-a răspuns el, după ce n-a stat prea mult pe gânduri: „Desigur că va avea o părere bună, din moment ce dânsa ştie că eşti prietenul meu”. Vedeţi ce răutăcios la suflet şi simpatic la vorbire este acel prieten al meu!? Astfel că m-am lămurit de firea lui, total şi definitiv! Cu toate că a continuat, întrebându-mă: „Ioane, dragule, ştii tu oare de ce şi pentru ce cuvântul „memorie” este de gen feminin?” Necunoscând răspunsul, mi l-a dat tot el: „Pentru că ori te lasă, ori te înşeală!”
– Şeful pălincarilor sălăjeni, inginerul pomicultor şi economistul-mecanizator agrarian, Grigore Ardelean, a dat o definiţie ingenioasă licoarei care se zice că ar curăţa gura de microbi şi trupul de zile. Ia auziţi cum îi spune el acelei pălinci sălăjene, tare de peste 55 de grade alcool, dulceagă, aromată şi gălbuie la culoare precum fagurele încărcat cu mierea de tei a albinelor: „Ulei digestiv. Extract-natural din zeamă de prune, mere pădureţe şi pere mălăieţe. Indicat pentru combaterea intoxicaţiilor alimentare la nunţi, botezuri, aniversări şi alte aglomeraţii la mase îmbelşugate. Recomandat şi la parastasuri, dar mai ales ca dezinfectant stomacal la plânsul şi jelitul în priveghiuri. Acolo unde băutorul gândeşte cam aşa: „Morţii cu morţii şi viii cu viii!”! Se recomandă a fii ferit de lumină şi de alte gâturi străine, setoase şi pofticioase”.
– Vă propun să lecturaţi şi să memoraţi poate cea mai frumoasă şi firească alcătuire de cuvinte româneşti, aşezate în mintea şi în sufletul omului bun şi omenos: „Copilul-Om, Omul-Copil şi Dumnezeu”. Încă o dovadă că părinţii de copii se nasc din părinţii altor copii. Aşadar, nu întâmplător mi-a fost dat să cunosc un Om tare fain de cuminte şi de bun la suflet. De unde şi dorinţa noastră ca în viaţă să murim trăind omeneşte.
– Nu există inimă mai mare pe lumea asta mare decât inima care ştie să ierte, dar şi minte mai deşteaptă decât cea care reuşeşte să uite nedreptăţile, răutăţile, necazurile şi suferinţele celui care-i poartă de grijă.
– Timpul nu mai are răbdare cu mine şi se grăbeşte foarte tare, de unde şi constatarea că mi se pare tot mai lungă şi greoaie de ţinut minte lista oamenilor de seamă ai ţării mele, în vreme ce memoria-mi e tot mai scurtă.

Sibiu, iulie 2019

Ioan Vulcan-AGNITEANUL / UZPR

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.