◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Un dac 3d. Itinerariu din Roma către Bulevardul Dacia

Au fost peste 100 de statui de dac în forumul traian. Parte din ele s-au pierdut, o parte este încă în Roma, iar altele sunt răspândite în colecții muzeale și private de pe tot teritoriul Europei, în Israel și Statele Unite. Niciuna nu se află în România. O inițiativă a Asociației Identitate Culturală Contemporană (AICC România) vine să compenseze acest deficit. Campania „Să-i aducem pe daci acasă!” a debutat în 2012 ca proiect fotografic deschis publicului, cu un site, un app și o pagină socială înființate pentru a găzdui fotografii realizate de turiști români cu statuile de daci din diversele colecții europene. Apoi a venit ideea realizării unor replici fidele, cu ajutorul tehnologiilor de scanare 3d și sculptură computerizată. Primul a fost un bust de dac, probabil Decebal, amplasat pe culoarul de sosiri al aeroportului Otopeni. Urmează o replică a uneia dintre cele mai bine conservate statui romane, un dac la scară monumentală, replică realizată prin tehnica sculpturii 3d la un atelier din Florența. Opera finită a sosit zilele acestea în țară pentru a fi găzduită, temporar, de Muzeul Național de Istorie. Amplasamentul final al statuii va fi o piațetă din Bulevardul Dacia.

Povestea este și mai veche. Forul lui Traian, cel mai mare dintre forurile imperiale, a fost inaugurat cu 1900 de ani în urmă, după victoria în războaiele dacice. Cuprindea o intrare monumentală, cu un arc triumfal, o basilică de mari dimensiuni, o bibliotecă latină și una greacă, spații pentru distribuția gratuită a grânelor, columna lui Traian, un templu dedicat împăratului, o statuie ecvestră a acestuia. Se adăuga o piață adiacentă, construită pe dealul Qurinal, pe mai multe niveluri, cu mici magazine și cu birouri la nivelurile superioare. Piața există încă, restaurată în anii 1930. Întregul complex fusese conceput și realizat de Apolodor din Damasc și a rămas în uz mult după căderea imperiului roman. O alegere personală a arhitectului grec a fost ca elementul decorativ principal al forului să fie constituit de statui ale dacilor, omniprezente pe fațada basilicii, în nișele intării triumfale sau pe colonada de incintă. Estimate la circa 100 de piese, aceste opere de artă erau realizate din mai multe tipuri de marmură și piatră semiprețioasă, în mai multe reprezentări-standard, cu înălțimi ce începeau de la scara naturală și ajungeau până spre 4 metri.

Vestigiile forurilor romane au atras atenția încă din evul mediu și au fost o sursă majoră de inspirație în timpul Renașterii. Corporalitatea sculpturilor, verismul reprezentărilor și perfecțiunea detaliului se aflau la apogeu în timpul împăratului Traian. Istoricul de artă Leonard Velcescu vorbește despre o artă a portretului în statuile forului roman. În general, arta veche, atât cea greco-romană, cât și cea medievală, este caracterizată de reprezentări simbolice, nu naturaliste. Recunoașterea figurii se făcea prin marcarea unor atribute specifice, simbolice, nu prin fizionomie și trăsături particulare. O excepție o constituie perioada epocii imperiale, când reprezentările, atât cele sculpturale, cât și cele picturale, tind spre o artă a portretului. Statuile de dac care s-au păstrat sunt carcaterizate, dincolo de postura generală a siluetei, de o mare varietate a chipurilor, mergând până la identificare.

Redescoperirea artei romane în timpul Renașterii a dus la constituirea unui interes pentru sculpturile antice și la un comerț internațional cu asemenea opere de artă în perioada premodernă și modernă. Astăzi, doar o mică parte dintre statuile de daci se mai află în Roma, fiind mult mai numeroase cele din colecțiile unor vechi muzee și palate: Luvru, Versailles, Prado, British Museum, Hermitage etc. Un amplu proiect de catalogare și mapare a acestor lucrări, conservate până în zilele noastre, a fost efectuat de Leonard Velcescu, alături de AICC. A rezultat o platformă online și o aplicație pentru telefoanele smart care cataloghează opere din 13 țări, de la New York la Sankt Petersburg.

Statuia aleasă pentru a fi reprodusă în cadrul proiectului „Statui de daci” are propria poveste și un loc particular în ansamblul statuilor din forumul roman. Este realizată din porfir roșu, un material mult mai dur decât marmura, care a permis conservarea fidelă a celor mai mici detalii. Brațele și chipul statuii sunt din marmură albă și au necesitat unele restaurări de-a lungul timpului: gâtul statuii datează dintr-o perioadă modernă, la fel și una dintre mâini și extremitățile picioarelor. Amplasamentul real al statuii în forumul lui Traian nu a putut fi documentată, dar sursele vechi, inclusiv reprezentări de pe monede, indică existența unui Portic Purpuriu decorat cu mai multe statui din porfir roșu. Dintre acestea, două se află la Luvru și trei la Florența, în complexul compus din Palatul Pitti și Grădinile Boboli. Istoria documentată a statuilor din parcul Boboli începe în 1524, când au fost cumpărate de la moștenitorii cardinalului Andrea della Valle, unul dintre primii colecționari de antichități, și au intrat în colecția de artă veche a Vilei Medici din Roma. Ulterior, în 1788, au fost transferate în Florența și au fost amplasate pe aleile parcului, el însuși o creație a familiei Medici. Dintre cele două statui din Boboli, una, care prezintă mari asemănări cu portretul lui Decebal de pe Columna lui Traian, a fost aleasă pentru a fi reprodusă cu ajutorul tehnologiei de ultimă oră.

  • Statuia are o înălțime de 2,2 metri, la care se adaugă soclul înalt de aproape 2 metri. Este reprezentat un nobil dac, bărbos și cu capul acoperit. Este îmbrăcat cu o manta lungă, prinsă pe umărul drept cu o fibulă discodală. Pantalonii sunt largi, iar în picioare poartă opinci. Mânile sunt reprezentate într-o postură de supunere, împreunate la nivelul șoldurilor. Nu are armă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *