JUSTIȚIA SE AUTODENUNȚĂ

„Toţi am fost participanţi la marea ipocrizie şi prea puţini cei care am spus adevărul”

Explicam, în numărul 25 din CERTITUDINEA, într-un articol intitulat „Infracționalitate instituțională și devianță socială” că termenul de „patologie socială” a fost introdus în sociologie de Mihai Eminescu, pe 4 ianuarie 1881, într-un articol din ziarul TIMPUL, intitulat „Patologia societății noastre”. El a fost însă atribuit, prin tradiție, lui Emile Durkheim, care l-a folosit abia după 14 ani, în lucrarea „Regulile metodei sociologice” (1895).

Patologia socială, în sensul unui comportament deviant care nu mai respectă nicio regulă a conviețuirii normale, este un fenomen curent în România. Comportamentul deviant este consecința infracționalității profunde a instituțiilor statului în general și a celor nemijlocit tutelare în mod special. Oamenii fură, mint, escrochează, trădează, violează etc., pentru că se adaptează, de fapt, modelelor instituționale. Consecința este magistral exprimată în proverbul românesc „peștele de la cap se împute” (dar se curăță de la coadă).

Complicitatea și chiar implicarea directă a Justiției (ca instituție) la dezvoltarea și consolidarea fenomenului de infracționalitate instituțională este profundă și determinantă. Fără conlucrarea Justiției la dezastrul economic și moral al României, niciuna dintre structurile puterii nu ar fi putut atinge performanțele de corupție care au îngropat statul. Această complicitate/conlucrare a Justiției, la jaful și vânzarea de țară s-a întors însă, la un moment dat, împotriva ei. Și atunci magistrații au început să se revolte. Punctual, pe bună dreptate. Moralmente nu, căci marile trădări de menire ale Justiției s-au comis pe vremea când ea era „liberă”. Când nu exista „statul paralel”. Iar Justiția este acum îngenuncheată cu instrumentele create de ea însăși. Adică și-a tăiat singură craca de sub picioare. A venit, probabil, vremea să plătească. Sau să renască. Dar asta nu se poate face decât din interior.

Și iată că se întâmplă. Judecători curajoși (e vorba, mai exact, de două judecătoare) au început să ridice vocea, recunoscând și incriminând vinovăția Justiției pentru consecințele sociale ale propriei lașități. Gestul lor trebuie salutat și aplaudat, căci poate fi începutul unei reforme fundamentale. (Miron Manega)

ADRIANA STOICESCU: „Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă noi nu ne-am fi prefăcut că nu ştim”

Nevoia de adevăr ar trebui să ne scoată acum în stradă. Pentru că toţi am fost participanţi la marea ipocrizie şi prea puţini cei care am spus adevărul. Abuzurile nu ar fi existat dacă nu erau cauţionate de noi.

Noi, judecătorii, suntem cei care am emis mandate pe banda rulantă.

Noi, judecătorii, am dat încheieri de încuviinţare a interceptărilor pe motive uneori cusute cu aţă albă, fără prea multe cercetări şi întrebări.

Noi, judecătorii, am tremurat când portocalele ne ameninţau că ne leagă dacă nu ne potolim cu controalele judiciare.

Noi, judecătorii, am tăcut încă de la început, temându-ne să nu fim acuzaţi că ne opunem glorioasei lupte anticorupţie.

Noi, judecătorii, ne-am pitit în birouri, crezând ce ni se servea despre „infractoarea cu ceas cu cuc”, despre „infractorul cu ferma de struţi”, despre „infractoarea cu mărgele”, zâmbind cu superioritate pe la colţuri, convinşi că instituţiile de forţă sunt calea, adevărul şi viaţa. Şi, mai ales, convinşi că nouă nu ni se poate întâmpla aşa ceva. Niciodată.

SRI putea să încheie cu Parchetul General 100 protocoale. Nimic nu s-ar fi întâmplat dacă noi nu ne-am fi prefăcut că nu ştim. Şi nimic nu s-ar fi întâmplat dacă am fi înţeles cu adevărat, la timp, că drepturile voastre nu pot fi un moft.

În loc să facem asta, încălcăm şi azi flagrant reguli şi legi, ne ascundem în spatele diverselor instituţii, sperând că aşa ne protejăm. Ne prefacem din nou că nu vedem sau nu înţelegem ce se întâmplă, când o mână de oameni sfidează un sistem întreg, doar pentru a-şi atinge meschinele scopuri.

Acoperim minciuna cu altă minciună, rostogolind la nesfârşit pretexte puerile, menite să vă facă să credeţi că ne pasă. Minţim cu nonşalanţă, refuzăm să ne facem treaba, cu riscul de arunca în aer o ţară, doar pentru a ne păstra dreptul absolut şi discreţionar de face ce vrem, fără să dăm socoteală.

Paradoxul acestei ţări este că are puţini Judecători şi prea mulţi magistraţi.

Adriana Stoicescu, judecătoare,

președinta Tribunalului Timiș

 

MĂDĂLINA DÂRDECI: „Justiția este în genunchi, iar pentru asta toți suntem răspunzători!”

„ Ziua Justiției este marcată, anual, în prima duminică a lunii iulie, potrivit Hotărârii nr. 364 din 1994 a Guvernului României privind instituirea Zilei Justiției.

Anul acesta, ca și anul trecut, mă întreb, retoric, evident, dacă aniversăm sau comemorăm… pentru că, din păcate, «celebrele protocoale», în opinia mea, reprezintă «bomboana de pe coliva»… o colivă mare la care și noi am contribuit la prepararea ei tăcând…

Unde se află Justiția? Într-un război pe care noi, cei care am rămas în instanțe, chiar nu îl înțelegem… și dacă nici noi nu îl înțelegem, cei care ni se adresează nici atât!

Ce ar trebui să facem în această zi?

Să ne cerem iertare pentru greșelile lor, pentru greșelile noastre! Pentru că am asistat și asistăm pasivi la războiul lor în lumea noastră, iar cei care plătesc nu sunt doar judecătorii, ci și cei care își pun viață lor în mâinile judecătorilor!

Justiția este în genunchi, iar pentru asta toți suntem răspunzători!

Nu este o zi de sărbătoare, ci este o zi a rușinii pentru că toți am lăsat să se întâmple asta, preferând să îi reclamam inclusiv pe cei care «au vorbit mai mult decât trebuie»!

«Capul plecat sabia nu-l tăie!», dar ce te faci când singuri reușim să ni-l tăiem pentru motive care chiar nu ne privesc…

Așa că, dragă justițiabilule, iartă-ne și iartă-te pentru că am fost și suntem complici la îngenuncherea Justiției!”

Mădălina Elena Dârdeci, judecătoare,

șefa Secției a VI-a Civile

de la Tribunalul București

Articol apărut în revista CERTITUDINEA Nr. 43

Despre autor

Articole asemănătoare

Lasă un răspuns

*

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.